6,113 matches
-
Leej, probabil au trecut. Aceea fu numai una dintre numeroasele impresii ce i se plimbară prin minte. Gândul la Leej se asocie instantaneu cu amintirea despre cei doi Crang, Prescott, apoi Enro și Strala... toți care făceau probabil acum eforturi disperate să-și impună propriul control asupra minților lor, Așa că Gilbert Gosseyn ar fi făcut mai bine să meargă înapoi acolo. Păcat, pentru că - alt gând trecând rapid prin minte... Ar trebui într-adevăr să dau de urma băiatului... 12 Gosseyn simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
vârstei lor se manifestă în seninătatea și demnitatea cu care o trăiesc. Sunt alți bătrâni care trăiesc această etapă a vieții lor ca pe o traumă. Ei, în fața îmbătrânirii lor, asumă atitudini care oscilează între resemnare pasivă, răzvrătire și refuz disperat. În sinteză, chipurile celei de-a treia și de-a patra vârste sunt tot atâtea cât sunt și bătrânii; adevărul este că fiecare persoană își pregătește bătrânețea pe tot parcursul vieții sale. Dintr-un anumit punct de vedere și preotul
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
niciodată pusă la îndoială. Astfel, noi nu am executat aproape niciodată obișnuitele întinderi lungi într-un tempo mediu, care aveau rostul de a "adînci" modelul bătăii, care face adesea ca ramarea tinerelor echipaje să arate ca o muncă pe rupte disperată, dar am îndeplinit neabătut acel "fartlek", în care vîsleam alternativ cu putere și blînd, într-o serie ascendentă, zece puternic, zece ușor, douăzeci puternic, douăzeci ușor pînă la cincizeci, după care numărai din nou, descrescător. "Fahrtspiel!" era obișnuit să anunțe
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și mai necontrolată, astfel încît David a trebuit să mă corecteze în forță, iar de pe țărm barca noastră trebuie să fi arătat ca o rață beată, cu picioarele-i stupide încurcate în ierburi și în șuvițe de plante, făcînd eforturi disperate să se elibereze. Am încercat să repet instrucțiunile prin care trecusem de o mie de ori, dar gîndurile mele nu puteau ține pasul cu acțiunile mele. Trupul îmi era cu un pas înaintea minții, preluase comanda și se aruncase în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Târgu Mureș. Dincolo de afirmațiile celor intervievați, interesant este un preambul al ziarului în care apar pentru prima dată tonuri alarmiste puse pe seama unor scrisori de la cititori care sunt, de bună seamă, "alarmate" și a unor apeluri telefonice, mai mult încă, "disperate". Ziarul dă curs acestor cereri ale cititorilor, și ziariștii "Adevărului" constată, la o primă vedere, că nimic nu pare schimbat în oraș. Și totuși! Aici e aici! Sunt reproduse observațiile "unui cunoscut scriitor local" căruia nu i se dă numele
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
materială - și fericirea vieții sunt, pentru vechii evrei, un dar al lui Dumnezeu făcut celor credincioși lui, în vreme ce nenorocirea, tristețea sau lipsa descendenței sunt rezultatul unei dispoziții divine răuvoitoare față de respectiva persoană. În fața unui pericol, boală sau a unei situații disperate, era obiceiul de a face voturi divinității pentru a câștiga binecuvântarea și favoarea divină. În Biblie apar unele pasaje care reproduc textul unui vot (Gen 28,20-22; Jud 11,30-31; 1Sam 1,11), în altele se menționează numai obiceiul votului
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
pădure se desfăcu înaintea lor întinsa cetate a Dacilor, bine așezată și minunat întărită. În loc însă de a se include în cetate si de a suporta un asediu, Dacii încearcă o de pe urmă dată soarta armelor. Se încinge o luptă disperată, în care fiece Dac își vinde scump viața; dar în sfârșit între vitejii egale trebuia să hotărască precumpenirea științei romane. Dacii sunt din nou bătuți și capitala lor trebuind să cadă numaidecât în mâinile învingătorului, Decebal se hotărăște a primi
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
lui Madrisol să-i ceri informații pentru prințul Ashargin. Dar își aminti asprimea interlocutorului său când îl chemase de pe Venus. Se potrivea. Și încă cum... Își regăsi vocea. - Vă implor, zise, să-i contactați imediat - personal. Opri comunicația, deprimat Planul disperat al lui Crang nu era ultima soluție, ci singura soluție. Și totuși nu! Paleol va executa pe toți locuitorii palatului: Nirena, Patricia, Crang... Gosseyn se calmă. La ce bun să se gândească la toate astea? Dacă nu se trecea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
