4,704 matches
-
adaptate - moduri de discurs nu numai pentru că jurnalismul literar narativ are o terminologie problematică dar și pentru că nu toate formele de nonficțiune operează în cadrul acelorași structuri. Simplific cele patru moduri tradiționale ale discursului (expoziția, argumentația, narațiunea și descrierea) în două, discursiv (incluzând expoziția și argumentațial) și narativ (incluzând narația temporală și descripția spațială). Procedând astfel, totuși, nu vreau să le schimb statutul ca fiind clasificări separate așa cum se obișnuia atunci când au fost formulate în forma lor de bază modernă de Alexander
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Connery, Kerrane și Yagoda este aceea că el tinde să marginalizeze scriitori precum eseistul H. L. Mencken, despre care se spune că are un stil angajat într-o altă formă a jurnalismului literar care se reflectă în mult mai tradiționalul eseu discursiv. O asemenea distincție e importantă pentru că se poate argumenta că și eseul discursiv este jurnalism literar, dar acest lucru implică două riscuri. Primul este că riscă să fie respinși de cercurile literaturii elitiste pentru că s-au coborât la nivelul de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
eseistul H. L. Mencken, despre care se spune că are un stil angajat într-o altă formă a jurnalismului literar care se reflectă în mult mai tradiționalul eseu discursiv. O asemenea distincție e importantă pentru că se poate argumenta că și eseul discursiv este jurnalism literar, dar acest lucru implică două riscuri. Primul este că riscă să fie respinși de cercurile literaturii elitiste pentru că s-au coborât la nivelul de jos al jurnalismului, sau să fie văzut ca având un pedigree mai puțin
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a romanului, ca gen al clasei mijlocii în ascensiune (Pattee, History, 417). În al doilea rând, și asta e încoronarea primului risc, plasând jurnalismul literar în felul în care l-am examinat aici, în apropierea mult mai bine cunoscutului gen discursiv înrudit, întâmpinăm riscul de a fi în continuare marginalizat, aflându-se în umbra adâncă a cercetărilor genurilor înrudite. În sfârșit, ideea este de a distinge între modul discursiv și cel narativ. Prin aceasta nu vrem să spunem că aceste granițe
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care l-am examinat aici, în apropierea mult mai bine cunoscutului gen discursiv înrudit, întâmpinăm riscul de a fi în continuare marginalizat, aflându-se în umbra adâncă a cercetărilor genurilor înrudite. În sfârșit, ideea este de a distinge între modul discursiv și cel narativ. Prin aceasta nu vrem să spunem că aceste granițe sunt adânci și bine conturate. E adevărat că jurnalismul literar ca narațiune este deseori discursiv. Și modul discursiv cunoscut în mod convențional ca "eseu" reflexiv nu ezită să
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a cercetărilor genurilor înrudite. În sfârșit, ideea este de a distinge între modul discursiv și cel narativ. Prin aceasta nu vrem să spunem că aceste granițe sunt adânci și bine conturate. E adevărat că jurnalismul literar ca narațiune este deseori discursiv. Și modul discursiv cunoscut în mod convențional ca "eseu" reflexiv nu ezită să folosească tehnici narative ca cele care provin din construcția romanului realist. Astfel, Mencken este în bună măsură un autor discursiv, dar utilizează cu plăcere un portofoliu de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
înrudite. În sfârșit, ideea este de a distinge între modul discursiv și cel narativ. Prin aceasta nu vrem să spunem că aceste granițe sunt adânci și bine conturate. E adevărat că jurnalismul literar ca narațiune este deseori discursiv. Și modul discursiv cunoscut în mod convențional ca "eseu" reflexiv nu ezită să folosească tehnici narative ca cele care provin din construcția romanului realist. Astfel, Mencken este în bună măsură un autor discursiv, dar utilizează cu plăcere un portofoliu de imagini concrete care
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
că jurnalismul literar ca narațiune este deseori discursiv. Și modul discursiv cunoscut în mod convențional ca "eseu" reflexiv nu ezită să folosească tehnici narative ca cele care provin din construcția romanului realist. Astfel, Mencken este în bună măsură un autor discursiv, dar utilizează cu plăcere un portofoliu de imagini concrete care de obicei este asociat cu scrierea romanului în, spre exemplu, luarea cu asalt a criticii literare care s-a autoproclamat ca fiind aristrocația critică: "L-ar înjosi să poarte gulere
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
