6,346 matches
-
de el, dar o să învețe din experiența asta“. Tocmai se întreba cu tristețe ce fel de viață duce Alexander cu Rima, cînd cărarea deveni o scară din găuri nisipoase săpate în iarba pantei abrupte. Din acel loc, vîrful părea un dom imens și verde și, uitîndu-se la el, Lanark văzu o priveliște uluitoare. Dincolo de curba din stînga, se zărea o siluetă umană mică, proiectată pe albastrul cerului, care urca rapid. Lanark oftă de plăcere, se opri și privi albastrul cerului. „Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cârpituri. Un braț îi era de plastic, la fel unul dintre picioare, iar spatele îi era acoperit de o platoșă de plastic. Craniul părea făcut din sticlă opacă: nu avea urechi, iar ochii ― doi ochi omenești ― te priveau printr-un dom perfect lins, de plastic chirurgical. În oarecare măsură putea fi considerat un norocos: de la ochi în jos, partea inferioară a feței era intactă. Avea un chip. Nasul, gura, bărbia și gâtul îi erau umane. În rest, asemănarea cu o făptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Templul Zeului Adormit. La aceste cuvinte, spiritul i se opri precum pasărea lovită în plin zbor. Zeu Adormit? Avea o amintire vagă a altor "fapte" înțelese de Ashargin. Aparent, Zeul Adormit odihnea într-un cufăr translucid, în sala interioară a domului. Numai preoții au avut dreptul să-i privească trupul, și numai în timpul inițierii, o singură dată în viața fiecăruia. Amintirile lui Ashargin se opreau aici, dar Gosseyn avea ceea ce-i trebuia. Varianta tipică a unei religii păgâne. Pământul cunoscuse multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de făcut. Ochii lui Gosseyn se strânseră, hotărâți. Nu putea să se oprească. Simțea o mare încredere în aptitudinile sale cât timp nu-și făcea prea multe griji în fața obstacolului. Reveria lui se curmă când fascicolul unui proiector scotoci prin dom. În receptor se auzi un declic și o voce masculină zise: - Aterizați în zona luminată la o sută de metri de intrare, vă rugăm. Leej manevră nava fără să mai zică nimic. Când se imobilizară, vocea reluă: - Câți veniți? Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
rapid. Noi... Vocea i se frânse - nu se mai găsea în sala de control a distrugătorului. La 150 de metri de el se găseau un panou de control mult mai mare decât cel pe care tocmai îl avusese în fața ochilor. Domul transparent care se boltea din acel loc avea niște proporții atât de nobile încât pe moment, mintea refuza să admită dimensiunile acestuia. Bolnav de a ști, își privi mâinile și corpul. Mâinile-i erau firave, osoase corpul slab și îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
în cameră. - Suntem la șase ani-lumină și trei sferturi de bază, zise. Nu-i rău. Adică la unsprezece mii de ani-lumină de Venus. Gosseyn se ridică și, cu picioarele țepene, merse până-n sala de comandă. Se așeză pe canapeaua din fața domului transparent. Întrebarea era: Să pornească drept spre bază? Sau să se apropie din exterior? Aruncă o privire interogativă lui Leej. - Deci? zise. Tânăra se duse la panoul de control. Se așeză pe fotoliul turnant și spuse: - Mergem. Ea trase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cârpituri. Un braț îi era de plastic, la fel unul dintre picioare, iar spatele îi era acoperit de o platoșă de plastic. Craniul părea făcut din sticlă opacă: nu avea urechi, iar ochii ― doi ochi omenești ― te priveau printr-un dom perfect lins, de plastic chirurgical. În oarecare măsură putea fi considerat un norocos: de la ochi în jos, partea inferioară a feței era intactă. Avea un chip. Nasul, gura, bărbia și gâtul îi erau umane. În rest, asemănarea cu o făptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
la postul din Ciorogârla, în orice caz te invit să aștepți dumneata afară până îmi consult bolnavul. Luat prin surprindere, omul se uită cu fiere la intrus și, când să se răstească, îl recunoscu. Deveni deodată numai miere. — Iertați-mă, dom’ doctor, sunt sergent Budacu, m-a trimis conu Costache de la Prefectura de Poliție să văd ce-i cu junele ăsta și mi-a poruncit să mă întorc cât mai repede cu răspunsul. Adăugă, coborând tonul a complicitate: — M-așteaptă nevasta