fiindcă avea o expresie de stupefacție îngrozită pe fața deformată. Înfățișarea îl șocă pe Ashargin - angoasă, îngrijorare, frică - ca fulgerul, emoțiile intrau în horă. Ca fulgerul, câmpul de forțe se impunea și punea stăpânire pe conștiința lui. Într-un efort disperat, Gosseyn se aruncă pe pat pentru a se relaxa. În zadar. Mușchii se înțepeniseră. Înțepenit, zăcea lângă pat. Se întrebase ce efect putea să aibă și ce simțea și gândea un individ sub control. În realitate, nu era deloc complicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
într-o măsură limitată. Dacă Gosseyn n-ar fi știut ce urma să se întâmple, acest lucru omenesc aproape lipsit de conștiință, ar fi putut cu greu să se târască - darămite să meargă. Și era îndemnat de impresia și mai disperată că nu mai avea decât câteva minute. Minute în care trebuia să-l învingă pe Discipol. Coborî cu stângăcie treptele și înainta spre forma de umbră tremurătoare. A-l vedea pe Zeul Adormit mergând spre el cu intenții ostile, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și asta? Se întoarse spre unul dintre cei care priveau îera McPake) și-i zise: Luați-mă de lîngă nenorocitul ăsta. Cei doi începură să danseze, McPake făcîndu-i cu ochiul lui Lanark cînd trecură pe lîngă el. Acesta o căută disperat pe Rima, apoi își făcu loc spre ușă, ieși și închise ușa în urma lui. Holul era gol și nu se auzea nici un sunet. în plus, mai era și frig acolo. Lanark se plimbă în sus și-n jos întrebîndu-se ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Acum trei zile m-ai pocnit chiar aici. O, da, ai ieșit luptîndu-te. îmi cer scuze că n-am avut timp să te mai văd de atunci. Nu prea avem personal care să se ocupe de cazurile grave, iar cele disperate și cei aproape vindecați sînt lăsați să se descurce singuri. Acum poți să mergi singur la toaletă? — Da, dacă mă țin de paturi și pereți. Bănuiesc că ai încă un somn agitat? Nu prea. — Te refaci repede. Ai alerga deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
argintiu și scînteietor apăru încadrat de o pereche de aripi din bronz strînse. Un braț masiv, terminat în șapte gheare de bronz zăcea lîngă o aripă, și un braț subțire de om lîngă cealaltă. — Vezi aripile? Doar cei neobișnuit de disperați au aripi, deși nu le pot folosi. Totuși, pacienta de aici își alimentează cu atîta energie disperarea, că uneori mi-am făcut speranțe. Nu este muzicală, dar eu, muzicianul, m-am coborît pînă la terapia verbală și i-am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care ar putea salva mii de suflete! Ce insulte mai intenționezi să-mi arunci în față? — Furia dumitale nu-și are rostul, spuse Lanark. Nu mi-ai dat pace pînă nu m-ai convins să încerc să vindec un caz disperată, iar acum vrei să mă oprești să mă apropii de ea. Dacă nu vrei să mă vezi, ar trebui să îți contactezi inginerii. Spune-le să-mi repare ușa din salon ca să pot trece prin ea, și nu va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cap și coadă, început sau sfîrșit. Pe un raft erau cărțile tatălui său, operele lui Lenin și ale familiei Webbs, Istoria claselor muncitoare din Scoția, Cîștigul umanioarelor de pe urma lipsei de credință, Enciclopedia Harmsworth și cărți de alpinism. întinzînd o mînă disperată, scoase o istorie generală a filozofiei, o deschise la întîmplare și citi: Toate percepțiile minții umane se grupează în două tipuri pe care le voi numi IMPRESII și IDEI. Diferența dintre ele constă în dimensiunea forței și vigorii cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nu-ți face griji! La naiba cu Kate Caldwell! Thaw merse mai departe, cu o imagine micuță și perfectă a lui Kate Caldwell zîmbindu-i și făcîndu-i cu mîna în interiorul său. Era învăluită într-o ceață atît de deasă de emoții disperate că, în cele din urmă, trebui să se oprească și să își tragă sufletul. Pe malul depărtat al canalului erau atelierele uzinei metalurgice Blochairn. Dinspre ele se auzeau lovituri și izbituri monotone, iar o lumină portocalie străluci orbitor deasupra, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
printre copacii și bolovanii de la picioarele lor. Autobuzul era plin de lume care mergea să-și petreacă vacanța în nord. Alpiniștii stăteau în spate, cîntînd cîntece de munte fără perdea, iar Thaw își apăsa fruntea de fereastra rece, simțindu-se disperat. Cînd plecase de acasă, luase puțină efedrină și se urcase în autobuz simțindu-se destul de bine, dar după ce trecuseră de Dumbarton, respirația i se înrăutățise și acum încerca să uite, concentrîndu-se asupra durerii pe care o simțea în oasele craniului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
