3,522 matches
-
din Bergen-Belsen: „Am avut senzația că viețile noastre nu contau; și totuși, eram atât de puțini”. În Franța (ca și În Belgia), partizanii trimiși În lagăre au fost Întâmpinați la Întoarcere ca niște eroi: ei salvaseră onoarea națiunii. Însă evreii, deportați pe motive rasiale, și nu politice, nu puteau fi folosiți În acest scop. În orice caz, Charles de Gaulle (ca și Churchill) era suspect de orb la specificul rasial al victimelor lui Hitler, preferând să Înțeleagă nazismul În contextul militarismului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din lagărele morții”, a reușit să relateze despre „280.000 de deportați, 25.000 de supraviețuitori”, fără să menționeze o singură dată cuvântul evreu. Conform legislației promulgate În 1948, termenul déportés le putea fi aplicat numai cetățenilor sau rezidenților francezi deportați din motive politice sau pentru că au opus rezistență ocupantului. Nu se făceau distincții În funcție de lagărele În care au fost trimiși oamenii sau de soarta care-i aștepta la destinație. Copiii evrei ferecați În trenuri și expediați la Auschwitz pentru gazare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
postbelic au protestat Împotriva ideii de a-i despăgubi pe „evreii arestați din motive pur rasiale” - majoritatea erau oricum, s-a sugerat, contrabandiști. În Belgia, privarea evreilor de orice compensații postbelice a mers chiar mai departe. De vreme ce 95% din evreii deportați din Belgia fuseseră cetățeni străini sau apatrizi, o lege postbelică a decis că, În afară de cei care activaseră În mișcări de rezistență organizată, evreii supraviețuitori ajunși În Belgia după război nu vor primi nici un fel de despăgubiri. În octombrie 1944, autoritățile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1985, a avut un impact dramatic asupra publicului, deși (sau poate tocmai deoarece) trata exclusiv exterminarea evreilor În Est. Dar, cu toate că istoricii francezi - pe urmele colegilor din străinătate - dovedeau acum fără putință de tăgadă că de vină pentru soarta evreilor deportați de pe teritoriul francez erau conducătorii Franței din timpul războiului, poziția oficială a Franței nu s-a clintit. În timpul mandatelor lui Georges Pompidou (președinte din 1969 până În 1974), Valéry Giscard d’Estaing (1974-1981) și François Mitterrand (1981-1995), linia a rămas aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pur birocratică și nu l-a Împiedicat pe Papon să aibă după război o carieră de succes În administrația publică. Însă la Bordeaux Papon fusese direct responsabil de arestarea și trimiterea evreilor din regiune la Paris, de unde urmau să fie deportați. Pentru acest act - considerat acum, conform legislației franceze, o crimă Împotriva umanității -, el a fost adus În 1997 În fața tribunalului. Procesul Papon, care a durat șase luni, nu a adus revelații, cu excepția protagonistului Însuși, care a demonstrat o lipsă stupefiantă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
funcție pedagogică: Memorialul Holocaustului deschis la Paris În ianuarie 2005, combina două entități mai vechi: Memorialul martirului evreu necunoscut și Centrul pentru documentație contemporană evreiască. Cu un zid de piatră pe care erau gravate numele a 76.000 de evrei deportați din Franța În lagărele naziste, el amintea atât de memorialul american al eroilor din Vietnam, cât și, la o scară mult redusă, de ambițiile Muzeului Holocaustului din Washington sau de Yad Vashem din Ierusalim. Majoritatea erau consacrate, integral sau parțial
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
poate fi extins și în pictura simboliștilor central și sud-est europeni, un caz interesant reprezentându-l pictorul polonez Jacek Malczewski. Tablourile sale de o precizie naturalistă se focalizează asupra "etapelor", scenelor de repaos din marșurile epuizante ale insurgenților mișcărilor naționale deportați în Siberia. Inspirat de poemul Moartea lui Ellenai al lui Słowacki pe tema deportărilor în Siberia, Malczewski decupează episodul tragic al morții lui Ellenai într-o dublă tratare, naturalistă în Moartea lui Ellenai (1907) și simbolistă în Eloe cu Ellenai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
memorialistică. Ceilalți 10.964 morți sunt "persoane asasinate fără indicarea documentelor care cuprind cifrele" (Dinu Giurescu, România în timpul celui de al doilea război mondial, 1999, p. 156). Din cei 147.000 de evrei din Bucovina și Basarabia, care au fost deportați în Transnistria în perioada 1941-1942, cel puțin 90.000 au murit, majoritatea din cauza febrei tifoide și a foametei. Aceste cifre au la bază rapoartele trimise lui Ion Antonescu de către guvernatorii Basarabiei, Bucovinei și Transnistriei. Cifra evreilor supraviețuitori dintre cei care
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