plastic, ale mutării în Union Hill, sau ale meniu-lui cu șuncă și varză, băutul cafelei din sosieră și căsătoria cu o cameristă cu un dinte de aur duc la un rezultat condițional de la care Mencken poate să tragă concluziile sale discursive. Acesta ar fi un mod narativ dacă imaginile ar fi puse într-o formă activă, la trecutul simplu "L-a înjosit să poarte... ". Soluția este deci folosirea modalului, și un autor care oscilează cu plăcere de-o parte și de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mod narativ dacă imaginile ar fi puse într-o formă activă, la trecutul simplu "L-a înjosit să poarte... ". Soluția este deci folosirea modalului, și un autor care oscilează cu plăcere de-o parte și de alta a graniței dintre discursiv și narativ este E. B. White. Într-un articol publicat în 1938 în timpul scurtului său popas pe la Harper's Magazine el descrie cum șindruliește acoperișul fermei sale din Maine și o face astfel folosindu-se de un gen de descriere
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în tot timpul ăsta domnul Chamberlin, M. Daladier, Ducele și Führerul își aranjau târgul lor de cabaline (20). În timp ce White își repară acoperișul, găsește locul potrivit ca să mediteze la evenimentele mondiale, și, făcând aceasta, trece de la modul narativ la cel discursiv. Până la sfârșitul articolului el continuă să penduleze între cele două moduri. Făcând distincția dintre modul discursiv (pe care Mencken îl folosește cu preponderență) și opunându-l modului narativ (pe care, să spunem, Stephen Crane îl folosește din abundență) nu o
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cabaline (20). În timp ce White își repară acoperișul, găsește locul potrivit ca să mediteze la evenimentele mondiale, și, făcând aceasta, trece de la modul narativ la cel discursiv. Până la sfârșitul articolului el continuă să penduleze între cele două moduri. Făcând distincția dintre modul discursiv (pe care Mencken îl folosește cu preponderență) și opunându-l modului narativ (pe care, să spunem, Stephen Crane îl folosește din abundență) nu o facem pentru a afirma că ceea ce scrie Mencken nu ar fi jurnalism literar. Aceasta a fost
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
vorba despre schițele citadine ale lui Crane sau lucrări mult mai recente cum ar fi In Cold Blood al lui Capote. În loc de aceasta ar fi mult mai potrivit să sugerez că există un jurnalism literar narativ și un jurnalism literar discursiv, sau o literatură jurnalistică narativă și o literatură jurnalistică discursivă, dacă examinarea critică a celor două forme distincte presupune o discuție care nu a avut loc între cercetători când a fost vorba de jurnalismul literar. Nu trebuie să ne gândim
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mai recente cum ar fi In Cold Blood al lui Capote. În loc de aceasta ar fi mult mai potrivit să sugerez că există un jurnalism literar narativ și un jurnalism literar discursiv, sau o literatură jurnalistică narativă și o literatură jurnalistică discursivă, dacă examinarea critică a celor două forme distincte presupune o discuție care nu a avut loc între cercetători când a fost vorba de jurnalismul literar. Nu trebuie să ne gândim că aceste categorii ar avea granițe precise și bine conturate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
În timp ce jurnalismul literar narativ, jurnalismul de senzație și cel de investigație pot să facă apel la tehnicile de scriere romanescă, este limpede că ultimele două nu sunt obligate să o facă. În loc de aceasta, se pot apropia mai mult de modelul discursiv care, în diverse grade, are o strânsă relație cu "modelul informațional" al știrilor așa cum l-a prezentat Schudson (89). În mod convențional vom numi aceste exemple de jurnalism de investigație "știri obiective" pentru că ele conving în virtutea prezentării de fapte, ori
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ori, așa cum scria Walter Benjamin, asemenea știri conving pentru că "informația... prezentă pretinde că poate fi verificată cu promptitudine" (Storyteller - Povestitorii, 88-89). Acest lucru este valabil și în cazul jurnalismului de senzație când stilul modelului de informație este mimat a fi discursiv. Un exemplu notoriu este reportajul incendiar din New York Journal al lui William Randolph Hearst despre scufundarea vaporului de război USS Maine în 1898: Secretarul adjunct de la Departamentul Marinei, Theodore Roosevelt, spune că este convins de faptul că distrugerea vasului Maine
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nu există dovezi, este prezumția de vinovăție, și anume că scufundarea "a fost opera inamicului" (subliniere adăugată). Dar, pentru că reportajul de pe prima pagină era senzațional, el mima atributele unei informații model, chiar dacă această informație era coruptă, pentru că era mai degrabă discursivă decât narativă. În acest loc cele patru vechi modalități retorice tradiționale își demonstrează utilitatea pentru că scot la lumină transferul care are loc între expoziție și argument. Ideea lui Schudson este că modelul informațional este în chip fundamental expozitiv, intenția sa