engleză, după micul dejun, se duse la maică-sa să-i spună la revedere. Domnul Thaw stătea lîngă pat, ținîndu-i una din mîini între ale sale. Ea stătea sprijinită de perne, cu o linie albă sub ochii aproape închiși. Bîiguia disperată: — O mo’, o mo’. — Bine, bine, Mary, spunea domnul Thaw. N-o să mori. N-o să mori. — Uf, o mo’, o mo’. — Nu-ți fie teamă, n-o să mori, n-o să mori. Pentru prima oară după două săptămîni, doamna Thaw se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și pășește înainte în fluid. Se leagănă sub apă, tăindu-i-se respirația, rostogolindu-se în apa usturător de sărată, fără să se gîndească la altceva decît la respirație. Creierul i se umple de un zumzăit-ropot continuu și deschide ochii disperat, zărind luminițe verzi printre pișcăturile sării. Și cînd, în cele din urmă, precum niște unghii ce nu se mai pot ține de un pervaz îngust, rostogolindu-se, își urlă ultimele rămășițe de respirație, știind că trebuie să răsufle, peste el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
orice ar fi. — Trebuie să mă pui mereu în dificultate, nu-i așa? — îmi cer scuze. Rima reveni în pat, privi cu furie, scrîșni din dinți, și se trudi o vreme, ținîndu-l strîns de mînă; apoi se relaxă și urlă disperată: — Spune-i să-mi oprească durerea din spate! — Unele lucruri trebuie să se înrăutățească înainte de a se îmbunătăți, zise sora încercînd s-o liniștească. Bea ceai din termos. — Ha! bufni Rima batjocoritor. împinse mîna lui Lanark, strînse pumnii pe deasupra cuverturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
faza aceea cînd doream schimbări. Alex o să fie în siguranță cu mine. Am nevoie de o viață de familie acum. Lanark îl privi cu asprime pe Sludden. Forma părea aceeași, dar substanța se schimbase. Avea fața unui om onest, ușor disperat, a unei ființe împovărate și iubitoare. Simțind un fior de milă, Lanark știu că Sludden n-o să aibă parte de liniște casnică alături de Rima. — Nu vreau să vorbesc cu jurnaliștii, zise Lanark. — Nu-ți face griji, simpla ta apariție este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
după urechea stîngă, ceea ce însemna: am un prieten, dar aș dori doi. Și băieții o înțelegeau, vezi? Aristocrația europeană avea un limbaj sexual destul de sofisticat apelînd la evantaie, cutii de prizat tutun și monocluri. Dar astăzi lumea e atît de disperată din cauza acestei crize a limbajului, că au căpătat obiceiul de a pune reclame în ziare. Știi chestiile alea! Contabil de patruzeci și trei de ani bogat, dar aproape chel, al cărui hobby e astronomia ar dori să cunoască o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să ne grăbim, tată. Poți sta în picioare? Lanark reuși să se ridice, deși îi tremurau genunchii. Bătrîna din colț se văita: — Fiule, nu mă poți ajuta și pe mine, fiule? — Așteaptă! O să vină cineva să te ajute! strigă Alexander disperat. Luă brațul drept al lui Lanark și-l duse peste umărul lui, îl prinse de talie și porni spre ușă, blestemînd în barbă. Se trudiră să urce, pentru că panta etajului le stătea împotrivă. Țipetele și urletele se întețiră. Alexander se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îl privi interogator pe Michael Hardie. Dar Gosseyn fu acela care rupse tăcerea, rostind cu voce înfundată: ― Părerea mea este că ar trebui să mă ascultați o clipă. Se întrerupse; nu pentru că ar fi terminat, ci fiindcă brusc realizase situația disperată în care se afla. Gândi în acel moment: pentru numele Rațiunii, ce se întâmplă aici? E oare posibil să i se întâmple așa ceva unei ființe umane care respectă legile, acum, în A.D. 2560. și unde ― pe Pământul în pace? ― Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
părăsi adăpostul tufișurilor sau boscheților. Ajunsese la vreo treizeci de metri de soclul aproape pustiu al Mașinii, când o duzină de automobile țâșniră din spatele unui șir de arbori, unde stătuseră la pândă; câteva arme deschiseră focul asupra lui Gosseyn urlă disperat la Mașină: ― Salvează-mă, salvează-mă! Izolată, indiferentă, Mașina îl copleșea cu imensa sa masă. Dacă era adevărat, cum spunea legenda, că ea se putea apăra singură ― pe sine și domeniul său ― de astă dată se pare că nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]