3,740 matches
-
Potrivit articolului, s-ar fi refugiat În Brazilia. Era acuzat de fapte abominabile. La domiciliul lui, poliția găsise vreo sută de casete video cu crime și scene de tortură, triate și etichetate cu grijă; În unele, David apărea cu fața descoperită. Caseta proiectată În fața juriului prezenta supliciul unei bătrâne, Mary Mac Nallahan, și al nepoatei sale, un bebeluș. Cu niște clești tăioși, Di Meola tranșa bebelușul În fața bătrânei, apoi, după ce-i smulgea acesteia un ochi cu degetele, se masturba În orbita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a unei a zecea planete, necunoscută și cea mai apropiată de Soare, vizibilă doar cu ajutorul celui de-al treilea ochi, și numai la solstiții, printre coloanele de la Stonehenge. În căutarea aparenței de autenticitate, ofeream traduceri ale unor texte sacre recent descoperite, emiteam etimologii al căror șir se sfârșea de obicei cu un cuvânt românesc, de cele mai multe ori cu un nume propriu, recomandam zile de post Între paginile 34 și 89 și sacrificarea rituală a unui cărăbuș la pagina 127. Cartea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pe o coastă abruptă. Dincolo de coastă, se aude apa cum curge. Am luat-o din loc și am intrat Într-o viroagă Îngustă, care urca aproape drept În sus către mărăciniș. La ieșirea din viroagă, urma o bucată de pământ descoperit, cam de lungimea unui stat de om - era singurul loc În care puteam fi văzuți de urmăritori, Înainte să pătrundem În ascunzișul mărăcinișului des. - Mare noroc mai avem că ți-ai frânt pășitorul, măi Enkim, oftă Runa, gâfâind, și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu arăta că Încă mai respiră: zăcea acolo cioplit parcă În piatră, o ușoară roșeață ștearsă, bolnăvicioasă Îi ardea Încă pe fața mare și butucănoasă, iar mîinile și le ținea Încleștate pe lîngă trup. Pălăria veche Îi căzuse lăsîndu-i capul descoperit. Capul acesta chel, Încadrat de ambele părți de cîteva fire de păr, adăuga parcă o ultimă nuanță de noblețe și forță trăsăturilor puternice și brutale ale bărbatului, ceea ce era oarecum Înspăimîntător. Avea ceva din expresia plină de siguranță și demnitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
înfundat sau vreun un sforăit. Sabina plângea lângă mine, încetișor. Am încercat s-o consolez luând-o în brațe! I-am strâns în palme sânii umflați. Plânsul i s-a schimbat în icnete, apoi în gemete... Miercuri la prânz, sicriul descoperit a fost urcat pe platforma unui camion. În jur fuseseră clădite coroanele funerare, cu panglici pe care se promitea veșnica neuitare. Convoiul negru mergea în urma camionului care umplea centrul Botoșaniului cu claxonul său răgușit. Mai înainte de cimitir, coșciugul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din lume care se ocupă Într-un mod atât de eficace de agricultură. Ar trebui să vă notați acest lucru și, cu obiceiul dumneavoastră de a lua totul În perspectivă istorică, să vedeți ce surprize de interpretare mai aveți când descoperiți, alături de săbii și topoare, amfore cu boabe de grâu carbonizat. O să mai credeți că e vorba doar de provizia de război a soldaților sau veți admite și ipoteza că o catastrofă i-a surprins În timp ce se ocupau cu recoltatul grâului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
rostește neologismul care-l ajută să se desprindă de nuanța de vulgaritate În care era amenințată să alunece povestirea lui. E plăcerea de a salva memoria unei iubite din tinerețe de inutile profanări ulterioare, ghicești că plăcerea rostirii acestui cuvânt descoperit, desigur, mai târziu, ascunde amintirea unei alte plăceri. Ceva Îl oprește să-și exhibe acea amintire, dar nici s-o treacă În Întregime sub tăcere nu poate. „De fapt, să știi, rușii erau foarte corecți. În primul rând, În casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
surprins de moarte urlând, celălalt are ochii Închiși ca pentru semn, are o figură blândă, Împăcată cu toate, este foarte tânăr și are o coafură bogată de culoare neagră. Alături de această grămadă de cadavre se află un soldat cu capul descoperit și cu mantaua descheiată. De gâtul lui atârnă o cutie semirotundă În care se află un binoclu sau, pur și simplu, ceva de mâncare. Fața celui viu pare răscolită de oroare, de groază. Ochii Îi sunt supradilatați și privesc undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
