5,030 matches
-
acasă în seara asta! trebuința aceasta este a ei și tremurul din glas îmi dovedește că, De ce, mă întreb în sinea mea, dacă soțul tău tot e plecat la Frankfurt, Am lăsat-o sub un felinar uriaș, Ce?! Mașina! și demonul din mine zâmbește cu satisfacție ipocrită, n-aș vrea să mai găsim mașina aceea roșie și să te întorci cu mine în, Uite-o! Anne bucuroasă, ți-am spus! am parcat-o sub un felinar înalt, da! E roșie! la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
care-l dezvăluie cuvintele ei în sufletul meu, De ce nu te-ai dus și tu la Hong Kong? nu-mi pot înăbuși impulsul înverșunat de a face praf această delicată scenă care ar fi putut să aibă loc între noi și demonul meu scoțându-și triumfător capul peste întinse teritorii din sufletul meu pe care nu le-ar împărți cu nimeni, Te temi, Theo, glasul ei care trece ca un vânt de primăvară peste trupul meu, înfiorându-l, Nu fi copil! nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Theo, glasul ei care trece ca un vânt de primăvară peste trupul meu, înfiorându-l, Nu fi copil! nu-mi îngreuna și mai mult situația! Situația?! izbucnește avântat nesuferita voce dinlăuntrul meu, care situație?! Te rog, ea mă imploră și demonul meu e gata să se repeadă cu colții de fiară asupra neajutoratei făpturi de la, dar în privirea ei văd trecând greu umbre de moarte și deodată mi se face frică, Iartă-mă! Iartă-mă! o trag ca un apucat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Dublinului se răsfățau în soarele neașteptat al weekendului bând cafele cu lapte și prefăcându-se că sunt în Los Angeles, Ashling și Clodagh stăteau într-un bar dezolant de bătrâni, unde toată lumea părea scoasă dintr-o campanie socială guvernamentală împotriva demonului alcoolului. Nici unul fără ochi injectați. Ashling pălăvrăgea, încântată de noua ei slujbă, despre oamenii faimoși pe care aproape îi cunoscuse, despre tricoul gratuit pe care îl primise de la Morocco, în timp ce starea de spirit a lui Clodagh se îneca pe fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ora nouă. Băiatul i-a auzit accentul. —Ești englezoaică? Ea dădu din cap. Vor ajunge aici în curând. Cu siguranță înainte de ora zece. Dar, vezi tu, pe aici ora nouă e doar o vorbă. Lisa simțea cum se naște un demon negru în ea. Imbecila asta de țară. O ura din tot sufletul. — Dar stăm noi cu tine până ajung ei, se oferi el cu un zâmbet galant. Și-a băgat degetele în gură, a fluierat tare și-a chemat înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și Koenig sunt și ei acolo, la hotel Divisidero. Sunt în discuții cu polițaii din TJ. Russ crede că tatonează terenul, doar-doar or găsi un țap ispășitor pentru uciderea Daliei. Mi-a trecut prin minte imaginea lui Lee alergând după demonii pornografiei. L-am văzut însângerat la picioarele mele și m-am cutremurat. — Ceea ce-i curată tâmpenie, continuă Hillard, fiindcă Meg Caulfield a smuls de la Martilkova adevărata identitatea a tipului cu filmul. E un alb pe nume Walter „Duke“ Wellington. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de netrecut. Gajus stătea în fundul galeriei și aștepta scurtul moment când treceau pașii aceia îndepărtați. Tiberius mergea la mică distanță în fața escortei, fără să se întoarcă, fără să vorbească. Înalt, adus de spate, cu mâinile greoaie. Singur. Ce forțe, ce demoni dezlănțuia oare puterea? Ce simțea acela care o deținea? În spatele lui mergea grăbit, pentru audiența din fiecare dimineață, mic, cu părul cărunt și rar, astrologul Thrasyllus, pe care Tiberius îl adusese din vremea exilului la Rhodos. Era înfășurat mereu, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
provoacă acțiunile lor“. Sufletul lui era plin de vise liniștite și luminoase, de dorința de a șterge durerea celorlalți. Acum însă, făcând bilanțul primilor ani de domnie, era sigur că nimănui nu-i păsa de durerea celorlalți. Cei împinși de demonul puterii erau în chip lucid, orgolios orbi la suferință, indiferent dacă era vorba de o victimă lipsită de apărare ori de sute de mii de condamnați ce piereau de foame într-un asediu. O cruzime inimaginabilă... „Puterea e un tigru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
