4,111 matches
-
aceea Theodor Codreanu a reușit o construcție remarcabilă. Ne permitem a reține, în concluzie, aceste considerații ale lui A.C. Cuza, un mare admirator al poetului, care afirmă: "Eminescu a fost un om pe deplin sănătos", zice domnia sa, dar "un sfânt dezbrăcat de orice interes egoist" și deopotrivă "un geniu, din cele ce se nasc la câteva secole unul". Tocmai de aceea adevărul nici nu poate fi altul. "Convorbiri literare", nr. 2, februarie 2012 Ioan ȚICALO M. Eminescu și Th. Codreanu Apariția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acest moment sunt cât se poate de ușor de... parale. Aștept să încasez după 25 curent. Aproape că aș fi de părere să nu mai fac costumul căci văd eu bine și presimt că nu în curând voi putea să dezbrac tunica și centura. Vremurile sunt ca acum. Anul 1941 cred că va fi decisiv dar poate va trebui să avem și noi Românii partea noastră de contribuție... Să nu te îngrijoreze acest fapt! În scrisoarea pe care ai primit-o
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Poliției din 1929 a fost „o ultimă și decisivă lovitură, dezmembrând instituția printr-o nouă structură și un nou sistem de selecționare și promovare a acestor umiliți și năpăstuiți slujitori credincioși ai țării”, deoarece, prin prevederile ei, funcționarii au fost „dezbrăcați de atribuțiuni deosebite, fără autoritate de la lege, fără suprafață și deci, firesc, și fără prestigiu”, mai ales în fața cetățenilor. Siguranța reprezenta garanția înlăturării oricărui pericol ce amenința persoana, colectivitatea sau Statul. În acest sens, Poliția de siguranță avea drept scop
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
muncă! acum se duce să-i deie la mă-sa și la ta-su în cap pentru bani, ferească Dumnezeu dacă la noi dă drumul la libertate de la anul! iar se întinde pe trei locuri, halatul vișiniu de spital, te dezbraci și te-ai învelit, tenișii negri cu țărîna pe boturi, Pantof de Vară scoate piciorul și-l încălzește pe calorifer, ciorapul gros, de aia majoritatea nu lucrează în țară, își ia și copiii și pleacă acolo! duduind ca să tragă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
care să-mi ia bagajele, de unde ești de loc? și ești student aici, nu, armata aici! ah, femeile! mă culc la loc! bine, să-mi spui și mie dacă visezi ceva frumos, poate visez femeile alea, dacă văd că se dezbracă vreuna, te chem! îmi plac și îmbrăcate! nimicul cu neputință de preluat termic, entropia, răsadurile mele ce-or face, vinetele răsădite de pe acum! Medgidia alumină calcinată "Alro" Slatina, trei ori două rezervoare vagoane aleatorii, vino mă-ncoa', iar ai mîncat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
un tot, și a le căruia părți sunt unite printr-o legătură mai înaltă. De aceea este foarte mare folosul ce dobândesc oamenii prin unirea în State mai mari; căci atunci, ca mădulari ai unui trup politic, mai lesne se dezbracă de vechile lor însușiri naționale, născute parte din întâmplare, parte din greșeală și din prostie, și prin care adeseori cei mai aproape vecini se înstrăinează unii de către alții. Oamenii, uniți sub un guvern comun, vin cu încetul într-o armonie
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
occidentalizarea politică și mentalitară a societăților din răsăritul Europei. Începutul acestei masive cotituri occidentaliste a Răsăritului poate fi găsit în amplul program lansat de Petru cel Mare în Rusia încă din debutul secolului al XVIII-lea. Țările române s-au dezbrăcat (literal și figurativ) de veșmintele levantine începând cu anii 1830, momentul crucial fiind adoptarea Regulamentelor Organice pentru principatele danubiene. Aceasta este piatra de hotar care simbolizează "prima intrare în Europa" a societății românești (Boia, 1997, p. 11). Schimbarea pendulului dinspre
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Noi, bețivii pleșcari, îi țineam hangul și unii chiar plîngeau și ei după ce beau pînă le dădea pe nas. Nu se... poate, dom' Limbric. Nu se poate să moară toți Limbricii. Toader ajungea clampă acasă. Fetele săreau, îl descălțau, îl dezbrăcau și-l pupau cu multă afecțiune. După ce adormea buștean, șușoteau chicotind. Abia aștept să mă mărit, să scap de numele ăsta scîrbos... Dacă te aude tata, te omoară... spuneau altele cu frică. Dumnezeu însă are grijă să le orînduiască pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ființe umane. Dar asta este treaba lor și faptul că banii înving pudoarea nu mai trebuie demonstrat. Banii exercită fascinații care dintr-o