în perioada 1941-1942, cel puțin 90.000 au murit, majoritatea din cauza febrei tifoide și a foametei. Aceste cifre au la bază rapoartele trimise lui Ion Antonescu de către guvernatorii Basarabiei, Bucovinei și Transnistriei. Cifra evreilor supraviețuitori dintre cei care au fost deportați în Transnistria datează din 15 noiembrie 1943 (vezi documentul nr. 408 din prezentul volum). În aceeași perioadă, au murit alți circa 170.000 de evrei aparținând populației locale ucrainene din Transnistria, din care aproximativ 15.000-20.000 de evrei au
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
ce a marcat încheierea în linii mari a deportărilor pentru populația evreiască din Odessa a fost sinonimă cu instituirea unui regim de teroare și exterminare, în urma căruia și-au pierdut viața între 25.000-40.000 de evrei și au fost deportați aproximativ 35.000 de evrei". Mai multe documente din prezentul volum confirmă informațiile oferite de alte izvoare istorice cu privire la excesele îndreptate împotriva evreilor. De exemplu documentul nr. 279 referitor la predarea, în localitatea Brailow, în data de 3 iulie 1942
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
România în perioada 1941-1944. Ele ne invită, în același timp, să ne întrebăm: de ce această armată, care a contribuit în mod eroic la înfăptuirea României Mari, a adăpostit sentimente anti-evreiești în perioada interbelică, și de ce comandantul ei, Ion Antonescu, a deportat în anii 1941-1942 printre sutele de mii de evrei pe militarii evrei, unii decorați cu ordinul Mihai Viteazul în timpul primului război mondial, care luptaseră pentru întregirea neamului românesc? În acest caz recunoștința neamului a fost, pentru câțiva dintre ei, moartea
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
7 din convenție, ce prevedea că, datorită operațiunilor militare aflate în curs, deportarea evreilor din aceste teritorii spre est nu era posibilă. Aceștia aveau să fie momentan adunați în lagăre de muncă și întrebuințați la diferite munci, urmând să fie deportați atunci când situația militară avea să o permită. În consecință, începând cu toamna anului 1941 Transnistria avea să cunoască o notorietate sinistră devenind ceea ce Alexander Dallin a denumit în mod sugestiv "groapa etnică a României"41, un adevărat teren de experimente
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
României"41, un adevărat teren de experimente etnice și rasiale. În lagărele de internare constituite pe teritoriul Transnistriei aveau să-și găsească sfârșitul în cursul celor 3 ani de un mare număr (cifrele variază între 150.000-210.000) de evrei deportați din celelalte provincii românești, îndeosebi din Basarabia și Bucovina de nord42. În paralel cu eforturile întreprinse de autoritățile române în vederea organizării administrative a provinciei Transnistria, armata română a continuat să desfășoare operațiuni militare alături de Wehrmacht în adâncimea teritoriului sovietic. Astfel
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
SSI, Siguranței și Secției a II-a din cadrul Marelui Stat Major cu privire la pretinsul "pericol" reprezentat de prezența evreilor în cazul unei eventuale debarcări sovietice fie în Odessa, fie în regiunile învecinate 77 a comunicat celor prezenți decizia sa de a deporta evreii din Odessa. Întrucât dialogul dintre mareșalul Antonescu și guvernatorul Alexianu este definitoriu pentru concepțiile antisemite ale Conducătorului statului, precum și pentru cruzimea manifestată față de evrei în anumite situații, îl vom reda în întregime: "Mareșal I. Antonescu: Pe jidanii din Odessa
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
lupte. Eu nu vreau astfel de lucruri; vreau lucru clar. A-i ține acolo este o crimă. Nu vreau să-mi pătez activitatea mea cu această lipsă de prevedere (s.n.-O.T.)78. Aplicarea deciziei Consiliului de Miniștri de a deporta evreii din Odessa, începând cu luna ianuarie 1942, a fost influențată în opinia noastră inclusiv de evenimentele militare desfășurate pe frontul din Crimeea în ultimele zile ale anului 1941. Alarmat probabil de debarcarea trupelor sovietice în peninsula Kerci (26 decembrie
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
zăpada abundentă), de lipsa cărbunilor, etc, până în martie 194285. Potrivit unui raport înaintat la data de 1 martie 1942 Președinției Consiliului de Miniștri de către comandantul Corpului 2 Armată, generalul Nicolae Dăscălescu, în intervalul de timp 10 ianuarie-28 februarie 1942 fuseseră deportați din Odessa în lagărele din județul Berezovca un număr de 31.873 evrei (bărbați, femei și copii). La aceeași dată în Odessa se mai aflau: 1) în ghetou 113 evrei, dintre cei sustrași de la deportare și descoperiți ulterior de autorități
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
se mai aflau: 1) în ghetou 113 evrei, dintre cei sustrași de la deportare și descoperiți ulterior de autorități; 2) în închisoarea centrală 1197 evrei, în marea lor majoritate bărbați între 18-50 ani, membri ai partidului comunist. Aceștia urmau să fie deportați în 3 martie 1942 în lagărul de la Vapniarka; 3) în închisoarea prefecturii județului aproximativ 10 evrei, ce săvârșiseră diverse infracțiuni minore; 4) în spitalul orașului un număr de 1032 evrei (bărbați, femei și copii), care fiind bolnavi în momentul deportărilor
