4,618 matches
-
naștere picăturilor de rouă? 29. Din al cui sîn iese gheața și cine naște promoroaca cerului, 30. ca apele să se îngroașe ca o piatră și fața adîncului să se întărească? 31. Poți să înozi tu legăturile Găinușei, sau să dezlegi frînghiile Orionului? 32. Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, și tu cîrmuiești Ursul mare cu puii lui? 33. Cunoști tu legile cerului? Sau tu îi orînduiești stăpînirea pe pămînt? 34. Îți înalți tu glasul pînă la nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
să afli mâine, pe când ai să gâfâi călcând anevoie pe Ulița Urcușului... * M-am trezit de dimineață cu gândul la prietenul meu ieșeanul, care sunt sigur că și-a bătut capul toată noaptea cu enigma frunzelor de dud. O fi dezlegat-o, n-o fi dezlegat-o, asta-i treaba lui, dar știu eu ce am să-l întreb de cum oi da ochii cu el... Am plecat grăbit spre Bariera Trei Calici. Când m-am văzut dincolo de pârâul Nicolinei, m-am
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să gâfâi călcând anevoie pe Ulița Urcușului... * M-am trezit de dimineață cu gândul la prietenul meu ieșeanul, care sunt sigur că și-a bătut capul toată noaptea cu enigma frunzelor de dud. O fi dezlegat-o, n-o fi dezlegat-o, asta-i treaba lui, dar știu eu ce am să-l întreb de cum oi da ochii cu el... Am plecat grăbit spre Bariera Trei Calici. Când m-am văzut dincolo de pârâul Nicolinei, m-am proțăpit pe marginea uliții numită
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să aștepte prea multă vreme, fiindcă îndată poposesc pe masa lor alte două ulcele cu vin și... alint de... gene. Cotiugaragiii privesc în urma ei cu însoțire de oftat adânc... După o vreme, unuia dintre ei - celui mai tânăr - i se dezleagă limba: Strașnică muiere, bade Pavele. Vezi bine că așa trebuie să fie o hangiță, Nicolae băiete. Altfel ai mai intra tu aici? Și dacă ai intra, ai sta mai mult decât cioara în par? Nuuu! Da’ așa... Așa îi altă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
doar cu luna” LASĂ-MĂ SĂ PLEC Să mă lași să plec odată, îți cer, Căci de vei mai rămâne am să te prind în joc Și am să te leg de amintirea mea mereu. Nici vrăjitoarele nu vor putea dezlega ce fac eu, Nu e nici mister, nici puteri paranormale, E doar o iubire cât un cer senin de mare, Care nu vrea să te părăsească absolut deloc, Mereu va fi în inima asta care doare, Bate întruna și nu
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
Au lăsat papucul alb pe un drum pierdut în nisip, bătut de căruțele braconierilor, împotmolit în bălți și stufăriș. Peisajul se schimbase... au zărit doi copii alergând dezlânați pe lângă bălți cu bețe în mâini iar ei... au luat-o încetișor dezlegați de jurăminte, îmbrățișați, împletind aripi eclectice, pândind și aspirând la prinderea reginei peștilor... rândunica de mare; noi, muritorii avem ocazia o singură dată în viață să-i cercetăm privirea aprinsă și dinții încleștați a moarte! La cherhana, lipovenii îi așteptau
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cele două ovale cu axele intersectându-se instantaneu în infinitul apropiat; dogorești și ți se scurge clocotind limfa din ansamblul rănit de copilul minune, zâmbind năstrușnic și misterios... vreau să-ți fur lanțul ce mi l-ai dăruit ca să fim dezlegați de toate frământările; m-aș destăinui, m-aș confesa, ți-aș spune orice dar mi-e frică... mi-e tare frică de Verde Împărat! În magazinul de chițibușuri m-ai zărit imediat; tu... Împărăteasa cerurilor, Gladiola veșniciilor căutai plictisită printre
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și aplică toate subterfugiile numai să nu se privească în față, „se joacă cu adevărul”, întunecă comoara sa și o acoperă cu măști pentru a fi „acceptat din punct de vedere social”. Nici chiar vigoarea profeției iertării nu îi mai dezleagă inima, ferecată în satisfacere și autosuficiență. În definitiv, nu are speranță și nu așteaptă iertarea deoarece nu se simte în păcat. Capitolul IX Mai mult decât iertată trebuie vindecată Ar fi o distorsiune să conchidem că pentru cel corupt există
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