face și, când ea tocmai se ridicase În sfârșit și voia să meargă În curte să se spele pe față, Îl auzi bătând cu sfială În ușă. Era Îmbrăcat În haine negre și avea o cămașă curată, era cu capul descoperit și voia să-și ia pălăria cea bună din dulap din camera ei. Îi spuse apoi că făcuse de mâncare și o chemă să-i arate de unde se poate servi În caz că i se face foame pentru că el trebuia să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
colțuri este ceva mai sus, cu doi sau trei metri, și drumul pare a se strecura pe sub el. Iarbă veștejită de brumă, izlaz, câțiva cai și mai multe gâște În partea stângă. Ceața străvezie Înconjură muntele din față lăsându-i descoperită numai partea de sus. Înaintarea devine din ce În ce mai lentă În timp ce casele din stânga și din dreapta drumului se Înmulțesc. Majoritatea caselor sunt vechi, dar nici cele noi nu diferă prea mult prin stil, culoare sau alte detalii de cele construite Înainte de război. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
închipuirea. ...Și asta poate fi realitate, zise Manuela fără să explice”. DESCRIEREA SOCIETĂȚII Evenimentele mondene sunt cele mai bune momente, când regizorul general al moravurilor dă frâu liber imaginației, lăsându-și “personajele” să se reliefeze în toată plenitudinea firii lor descoperite celorlalți. În cadrul balului Manuela devine personajul reflector, martorul exterior al unei lumi ce reflectă asemeni unui glob de cristal multiple fațete în lumini felurite, ciudate. Emotivitatea eroinei sugrumă plăcerea visului, făcând imposibilă împlinirea plăcerii. Este asemeni unei făclii, combustia internă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
îl va fi aruncat într-un fel de muțenie sentimentală. Aceasta pentru vreo 10-15 ani. Acum scriitorul s-a postat „strategic” „în spatele” eroului său, Domnul R., și imaginează așteptate întâlniri cu Teodora, beția nudității și a îmbrățișărilor prelungite, în poziții descoperite „natural”, cu gemete discrete și retrageri în momente de liniște și de contemplare a trupului ei extenuat (sau aparent extenuat? - se întreabă scriitorul într-o paranteză). Răsfoiesc manuscrisul și descopăr destul de repede un narator capabil de surprize, aflat, după cât miam
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
vestejește și trebuie înlocuită periodic. Omul ieșise din timpul etern, intrând „sub zodia provizoratului”. Pe firul de mătase al curgerii infinite vor fi înșirate rânduri-rânduri de frunze, de către rânduri-rânduri de oameni, trăind la rândul-le drama de a se trezi descoperiți (la propriu și la figurat!) în fața „destinului implacabil”. Deși îmbrăcați în mantii princiare sau regești, unii inși precum Ghilgameș, Oedip sau Hamlet au „realizat” că sunt mai goi decât alții, adică îmbrăcați în al doilea „costum al lui Adam”, confecționat
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu o lăsa nici iarna, nici vara să se mai odihnească. Într-o dimineață de iarnă geroasă, Ilinca a fugit cu Cârnu spre Suhuleț. Butnaru când a observat nu a mai stat pe gânduri, nervos de mama focului, cu capul descoperit, în cămașă și în izmene și desculț cum se afla în pat a sărit ca ars și a pus mâna pe barda lui de toate zilele și a pornit în goană după cei doi fugari îndrăgostiți și a tot fugit
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
parc. Nu-i mai păsa de cei doi din spate, se gândea doar la bivoli. Bivolii după care umblau Își petreceau ziua Într-o mlaștină noroioasă, unde nu-ți putea ieși nici o lovitură, Însă noaptea ieșeau să pască la loc descoperit - dacă reușeau să se bage cu mașina Între locul ăla și mlaștină, Macomber avea șansa să facă ceva. N-avea de gând să mai vâneze cu Macomber În tufișuri. Nu mai voia să vâneze cu Macomber nici bivoli, nici nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu camere de Închiriat sau În propria casă confortabilă, toate aceste povești străbătute de o sănătoasă undă de umor. „Trebuie să le citesc“, se gândi. Continuă să citească. Copiii copiilor noștri - ce se va alege de ei? Care ei? Trebuie descoperite noi mijloace de a ne găsi un loc sub soare. Se va rezolva această problemă printr-un război, sau se poate și prin mijloace pașnice? Sau vom fi nevoiți să ne mutăm cu toții În Canada? Cele mai Înrădăcinate convingeri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
extrem de interesant. — Chiar că, spuse doctorul Wilcox. — Îl știi pe puștiul de ieri? — Care dintre ei? — Băiatu’ care-și descoperise vocația de eunuc. — A, da. Eram acolo când venise. Era un băiat de vreo șaișpe ani. Când intrase, avea capul descoperit și era foarte agitat și speriat, Însă părea și foarte hotărât. Avea părul cârlionțat, era bine făcut și avea niște buze mari. — Care-i problema, băiete? Îl Întrebase doctorul Wilcox. — Vreau să fiu castrat, spusese băiatul. — De ce? Îl Întrebase doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