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
aproximativ 10 evrei, ce săvârșiseră diverse infracțiuni minore; 4) în spitalul orașului un număr de 1032 evrei (bărbați, femei și copii), care fiind bolnavi în momentul deportărilor au fost reținuți. Evreii menționați la punctele 1 și 4 urmau să fie deportați, de asemenea, în lagărele din județul Berezovca în momentul refacerii liniei de cale ferată Odessa-Berezovca. În total, numărul evreilor deportați sau în curs de deportare se cifra la 35.025. În afară de aceștia, în orașul Odessa și împrejurimi mai rămâneau evrei
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
ce a marcat încheierea în linii mari a deportărilor pentru populația evreiască din Odessa a fost sinonimă cu instituirea unui regim de teroare și exterminare, în urma căruia și-au pierdut viața între 25.000-40.000 de evrei și au fost deportați aproximativ 35.000 de evrei. Munca obligatorie Munca obligatorie prestată de evrei în timpul regimului antonescian constituie un capitol aparte în cadrul Holocaustului din România. Spre deosebire de alte teme referitoare la persecuția populației evreiești din România în perioada celui de-al doilea război
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Poliției și Jandarmeriei până la deportarea acestora în Transnistria, în lagărul de la Slivina înființat special în acest scop în iunie 1942109, în timp ce membrii de familie aveau să rămănă în locuințele lor sub paza reprezentanților Centralei Evreilor. Evreul ce urma să fie deportat în Transnistria era obligat să desemneze un mandatar în vederea administrării și lichidării sub controlul Centralei Evreilor din localitatea respectivă a bunurilor mobiliare în termen de 6 luni. în caz contrar după expirarea acestui termen averea trecând în administrarea Centrului Național
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
72. 8 august 1941. Instrucțiunile nr. 31.200 elaborate de Marele Stat Major cu privire la aplicarea dispozițiilor regulamentului statului militar al evreilor. 73. 10 august 1941. Nota nr. 10.119 înaintată Diviziei 14 Infanterie de Regimentul 6 Vânători, privind executarea evreilor deportați din Târgul Sculeni. 74. 12 august 1941. Nota nr. 209.221 adresată de Armata a 4-a unităților din subordine, referitoare la internarea în ghetouri a evreilor din Ucraina și prevenirea trecerii acestora în Basarabia. 75. 12 august 1941. Nota
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
și confiscarea acestora. 114. 9 octombrie 1941. Nota nr. 9 adresată de Guvernământul Transnistriei comandantului militar al garnizoanei Chișinău, colonelul Eugen Dumitrescu, privind dispozițiile mareșalului Ion Antonescu referitoare la schimbul bijuteriilor și metalelor prețioase aparținând evreilor ce urmează să fie deportați din Basarabia și Bucovina. 115. 10 octombrie 1941. Nota nr. 115 înaintată Președinției Consiliului de Miniștri de către Marele Cartier General, referitoare la deportarea evreilor din Basarabia și Bucovina în Transnistria, respectiv situația economică din Transnistria. 116. 10 octombrie 1941. Nota
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
33 Dorobanți, referitor la starea de spirit a populației din Odessa, respectiv executarea prin împușcare a unui număr de 72 evrei și comuniști. 133. 25 octombrie 1941. Statistica întocmită de Comandamentul Militar al Municipiului Chișinău, cu privire la numărul evreilor morți și deportați din ghetoul Chișinău în perioada 15 august-25 octombrie 1941, respectiv numărul celor rămași în ghetou. 134. 25 octombrie 1941. Nota întocmită de SSI cu privire la revizionismul maghiar, reflectat în tratamentul populației evreiești din Ungaria comparativ cu România. 135. 27 octombrie 1941
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
30 octombrie 1941. Nota întocmită de Cabinetul Militar al Conducătorului Statului, referitoare la măsurile adoptate de Guvernământul Basarabiei în vederea pazei și administrării bunurilor evreilor deportați. 142. 31 octombrie 1941. Tabel întocmit de Comandamentul Militar al municipiului Chișinău cu privire la numărul evreilor deportați din ghetoul Chișinău, prin specificarea zilelor în care au avut loc deportările. 143. Nedatat, octombrie 1941. Lucrarea intitulată "Studiu și Propuneri asupra Problemei Evreești în România", întocmită de Secția I-a Organizare-Mobilizare din cadrul Marelui Stat Major, respectiv referatul cu avizul
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
apără litoralul Mării Negre și se solicită mutarea lagărului într-o localitate din județele Ananiev sau Balta. 199. 6 februarie 1942. Nota nr. 13.254 înaintată de SSI Președinției Consiliului de Miniștri, cu privire la stadiul deportării evreilor din Odessa, respectiv numărul celor deportați până la 2 februarie 1942. 200. 9 februarie 1942. Procesul-verbal nr 10 al ședinței Comisiei de Evacuare a Evreilor din Odessa. 201. 10 februarie 1942. Procesul-verbal nr 11 al ședinței Comisiei de Evacuare a Evreilor din Odessa. 202. 10 februarie 1942
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]