a responsabilității personale și colective față de corupție. Capitolul X Mai întâi convertirea În acest caz, cum se vindecă de corupție? Nucleul răspunsului ar putea fi formulat în acești termeni sintetici: de la un creștinism al interzicerii care în cele din urmă „dezleagă” de păcat, e nevoie să ne întoarcem la paradigma originală a creștinismului bazat pe convertire, în care iertarea reprezintă darul unei vieți noi. Trebuie subliniat că acesta din urmă este mai exigent decât perechea „păcat-dezlegare”, deoarece implică „schimbarea vieții”. Cu
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
a vorbit și mi-a jurat, zicînd: "Seminței tale voi da țara aceasta", va trimite pe Îngerul Său înaintea ta; și de acolo vei lua o nevastă fiului meu. 8. Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurămîntul acesta, pe care te pun să-l faci. Cu nici un chip să nu duci însă acolo pe fiul meu." 9. Robul și-a pus mîna sub coapsa stăpînului său Avraam, și i-a jurat că are să păzească aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Și el mi-a răspuns: "Domnul, înaintea căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine, și-ți va da izbîndă în călătorie, și vei lua fiului meu o nevastă din rudele și din casa tatălui meu. 41. Vei fi dezlegat de jurămîntul pe care mi-l faci, dacă te vei duce la rudele mele; și dacă nu ți-o vor da, vei fi dezlegat de jurămîntul pe care mi-l faci." 42. Eu am ajuns azi la izvor, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
vei lua fiului meu o nevastă din rudele și din casa tatălui meu. 41. Vei fi dezlegat de jurămîntul pe care mi-l faci, dacă te vei duce la rudele mele; și dacă nu ți-o vor da, vei fi dezlegat de jurămîntul pe care mi-l faci." 42. Eu am ajuns azi la izvor, și am zis: "Doamne, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, dacă binevoiești să-mi dai izbîndă în călătoria pe care o fac, 43. iată, eu stau la izvorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
cu coifurile sclipitoare. Câteva sute de atlanți năvăliră cu săbiile în mâini. Se făcu învălmășeală. Folosindu-se de ea, soldatul Iahuben alergă spre atlanți, apoi se opri la jumătatea drumului, căutîndu-l din ochi pe Auta. Auta însă izbutise să se dezlege și venea spre el. Auta îl dezlegă și amândoi alergară mai departe, intrând în desimea armatei atlante. Armata năvălea cu sulițe și săbii lucitoare, ieșind parcă de sub nisip. Încăierarea cu băștinașii a fost scurtă. Dîndu-și seama că sunt prea puțini
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
năvăliră cu săbiile în mâini. Se făcu învălmășeală. Folosindu-se de ea, soldatul Iahuben alergă spre atlanți, apoi se opri la jumătatea drumului, căutîndu-l din ochi pe Auta. Auta însă izbutise să se dezlege și venea spre el. Auta îl dezlegă și amândoi alergară mai departe, intrând în desimea armatei atlante. Armata năvălea cu sulițe și săbii lucitoare, ieșind parcă de sub nisip. Încăierarea cu băștinașii a fost scurtă. Dîndu-și seama că sunt prea puțini, aceștia începură să fugă. Apoi, văzîndu-se împresurați
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se uita îndărăt, către ultimele corăbii din lungul lor șir, băga de seamă că fiecăreia pe rând i se ivește întîi pânza și apoi se vede toată corabia. Era încă o taină pe care Auta ar fi vrut s-o dezlege și nu putea. Noaptea îl tulbura steaua nouă și ciudată, ziua ridicarea și căderea corăbiilor în zări. Șirul de corăbii, rămas numai fără două din ele, sparte de valuri, mai fu zbătut de furtuni ușoare. Șirul de corăbii pluti și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îi lipseau părinții și rudele. Totuși, niciodată nu izbutea să nu-l simtă deloc străin. Chiar această mângâiere i se păru rece. Răspunse: - Da, stăpâne, așa mi-a spus înțeleptul Tefnaht. Nu știu dacă e o taină care se poate dezlega... - Tu cum socoti? Sunt taine care nu se pot dezlega? - Nu știu, stăpâne. M-ai învățat că se pot dezlega toate mai devreme sau mai târziu... Dar cum să putem ajunge sus până la stea, să vedem ce este? - Ca să înțelegi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu-l simtă deloc străin. Chiar această mângâiere i se păru rece. Răspunse: - Da, stăpâne, așa mi-a spus înțeleptul Tefnaht. Nu știu dacă e o taină care se poate dezlega... - Tu cum socoti? Sunt taine care nu se pot dezlega? - Nu știu, stăpâne. M-ai învățat că se pot dezlega toate mai devreme sau mai târziu... Dar cum să putem ajunge sus până la stea, să vedem ce este? - Ca să înțelegi lucrurile trebuie numaidecât să le și pipăi? - Dar cum altfel