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ești un om rațional și știi că numai gazetele au făcut din cineva un personaj misterios și altfel decât toată lumea, tot te simți puțin înfiorat, ca la o adiere rece într-o cameră bine încălzită. Iar dacă ai băut șampanie Dom Perignon îți vine chiar să crezi că e ceva necurat la mijloc. Dan începu să vorbească. Rostea cuvintele ca pentru el, fără să se fi sculat în picioare, fără să se uite la nimeni, parcă nici nu-i vedea. — Nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
i-a vorbit: „Kourosh, assoudeh bekhab ke ma biderin“. — Știi prea bine că a făcut-o pentru grandoare și nimic altceva. Rușinos! El se maimuțărea în deșert, proclamându-se Shahanshah, între oaspeți, care se îndopau cu foie gras și cu Dom Perignon Rosé, în timp ce măgarii mai lăsau balegă prin bazare din Teheran! Și, pe urmă, ce s-a ales din Tronul Păunului și din lăudata Revoluție Albă? „Farul Orientului Mijlociu“ a ajuns hulit de răcanii și de nevoiașii din piață: „Șah
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
am avut doar un singur fiu și acesta e Alexandru, împăratul întregii Persii“?! — Tot nu te pricep, ce te macină? — Nu vom ști nicicând ce am fost și, lipsiți de asta, nici nu vom afla spre ce mergem!... I-auzi, dom’ne! Păi, în cazul ăsta, trebuia să stai, frumușel, la tine în țară, în Teheran, și să faci politică!... Poate îi deslușeai și pe alții încotro e raiul, ce zici? De ce-ți trece ție prin cap că asta se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
voci care nu există decât între sufletele pornite în aceeași călătorie. După ceai, sosiră bărbatul și femeia lui farhavită să îi ducă la Turnul Magilor. — Ce-i acolo, mamă? — Un templu... Nu era nici templu, nici turn, arăta ca un dom de piatră, pierdut între stâncile munților Bashagard. Fusese, pe rând, depozit de arme și ghețărie, cămară pentru provizii și far. Pe atunci, doar mobed-ul și familia lui aveau drept la o cheie, însă nu puteau oficia. Dar zartosht-ul păstra înăuntru
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
brota cii din heleșteu. Cu duduitul motoarelor care se opreau chiar în fața benzinăriei, iar șoferii se interesau: „Cât e să-mi speli mașina?“, deși prețurile erau afișate. Sau: „Aveți cărbuni pentru barbecue? Bravo!“. „Îmi schimbi o roată?“ „Ce ulei folosiți?“ „Dom’ne, ce loc e ăsta! Nu știam despre el.“ Nici Omar nu știa. Omar-teroristul nu aflase nicicând ce era pentru sine locul ăsta cu două porți, cu o intrare de zi și cu una de noapte, cu o mahmureală continuă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
căsătorie să fie considerată validă. Fiindcă ceremonia religioasă nu era obligatorie, uneori se ajungea prea repede la concluzia că aceasta nu exista, deși Korbinian Ritzer a dedicat un volum gros evoluției ei în primul mileniu al erei noastre. Din păcate, Dom Ritzer a crezut că trebuie să elimine, cu ajutorul unei exegeze care după părerea noastră nu este justificată, două texte extrem de prețioase ale lui Tertulian care, cu o scurtă aluzie la Ignațiu din Antiohia, ne oferă singurele informații care mai există
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
soție a lui femeia căsătorită după legile stabilite de noi”. Să examinăm dacă există consensul. Schimbarea acelui „noi” în „voi” a fost făcută - fără a fi fost susținută de nicio variantă - de traducerea latină a lui Conrad Gesner, reluată de Dom Prudent Maran în ediția lui, publicată din nou de Migne. În textul grecesc Maran nu modifică ÎÎÎÎ în , dar corectura este reprodusă în traducerea latină, care este cea a lui Gesner, în vreme ce Maran o adoptă într-o notă. Să vedem
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
când Dascălu a deschis ușa... Făcu un gest de oboseală. ― Înțeleg, spuse Azimioară cu o privire ciudată. Cristescu îl examină mai atent. ― Ce s-a întîmplat? De ce te uiți așa la mine? Locotenentul îi ocoli ochii. Rosti greu, parcă opintit: ― Dom Matei... ― Ce-i cu el? ― A suferit un accident azi-dimineață. Maiorul se ridică livid. ― Accident?! ― Ieșind de la spital a intrat în primul bar. N-a băut mult... Pe Bălcescu, a traversat aiurea și a dat un troleibuz peste el. ― Mort
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