poate călca pe ele... Ei! Ce părere aveți, copii? - i-a întrebat căpitanul Făgurel pe cercetași. Întrebarea-i cât înaintează această gârlă în inima liniilor inamice? Că s-ar putea ca gârla să se termine repede și noi să rămânem descoperiți ca mormolocii când seacă balta - a întrebat Toaibă. Harta ne spune că gârla ar avea vreo cinci kilometri lungime. De asemenea, cota scade pe măsură ce se depărtează de noi. O întrebare se impune de la sine: cota este ocupată de inamic? - a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să execute o pedeapsă. 29.Pitulișul Locul - curte, teren. Jucătorii - 10-15 elevi. Un jucător stă în fața unui zid, cu ochii închiși, numărând tare până la 20 în timp ce ceilalți elevi se ascund. Pornește apoi în căutarea lor încercând să-i prindă. Jucătorul descoperit caută să scape fugind spre pomul sau zidul unde a stat urmăritorul lui. Când a atins cu mâna acest loc nu mai poate fi prins. Cine este însă prins, înainte de a fi sosit acolo, devine urmăritor și reîncepe jocul. 30
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
nu observă, În afara Anei care trăia o anume neliniște aureolată ce-o simțea dinspre plaja Însorită pe care o visam, fără să-mi surprindă, cum ar fi vrut, privirea ce-mi luneca În răstimpuri imprevizibil pe ochii, pe umerii ei descoperiți. Dar În timp ce doamna Pavel vorbea despre reveriile Orientului, despre minunea portului răsăritean, Ana, fără a lăsa impresia că nu e atentă, se Întreba ce gîndesc alături de prezența ei, dar mai ales ce simt, căci de atunci de la primele plimbări Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nimănui taina, de teamă să nu săvîrșească o gravă impietate, era liniștită de această intimitate, o mulțumire ce i se vedea pe față, că prietenele ce continuau s-o viziteze puneau, cîte vedeau, pe seama fie a firii ei „abia acum descoperită” asupra căreia, erau convinse, se Înșelaseră pînă atunci, fie a unei ușoare scrînteli „din ce În ce mai evidentă”. 10. Mijlocul lunii mai. Se Împlinea o jumătate de an de la plecarea domnului Pavel. Zăpada trecuse, zilele se topiseră, vîntul noii primăveri bătea ușor În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
bărbații săreau pe deasupra flăcărilor rotindu-și săbiile, într-un ritual vechi care sărbătorea trezirea forțelor vitale ale Naturii și renașterea vegetației. Velunda avea să vină spre el, ca de atâtea ori, înveșmântată în mantia ei albă care îi lăsa brațele descoperite, avea să-i treacă brațele în jurul gâtului și să-i șoptească: „Bine ai venit“. Îi va da de băut și se va așeza în fața lui, în colibă - ultima colibă, ridicată lângă un stejar. Toată oboseala călătoriei avea să dispară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Othonienii erau speriați, dar s-au înfuriat și le-au strigat vitellienilor că sunt cu toții niște barbari năpădiți de păduchi. Au ținut-o așa o vreme, apoi a venit primul atac, însă foarte dezordonat. Oamenii lui Caecina erau beți, înaintau descoperiți, ne loveau cu plumbi în formă de ghindă, aruncau sulițe aprinse... Imediat, amfiteatrul de lemn din afara zidurilor a luat foc. Nu m-am alăturat indignării tovarășilor mei, care îl considerau mândria orașului... urăsc arenele! — Dar voi cum răspundeați atacurilor? — Aruncam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
până când căptușeala coifului îi acoperi perfect fața, fără să-i astupe nasul sau gura. Se așeză și așteptă. Prin micile fante pentru ochi abia îl zări pe Flamma apropiindu-se. — Scoate-ți coiful. În arenă trebuie să intri cu chipul descoperit, nu știi asta, lașule? Valerius blestemă în gând și-și scoase coiful, fără să-i răspundă. Ascultă urletele mulțimii cu ochii întredeschiși, încercând să-și imagineze lupta din arenă. Marcus și Florius. „Marcus are să învingă“, se gândi. Își dori ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
arbitrilor, inspectorilor și medicilor care mergeau în fața purtătorilor frunzelor de palmier erau neliniștite, înspăimântate chiar; expresiile lor sumbre contrastau cu atmosfera de sărbătoare. La fel de încruntați erau atleții care practicau pugilatul sau pankration și gladiatorii ce veneau în urma lor cu capul descoperit; coifurile lor aurii sau argintii, împodobite cu pene colorate, erau duse de tineri care mergeau alături de ei. Gladiatorii își țineau capetele ridicate, pentru ca publicul să le vadă chipurile. Cortegiul era încheiat de un drapel de soldați din milițiile urbane. Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]