femeie serioasă fac o tentație pentru pubertini și pensionari. Prezentatoare TV, campioane olimpice, actrițe, cîntărețe, toate se dezbracă în fața fotografului pentru bani. Jena dispare și chiar apare un soi de mîndrie că este poftită. Este bine? Este rău? Nu știu să răspund, deoarece nu am statutul de om neutru. Un lucru însă mă enervează sigur. Cu cît înaintează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cameră într-un amărît de hotel pe Malecón, aproape de hotelul "Riviera". Ardea sîngele în mine. El nu vroia să meargă mai departe, știa că nu o să ne mai vedem. Era atît de delicat și frumos. Eu am început să mă dezbrac singură, apoi l-am ajutat pe el. Tac, pur și simplu, sînt surprins și uluit. Nu respir. Ea continuă. După, a început să plîngă, spunînd întruna: "Ce-am făcut, o, Doamne?''. Am început și eu să plîng. Dar nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cazaci și leși și a intrat în Iași. O parte din această oaste a pornit spre Domnești, să-l ridice pe Duca Vodă: „Si intrând leșii și căzacii și moldovenii, au luat pre Duca-Vodă și pe alți boieri, pre toți dezbrăcându-i i-au lăsat în pieile goale. Si s-au întorsu poghiazul cu dobândă ș-au dus pe Duca-Vodă în Tara Leșască. Si acolo au murit. Si cându-l duce pe drum, îl pusesă într-o sanie cu doi cai, unul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
nici să strice țarina și fânațul, și să-și apere rediurile ce vor fi pre locul mănăstirii, nime nemică să nu taie. Iar cari n-ar înțelege...pre unii ca aceia să fie volnic a-i certa și a-i dezbrăca și a lua ce ar găsi la dânșii. Iar care s-ar pune împotriva domnii mele, bine să știe că se vor duce armași și vor fi de mare certare.” Imi imaginez, mărite Spirit, cum fluturau sutanele cuvioșiilor lor pe
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
moșiilor Lipova mănăstire și porcăreții. Fiind în drept, însă, domnii proprietari a tăia și lua în profitul dumnealor orice tufăriș sau copaci ce se află pe aceste 100 fălci, fără nici un amestec al comunei, deoarece comunei se cedează numai terenul dezbrăcat de orice lemn sau pădure de pe el. și acest drept domnii proprietari îl vor exercita în termen de 10 luni de la ratificarea tranzacției de către corpurile legiuitoare și achitarea de către comună a despăgubirii ... 1.Patru case în târgul Pungești, cu locurile
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
de gând să ajung acasă pe lumină, cum se spune. Urcă scările, mai privește odată frumoasele imagini ce-i apăreau de pe prispele casei, apoi deschizându-i-se prima ușă de la intrarea în sala cea mare, despărțitoare a două camere, se dezbracă de manta, o pune în cuier și este invitat a intra în camera din dreapta unde se aflau ceilalți membri ai familiei. Deschizând ușa din dreapta este întâmpinat de un miros puternic, ce prevestea pregătiri intense de primirea, cum se cuvine, a
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
treaba individului atemporal, a omului lăuntric, a conștiinței de sine. Să nu fim mai subtili decât e cazul. Cineva care fură plasme și bunuri de toate calibrele, incendiază case de locuit cu oameni (nevoiași) înăuntru, sparge magazine mari și mici, dezbracă în plină stradă cetățeni oarecare nu e nici ideolog, nici practicant al „protestului de grad zero“ (Žižek). Are unele probleme de „așezare“ în ordinea lui și a lumii, are unele probleme cu plăcerea de a fi violent, cu o proastă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
poate vorbi ca la birt, ca într-un dormitor de internat, ca la balamuc. E de la sine înțeles că poporul trebuie să-l accepte așa cum e, ba chiar să-l admire: va face grimase bolânde, va holba ochii, se va dezbrăca, va scheuna, își va arăta mușchii, va ieși cu pene pe stradă, va face șpagatul între două scaune, mă rog, va etala tot arsenalul lui de băiat frumos, deștept și dur. Iar cine se leagă de el o pățește. Insul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
poezii: „Noapte pe front”, „Tancurile”, „Pândă”, „Soldatul dușman” sau „Schija și holda”, abisul întunecat la războiului din care nu te poate scoate decât o puternică credință și crucea cea mântuitoare. Așadar, după ce Gyr trăiește de două ori experiența de a dezbrăca zeghea pentru haina de front și nu știm care experiență a fost mai dramatică, din iconomia lui Dumnezeu se întoarce în universul carceral pentru a întări sufletește prin versul său mii de suflete chinuite: Doamne, fă din suferință pod de
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