figurine de plumb, sfinții protectori cărora ― pesemne ― personajul cu plete aurii le aducea omagiul său. Penajul prins într-o agrafă de argint aprindea o flacără verde. ― Ce verde! Cine-ți mai face azi așa ceva? ― Uită-l și pe ăsta! Lasă, dom'le, emoțiile artistice! îl repezi Grigore Popa. Inventarie grupul și râse din gît: Sîntem va să zică cinci inși. Noroc că Vâlcu lipsește. Asta înseamnă, aproximativ, 150 de mii de căciulă. Hm, n-ar fi rău... Panaitescu tresări. Repetă năuc, ducîndu-și mâna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Matei începu să se plimbe prin încăpere. Se opri deodată speriat. ― Dumnezeule! Ce-i asta? O grimasă oribilă strâmbă trăsăturile Valericăi Scurtu. Se repezi cu brațele întinse. Ultimul suspin al femeii îi atinse obrazul. Mirosea a migdale amare. * "Nenorocita, gândi Dom Matei. N-a avut parte de nimic. O viață goală, inutilă. Unde se duc viețile goale, inutile?" " N-a știut să se păzească, gândi Grigore Popa. Lucrurile se complică. Doi morți în mai puțin de 48 de ore. O "sinucidere
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Sânt chestiuni care vă privesc personal. ― Totuși, țin să precizez un lucru. Atunci când... mă rog, s-a întîmplat ce s-a întîmplat n-am ieșit din casă. Am martori... O gripă rebelă. ― Asta să i-o spui lu' mutu'! interveni Dom Matei. ― Soțul ei tocmai mă vizitase... ― Și i-ai zis pe nerăsuflate: "Căpitane, nevastă-ta ne înșală!" Așa-i? ― Cu dumneata nu discut! Sculptorul se ridică. ― Foarte bine. Țin să vă anunț că după o matură chibzuință am ajuns la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai întorci aici. ― Ce vreți să spuneți? Necunoscutul zîmbi sarcastic. Părea mai încîntat de noua situație. Vorbi calm și încrezător: ― Vei trăi la bord pînă cînd se încheie reparația. Hedrock nu se arătă surprins, dar ca chestie de principiu protestă: ― Dom'le, stați puțin că n-am nimic împotrivă să rămîn la bord, dar parcă prea mă luați repede. Care-i chestia, în fond? Mă rog, nu e mare lucru să tot zic că nu e treaba mea, dar din două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ceea ce nu mai pățise niciodată, după cum singur a și spus: să adoarmă la locul faptei. L-am lăsat să se potolească, apoi i-am zis: bine, Giorgică, eu o să trăiesc, dacă asta îmi dorești, dar tu ce cauți aici? Păi, dom’ maior, a schimbat el placa, dacă o să vă spun că aștept tramvaiul, o să mă credeți? Care tramvai mă, îi țin eu hangul, că tu, la ora asta, trebuia să fii la apelul de seară, unde te știam eu, la Tecuci
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
cu plăgi faciale îngrozitoare. Poate, continuă Yariv, vor arunca în aer vreo două terenuri de joacă arabe. Chiar și Moscheea. Nu era nevoie să spună care moschee. Știau cu toții că cei mai fanatici din Machteret visau să arunce în aer Domul Stâncii, cel mai venerat loc de pe pământurile sfinte al musulmanilor, făcând astfel loc unui Templu Evreu. — Dar atacurile astea? Nu au nici un sens. De ce ar ataca palestinienii un centru de vizitare din nord? De ce să o facă noaptea, când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Meritul pentru acest lucru a fost atribuit discuțiilor de la sediul guvernului: chiar și simpla eventualitate a păcii a fost suficientă pentru a aduce vizitatorii înapoi, fie aceștia creștini nerăbdători să pășească pe Via Dolorosa, musulmani dornici să se roage la Domul de pe Stâncă sau evrei tânjind să înghesuie un bilețel adresat lui Dumnezeu între crăpăturile Zidului de Vest. O luară la stânga, intrând într-o măcelărie. Lui Maggie îi veni să verse când văzu raft după raft de carcase cu coastele expuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
întreagă de zid care a fost îngropată sub restul orașului. Sub Cartierul Musulman, ca să fiu mai exact. Toată lumea a înnebunit. — Vrei să spui palestinienii? — Bineînțeles. La ce se aștepta tatăl meu? Arabii au spus că evreii încercau să submineze temeliile Domului Stâncii, știi, clădirea aia mare cu un dom de aur. Știu, mulțumesc, Uri. —E construită pe locul în care cred ei că s-a înălțat Mahomed la cer. Și iată-i pe evrei săpând pe dedesubt. Iar apoi tata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
restul orașului. Sub Cartierul Musulman, ca să fiu mai exact. Toată lumea a înnebunit. — Vrei să spui palestinienii? — Bineînțeles. La ce se aștepta tatăl meu? Arabii au spus că evreii încercau să submineze temeliile Domului Stâncii, știi, clădirea aia mare cu un dom de aur. Știu, mulțumesc, Uri. —E construită pe locul în care cred ei că s-a înălțat Mahomed la cer. Și iată-i pe evrei săpând pe dedesubt. Iar apoi tata și prietenii lui au înrăutățit lucrurile. Au decis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]