6,786 matches
-
binelea. Atunci totul s-ar rezolva de la sine. Spălă vasele de la micul dejun, așa cum o făcuse de zece mii nouă sute de ori în timpul vieții lor comune. —Conferință la Centrul Medical în șaptesprezece minute. Se uită la ea cum se duce în dormitor, să se îmbrace. Cum ar fi văzut-o un ochi străin? Încă suplă pentru vârsta ei, cu șoldurile și talia păstrând încă urmele trecutului, cu corpul trâmbițându-și încă vigoarea, cu mult după ce-și pierduse orice drept la asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
poate că o parte din mine abia aștepta s-o revadă. —La prima vizită nu ți-ai dat seama că ești atras de ea? Reflectă înainte să răspundă. Când vorbi, o făcu de undeva de sus, de la nivelul tavanului din dormitorul lor. — Nu sunt convins că se poate numi tocmai atracție ceea ce am simțit ieri. Ea își acoperi ochii cu mâinile. —Cât de serioasă e chestia asta? Cât de serioasă putea fi? Trei zile versus treizeci de ani. Un mister total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
zice Mark. Și mama a înghițit pur și simplu totul. Bile albe pentru martiriu. Credea că omul avansase bine de tot pe drumul căinței. Ei, zice Mark. Poate că nu. Nu. Bine. Poate că nu. Se duc sus, unde fuseseră dormitoarele. S-a mai obișnuit cu chestia asta, cu ravagiile. Mici fragmente de tâmpenii se înșiră pe coridor: o factură veche de telefon, o brichetă goală. O bucată de prelată și două sticle de bere. O pojghiță subțire de praf din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fie haios. Dar îi dă înainte. Cappy... s-a atins cumva de tine? Cum adică? Îmi rupea picioarele și alta nu. Și acum mai am semne. Nu asta... Nu contează. Las-o baltă. Hai s-o facem și la mine. Dormitorul meu. Stai așa. S-o facem? Doar nu încerci să mă seduci, nu? Ea îi trage un ghiont în umăr. El o urmează docil, chicotind. Râsul nu strică niciodată. Stau în camera cenușie și putredă, jucându-se iar de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la întrebarea asta. N-am ce face, trebuie să am încredere în tine. Așa că să nu mi-o tragi cu chestia asta, da? Se ridică și se îndepărtă câțiva metri de casă, suficient cât să arate spre geamul fostului său dormitor. —Îl ții minte pe tipul ăla? Ea reuși să-și silească țeasta să încuviințeze. Din băncile alea ale tale de amintiri. Cine era, cum a crescut, ce s-a întâmplat cu el? Ce-a devenit? Ea își forță capul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Cei cu leziuni la nivelul insulei nu mai aveau reprezentările mimetice, integrate, ale stărilor corporale necesare pentru a descifra sau imita mușchii altora. Atunci, comunitatea sinelui se restrângea la o unitate. Pasărea își continua imitațiile de pe o creangă de lângă fereastra dormitorului lor, fragmente de fraze muzicale furate de la alte specii și înghesuite în cântecul tot mai amplu. Folosindu-și aceleași regiuni cerebrale ca pentru văzul real, Weber privea, în spatele pleoapelor, un băiețel pe care nu-l recunoștea - putea fi Mark sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Vrei să știi cum să le furi pământul de sub picioare caraghioșilor ăstora? Danny, Danny. Hai să-ți arăt o chestie. Cu ceva ce semăna mai mult a energie decât tot ce arătase până atunci, Mark se ridică și tropăi până-n dormitorul lui. Daniel îl auzi mutând lucrurile de colo-colo, ca un excavator într-o groapă de gunoi. Se întoarse victorios, fluturând o carte deasupra capului. I-o întinse lui Daniel: Flat Water. —Un manual de istorie locală din primul meu an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ea. Ești sigur că te descurci? —Mai rău decât să fii mort nu se poate. Ea se temea să închidă telefonul. —Cum te simți? —Bine, ca să-ți spun drept. Mai bine decât mă simțeam când credeam că sunt viu. În dormitor, Daniel ținea în mână