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
informațional este în chip fundamental expozitiv, intenția sa retorică fiind expunerea unei experiențe verificabile. Totuși, exemplul lui Maine este puternic deformat de modul argumentativ în încercarea de a stârni indignarea și de a induce o convingere emoțională. Informația sau accentuarea discursivă poate fi reflectată în chip similar în jurnalismul investigativ pe care îl practică Lincoln Steffen, spre exemplu, în expoze-ul din 1903 despre corupția politică din Minneapolis. Acesta era una din investigațiile sale din seria Shame of the Cities - Rușinea orașelor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
reflectată în chip similar în jurnalismul investigativ pe care îl practică Lincoln Steffen, spre exemplu, în expoze-ul din 1903 despre corupția politică din Minneapolis. Acesta era una din investigațiile sale din seria Shame of the Cities - Rușinea orașelor - și modul discursiv al articolului este pe larg reflectat în capul de coloană: " Atunci când în politica municipală se întreprinde ceva deosebit, ori în bine ori în rău, poți să spui că aceasta se datorează aproape invariabil unui singur om. Poporul nu o face
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de natură expozitivă, astfel încât se plasează în modelul de informație al lui Schudson. Jurnalismul de senzație și cel de investigație pot să ocupe din punct de vedere modal un spațiu în afara granițelor jurnalismului literar de tip narativ atunci când sunt preponderent discursive. În acest fel nu se recurge deloc la discursul care utilizează cu precădere (dar nu numai) modul narativ, sau, cum ar spune Connery, un text "care este turnat și transformat într-un story sau o schiță prin folosirea tehnicii narative
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
poate afirma despre jurnalismul de senzație, care se potrivește în ambele medii - fotografie și text narativ - în încercarea lui de structurare prin apelul la bunul simț și la valorile general împărtășite. Exemplul scufundării lui Maine ilustrează un punct de vedere discursiv. Definiția lui Berger despre fotografia de senzație poate fi aplicată reportajelor fundamental argumentative. În mod similar, asemenea observații se pot aplica jurnalismului de tip narativ. Spre exemplu, June Howard notează că într-o schiță a lui Frank Norris din 1897
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
s. Schița este un expozeu al condițiilor dintr-o mină de cărbune în aria Wilkes Barre-Scranton din Pennsylvania. Chiar și o privire fugară arată că avem de-a face în chip fundamental cu un mod narativ și nu cu unul discursiv. Din cele patruzeci și șase de paragrafe poate cel mult cinci pot fi numite preponderent discursive. Dintre ele patru sunt o digresiune formală despre viața catârilor în adâncul minei (598-99). Al cincilea paragraf este cel în care ajungem la un
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
din Pennsylvania. Chiar și o privire fugară arată că avem de-a face în chip fundamental cu un mod narativ și nu cu unul discursiv. Din cele patruzeci și șase de paragrafe poate cel mult cinci pot fi numite preponderent discursive. Dintre ele patru sunt o digresiune formală despre viața catârilor în adâncul minei (598-99). Al cincilea paragraf este cel în care ajungem la un punct culminant al discursului în care Crane comentează și meditează asupra sensului celor văzute de el
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
culminant al discursului în care Crane comentează și meditează asupra sensului celor văzute de el în subteran: " Fiorul măreț și mistic este forma lumească a adâncului din mină" (599). Mai mult, două din paragrafele dedicate vieții catârilor sunt numai formal discursive. Pentru că ele au rolul de a zugrăvi, ca o digresiune, soarta animalelor în adânc, dar în acest loc digresiunea se reînscrie ea însăși din nou în modul narativ preponderent atunci când Crane relatează două anecdote care i-au fost spuse de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a distruge și a fi distrusă" (31). Așa arată umilii care nu vor moșteni niciodată pământul, condamnați pe vecie de o ideologie totalitară. Un asemenea didacticism la London nu poate decât să servească senzaționalului (care în acest loc este fundamental discursiv) ca scop: să-l sperie de moarte pe cititor asemenea unui jurământ pe lucrurile sfinte. Dar eforturile lui London nu se limitează la pasajele discursive. Să luăm, spre exemplu, povestirea lui despre un hamal din port: "Un bețivan tânăr; un
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]