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
păru rece. Răspunse: - Da, stăpâne, așa mi-a spus înțeleptul Tefnaht. Nu știu dacă e o taină care se poate dezlega... - Tu cum socoti? Sunt taine care nu se pot dezlega? - Nu știu, stăpâne. M-ai învățat că se pot dezlega toate mai devreme sau mai târziu... Dar cum să putem ajunge sus până la stea, să vedem ce este? - Ca să înțelegi lucrurile trebuie numaidecât să le și pipăi? - Dar cum altfel, stăpîne? zise Auta. Marele Preot întoarse capul spre fereastră și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
neputință, e numai nerăbdare. Omul înțelept poate să afle tot, și dacă nu el, atunci alt om înțelept sau altul. Știu că nu e de nici un folos pentru patima ta de a ști să te gândești că taina se va dezlega după moartea ta. Dar pentru omenire e același lucru, dacă poți să-ți închipui omenirea ca pe un singur om. - Și pe robi, stăpîne? Marele Preot se încruntă puțin: - De ce-mi pui întrebări la care știi să răspunzi și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
viu, sănătos și puternic, zeii lumii îți poruncesc să duci corabia pe lângă țărmul din dreapta, spre miazăzi. Meșterul pânzei să aibă grijă de vânt. Vei pluti pe drumul arătat de Zeul Cerului care se află deasupra ta. Ridică-te, cârmaci, și dezleagă corabia! O sută douăzeci de lopeți loviră apa. Corabia ieși din firidă și, ca prin vis, meșterul pânzei întinse pânza pe catarg. Cu ochii la pasărea ciudată, cârmaciul întoarse corabia îndreptînd-o pe drumul arătat. Și astfel pluti parcă vrăjită de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
robi. Pentru aceste mulțimi totul acum era s-o vadă. Auta se uită o vreme în jos, apoi iar își aduse aminte de ceva: - Am vrut de mult să te întreb, Hor, dar am uitat. Poate tu știi să-mi dezlegi o taină. Eram cu un an în urmă în altă țară, unde sunt nisipuri fierbinți, și o dată am văzut niște lucruri lunguiețe, sclipitoare, pe care n-am ajuns să pun mâna... - Ai leșinat cumva? râse Hor întrerupîndu-l. Auta se uită
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sălbatică. Și am alergat de-a lungul țărmului spre miazăzi, fără să știm încotro. Dar zeii au fost buni: am găsit o corabie fără pânză, părăsită de atlanți. Marea încă n-o spărsese și ne-am suit în ea. Am dezlegat-o de la țărm și pentru că mai erau câteva vâsle, am vâslit. Era ziuă, dar era întuneric și nu erau stele, nu știam unde e răsăritul. Eu știam că la răsărit de Muntele de Foc este acel țărm de unde ai venit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ea își ducea vacile la ciurdă. Era un tânăr chipeș venit de curând în zona lor. Acum Ramona se gândi dacă atunci când Radu o privea, deși privirea lui părea glacială, era destul de conștient, pentru ea rămâne un mister, niciodată nu dezlegase enigme și până astăzi, nu-și dorise niciodată. Dacă i-aș spune mamei despre toate astea.„ A nu, nu se poate să o supăr”, se gândi ea. În seara aceea Ramona adormi greu. Cum ațipea, în viziunea ei apărea chipul
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
târziu tata-l trezi să-i dea pupăza speriată. Mai târziu, acasă le arătase și surorilor jucăria lui nouă, numai că pe-nserat, cea mai mare dintre ele, Teodora, i-a luat pupăza, a pus-o în poalele fustei, ș-a dezlegat-o întrebând: - Da’ poate zbura? Spre necazul băiatului, îi dăduse drumul. A doua zi o revăzu la scorbura nucului, undeva, mai sus de capul lui. Se cățără pe tulpină, sprijinindu-se cu picioarele încolăcite în jurul ei. Îl ajuta la urcat
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Te dibuie dintr-o ochire...Îți cere să faci câteva lucruri și ți-a și pus diagnosticul. De exemplu: să pășești câțiva metri pe o linie imaginară (am parcurs-o fără devieri), să scoți șnurul de la un pantof ( l-am dezlegat cu multă răbdare - spre surprinderea amicului meu, dr. Ion Hurjui), să repet grabnic de zece ori „Capra crapă piatra!” (aici am sclintit-o de câteva ori, inversând sintagma cu „Piatra crapă capra”, șifonându-mi astfel capacitatea mea lingvistică de stăpânire
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93057]