chemare. Mâinile cu degetele răsfirate alunecau de-a lungul trupului, mângâindu-l; senatorii, magistrații, ofițerii urmăreau cu răsuflarea tăiată degetele care apucaseră șnururile perizomului. Iar el, fără să vadă pe nimeni, cu pleoapele întredeschise și buzele desfăcute, era cuprins de demonul delirului. Își scutura capul; părul negru scăpase din strânsoare și îi cădea pe umeri, lung și strălucitor. De o parte și de alta, în penumbră se unduiau dansatori cu părul și brațele vopsite în nuanțe verzui, ale căror trupuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui Isis Hathor a fost scoasă cu forța din templu; veșmintele sacerdotale i-au fost sfâșiate, iar ea a fost insultată, violată, târâtă prin curtea imensă; în cele din urmă, a fost dusă, goală, pe stânci, lapidată și îngropată - ultim demon păgân - sub o grămadă de pietre. Optzeci de ani mai târziu, în întregul Egipt avea să pătrundă Islamul. Capitolul VII Damnatio memoriae. Într-un muzeu de la Roma există un basorelief ce înfățișează un tânăr împărat din secolul I, purtând veșmintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lovește); „unde-am fost, unde-am fost, de ce ții atât de nebunește să știi unde-am fost, ce importanță are, dacă nu mă iubești?“ (mâna mea ezită); „eu n-am să renunț niciodată la tine“ (mâna mea lovește); „am patru demoni ce mă chinuiesc: muntele, gheața, scrisul și tu; cum să-i Împac pe toți?“ (mâna mea se coboară, ezită, se ridică, lovește); „să te iubesc oare până la capăt?“ (mâna mea ezită); „n-am cum să te-nșel, din moment ce ești unicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ascunzându-se, alintându-se, jucându-se, rostogolindu-se, Îndepărtându-se, rănindu-se. (sâmbătă) În primul capitol din eseul Mitul reintegrării (Editura Vremea, 1942), intitulat „Simpatia lui Mefistofel“, Mircea Eliade constată simpatia lui Dumnezeu pentru Diavol: ...simpatia aceasta divină față de un demon atât de negator se silește s-o justifice Goethe În versurile următoare: „Activitatea omului prea lesne Începe să tânjească; Îndată ce-ar putea, omul n-ar mai face nimic. De aceea, bucuros ii dau un tovarăș care să-l stimuleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Doar 5 metri distanță... Pastorul Swensen se gândi la Grady, Dumnezeu să aibă milă de... Și apoi simți cum piatra îngerului aterizează chiar pe umerii săi. - La pământ, la pământ, acum, acum, acum! Mai mulți bărbați și femei, toți niște demoni, îl apucară simultan de brațe și îl trântiră pe trotuar. - Nu mișca, nu mișca, nu mișca, nu mișca! Unul din ei îi luă arma, altul servieta și unul îl apăsa pe gât cu un picior având greutatea tuturor păcatelor orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
că o voi mai vedea vreodată. Capul îi căzu înapoi pe pernă. Mâinile Karei se încleștară și începu să respire precipitat: - Mamă, eu sunt! Eu! Copilul Roial! Nu mă vezi? - Tu? Să te ia naiba! urlă Kara în gând către demonul care îi poseda mama și care îi sufocase sufletul. Las-o în pace! Dă-mi-o înapoi! - Bună! Vocea unei femei răzbătu în cameră dinspre ușă, iar Kara își șterse în grabă, dar cu mișcări foarte subtile, câteva lacrimi de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
tonul cuiva care făcuse psihoterapie de când era În scutece. A, pardon, da’ cum poate să fie o cădere nervoasă ceva minunat? —Păi, Îți zic acum. Când o persoană ajunge la capătul puterilor, nu are altă soluție decât să-și Înfrunte demonii interni. E oribil și dureros, dar, până la urmă, poate să fie o experință minunat de vindecătoare. Cred că Claudia o să crească din asta ca persoană. —Crezi? — Sigur. Nu mă Înțelege greșit. Nu Încerc să-i inventez scuze pentru comportament, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
este atât de ciudată amabilitatea care s-a cuibărit între noi. O privesc și mă întreb ce legătură avem noi doi cu apa asta moartă. Nu se poate termina așa, fără un țipăt, fără nimic. Dacă e să cadă vreun demon peste noi, atunci să ne ardă! Nu putem sfârși pe pământul ăsta neutru. Poate ar fi suficient să schimbăm scenariul. Mă sperie casa ei, cuvertura aceea de culoarea tutunului, șemineul gol, câinele ei orb și maimuța de pe perete cu biberonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pedepsesc este singurul lucru pe care pot s-îl fac. Să-mi vâr gâtul într-o spânzurătoare deja pregătită. O privesc pe mama ta și poate că și ea renunță la ceva pentru a-ți salva viața. Îl înșfac pe demonul acela care călărește pe spatele meu, care îmi intră în sex: Fă să trăiască fetița și eu voi renunța la Italia! Se aude țipătul. Acut, intens, perfect: primul țipăt izbucnit între mâinile mele și cele ale mamei tale, între palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