astfel Își poate strânge de gât adversarul... Natura nu cunoaște decât sensul scutului: ascunderea În spatele a ceva, chiar imaterial. Care se poate chema simbioză ori evoluție: bacteria adăpostită de rădăcina fasolei, respectiv dinozaurul din „spatele“ pisicii. Am Îmbrăcat și apoi dezbrăcat de armură un bărbat. Poate s’or supăra feministele. Dar cum ar arăta ca războinice? Decât ca amazoanele care, pentru a Încorda arcul, Își retezau sânul drept... „Meridian“, 5 octombrie 2001, ora 12,46 68. Piramida dărâmată Evoluția Își dezvăluie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
unei productivități superioare. Iar borceagul o demonstrează cu prisosință. Poate că ar trebui să găsesc și puricelui ceva calități, În afara legendei cu aprodul omonim și Ștefan cel Mare. Dar pielea asta de drac mă cam strânge și am s’o dezbrac până data viitoare. „Meridian“, 20 septembrie 2002, ora 12,47 10. Tot răul spre bine. II Să-mi pun pe umeri pielea de drac, deși nu prea cred s’o fi dezbrăcat vreodată: nu mă lasă Însuși domeniul, care mă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
drac mă cam strânge și am s’o dezbrac până data viitoare. „Meridian“, 20 septembrie 2002, ora 12,47 10. Tot răul spre bine. II Să-mi pun pe umeri pielea de drac, deși nu prea cred s’o fi dezbrăcat vreodată: nu mă lasă Însuși domeniul, care mă obligă să replic la percepțiile curente ale celei mai iscoditoare specii. Promisesem ceva despre purice, valabil Însă și pentru căpușe, păduchi și alți paraziți. Dar, din prima clipă, pielea de drac mă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
în sufletul său de copil amintirea insulei verzi din mijlocul lacului încărcat cu flori de nufăr, poetul a reușit sublimarea artistică a acestui topos, astfel încât insula nu e imaginată ca un simplu cadru pitoresc, ci drept părtașa unei iubiri ideale, dezbrăcată de comunele haine ale omenescului, trăind în cercul concentric al insulei din insulă. Dacă superficiala Cătălină din poemul Luceafărul ar fi acceptat translația în lumea lui Hyperion, atunci iubirea ideală dintre Ieronim și Cezara din utopica insulă a lui Euthanasius
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
atrase în viață (s.n.) de un dor nemărginit 84. Conținând înlăuntru-i un factor cosmogenetic, erosul evoluează în imagini concentrice pornind chiar de la spațiul natural ipoteștean (precum în Cezara), spațiu care, după ce va fi sublimat, va fi înfățișat aluziv, metaforic, dezbrăcat de haina lumii. Ilustrativ este felul în care este proiectată insula lui Euthanasius, căci ea orientează spiritul spre centrul universului 85. Eminescu și-a început viața de poet scriind despre moarte. Numai că și moartea este legată de același zeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
produce ca în lumea obișnuită, prin cuvânt; îngerii comunică fără vorbe între ei. S-a vorbit de starea nudității adamice a celor două personaje întru comuniunea lor. Pe rând, fără a ști că se vor întâlni, Ieronim și Cezara se dezbracă de hainele zilnice, întrucât acestea sunt apanajul concret a ceea ce rămâne în urmă lumea, adică. Gestul poate fi interpretat ca dublu simbolic: o dată, ca simbol al părăsirii lumii, așadar obol dat lui Caron pentru a putea trece Styxul; în al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dat lui Caron pentru a putea trece Styxul; în al doilea rând, ca imersiune plenară în absolutul naturii. Euthanasius (lucru valabil și pentru Cezara) mărturisește, de altfel, această (re)integrare în scrisoarea sa către Ieronim: Eu, mulțămită naturei, m-am dezbrăcat de haina deșertăciunei 319. Integrarea celor doi îndrăgostiți în natura edenică a insulei, prin gestul simbolic al dezbrăcării, oferă prilejul unei contemplații estetice de netăgăduit și al unei comuniuni în Eros. În felul acesta, natura încorporează în ea o vocație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
înțelesul oricui, dar ce te faci cu "fierbător uscător de păr, "degresator imersionat", etc.? Nedumeriri provin și din neutilizarea diacriticelor, ceea ce obligă la dibuirea sensului exact în funcție de context. De pildă: meseria nr. 826608, "trăgător fete pe calapod" se cuvine, probabil, dezbrăcată de conotații licențioase și citită "trăgător fețe pe calapod"... O singură ocupație lipsește din "Nomenclator": "confecționer aiureală numerotată". * Î n 1994, prin strădania fostului meu coleg de grupă la Universitatea "Cuza", Leon Volovici, și a Gabrielei Omăt, apărea (la Ed.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]