la contraatac cu o mișcare neașteptată: —Ascultă. Baruch. Ascultă-mă bine. Apropo de Islam. Vreau să-ți citesc, cuvânt cu cuvânt, ce scrie În enciclopedie despre India. La naiba cu India, râse bătrânul, ce-are a face India cu asta? Demonul care a intrat În voi, Fimucika, În tine și În prietenii tăi, nu e deloc indian, ba tocmai că e chiar prea european. Ni s-a Întâmplat o mare nenorocire, tineri de mare valoare ca tine au hotărât deodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
articolul terminat, Înainte de a-l trimite către Harper’s, constată că se referea nu numai la Du Maurier, ci, În egală măsură, la el Însuși, la Înfruntarea, definirea și rafinarea propriilor ambiții literare și, În fine, la exorcizarea definitivă a demonului invidiei, care amenințase În ultimii doi ani să Întunece plăcerea prieteniei Îndelungate dintre ei. În acest domeniu, cel puțin, ieșise Învingător și nu putea decât să spere că restul lumii va vedea În articol un demn tribut adus lui Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
habar n-am care. La un moment dat, calitatea ei de membră a încetat, căci la scurt timp după începutul războiului nu au mai venit volume noi, care i-ar fi putut îmbogăți fondul de carte. În dulăpior se găseau Demonii lui Dostoievski alături de Cronica din Spärlingsgasse a lui Wilhelm Raabe, Poeziile alese ale lui Schiller alături de Gösta Berling a Selmei Lagerlöf. Ceva de Sudermann stătea spate în spate cu Foamea lui Hamsun, Heinrich cel verde a lui Keller lângă Vacanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
teamă că ai s-o faci în egală măsură în care mă înspăimăntă renunțarea ta.“-spune tînărul Doctor, cîndva. Ștergîndu-și sudoarea de pe frunte, Doctorul de acum mormăie scriind în fișă: „-Bătrîne, ești destul de masochist ca să te vindeci. Așa cum îți sintetizezi demonul, vei avea și sadismul să-l amputezi!“. 5 ...Că ai să ajungi fericirea și ai să rămîi acolo: dubla himeră mă face să trăiesc ulcerat într-o lume salină. Un sunet mă înconjoară, o pulsație care unește timpurile, care mă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
se depărtează de mine cel tînăr. Și ca orice înstrăinare de sine, faptul apare în minte ca amintirea unei vremi ploioase. Încercarea de a fugi din convenția comună duce, de cele mai multe ori, nu la un chip divin ci la răscolirea demonului furibund. Sămînța profundă a ființei umane în fața imposibilei zone de non-sens poate erupe în puteri malefice. Comunul e vasul valorilor. Le dă forma. Scoase de acolo, ele devin lichide, se 61 scurg printre degete și urma lor împrăștie miros de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Toți mă privesc și nu sesizează nimic. Poate că le par doar puțin într-o ureche. Dar spun că e o performanță mai mare decît au reușit părinții pustiei. Și ei erau numiți atleții singurătății. Ei bine, menajeria mea de demoni face dresură cu mine zi de zi fără ca cei din jur să priceapă ceva. Se uită la mine și li se pare că citesc ziarul.” Vocea impersonală din mine caută să unească vîrstele. „-Ce amăgire”-spune ea-„Ai înălțat o
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ziselor și respirației sale? Blestemat să caut iluzia în deziluzie. Un ipotetic V. gata să plece la drum se tot agită pe lîngă mine. Își face bagajele. „-Cum să aștept?”-întreabă el-“Cînd să cumpănesc atunci cînd în mine un demon îmi strigă: Ai grijă, V., asta care-o trăiești e ultima viață.” Imaginarul “ alter ego” nu bănuiește că lumea pe care se pregătește s-o străbată nu-i decît o imensă deziluzie de esență feminină. O lume care eludează tot
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
aflat, iar știința pe care am repetat-o a fost măsura propriei mele persoane. Să nu fi fost născut așa și cei din jurul meu mi-ar fi predat o demonologie domestică. Aș fi învățat să nimicesc și să-mi întorc demonul de la scopul său ca cei din povești ce îmblînzesc diavolul și-l pun să le lucreze ogorul. Căci puritatea e ușor de corupt. E același risc, poate chiar mai mic, mai mic decît ambiția idioată de a fi pur. Și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]