una dintre cărțile de neurologie de la bibliotecă, pe care Karin le tot înnoia. —L-am găsit, spuse el. Sindromul lui Cotard. Ea aruncă înapoi pe pat pătura cenușie de lână și se strecură sub ea. Citise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de aer, chinuindu-se să se calmeze, prefăcându-se că e el. — Cred că ar trebui să plec. Probabil că ai dreptate, spune el, și iese din casă. Ea se învârte prin apartament multă vreme. Până la urmă, se împleticește până-n dormitor și își îndeasă hainele într-o geantă. O să se întoarcă și o s-o oprească, o să-i asculte explicația. Dar el e la fel de dus ca și fratele ei. Intră în bucătărie, pune mâncarea în cutii vechi de fasole și le vâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sălbatic, se găsește în germenele nopții“. Lângă carte se află un CD player portabil și căști de urechi. Lângă player, un mic teanc de discuri. Îl ia pe primul - Monteverdi. Ea alege tocmai acest moment ca să iasă prea repede din dormitor, încheindu-se în grabă la nasturii bluzei de bumbac albastru-cobalt. Îl vede umblând cu discul. A prins-o; sprâncenele ei se încruntă, cu un aer vinovat. —Vecerniile din 1610. Dar, pentru tine, 1595. El întinde discul spre ea, acuzator. —M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de la atâta supt, ai adormit, puiul meu, în sfârșit, mami te pune ușurel în pătuțul tău vegheat de ursuleți și elefănței, cu groază că o mișcare greșită te-ar putea trezi, și apoi se îndreaptă în vârful picioarelor către ușa dormitorului, fiecare pas e o bătălie câștigată, fiecare scârțâit al parchetului - o amenințare cumplită, ușa se deschide și mama iese, tu dormi, nu te-a trezit de data asta nici scârțâitul parchetului sub greutatea pașilor, nici piuitul neașteptat al jucăriei din
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
e amețită ca un prizonier proaspăt eliberat care nu știe cum să facă față libertății, în cele din urmă pare că se hotărăște, se îndreaptă tremurând către măsuța cu laptopul, îl aprinde, și, în clipa aceea, glăsciorul tău răsună din dormitor, te-ai trezit, puiul meu, ceva ți-a tulburat somnul tău paradiziac în care abia te cufundaseși, o spaimă fără nume sau poate una dintre acele inexplicabile crampe, și uite-o pe mami cum se repede înapoi în dormitor ca să
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
din dormitor, te-ai trezit, puiul meu, ceva ți-a tulburat somnul tău paradiziac în care abia te cufundaseși, o spaimă fără nume sau poate una dintre acele inexplicabile crampe, și uite-o pe mami cum se repede înapoi în dormitor ca să te ia în brațe, se învârte iarăși cu tine prin cameră, cu dansul ei bizar, fluturându-și cămașa de noapte și îngânându-ți cântecelul ei inventat, dormi, puiul mamei, adormi la loc, dar nu adormi, vrei singurul lucru care
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
de atâta muzică, nu mai suportam să nu aud o voce care să spună ceva, orice. Telefonul meu era aproape tot timpul închis, nu aveam chef să vorbesc cu nimeni, așa că pentru multe ore erau singurele voci care ajungeau în dormitorul nostru. Într-o zi am mutat pe Cultural și acolo a rămas. Nu neapărat pentru că îmi plăcea ce auzeam sau de dor, nu îmi era încă dor, ci pentru că era un raport asupra lumii, de care aveam nevoie. Într-o
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
dezordonat, teorii ale vizualului și cărți de parenting și despre cum să rezolvi problemele de somn ale copilului. Uneori îmi făceam niște notițe într-un carnețel jerpelit pe care îl luam după mine peste tot, la baie, la bucătărie, în dormitor. Dar nu mai vedeam mare lucru, iar vizualul fusese pentru mine tot timpul o sursă de inspirație. La un moment dat, în primăvara lui 2014, am început să strâng într-un document toate bucățile pe care le aveam și toate
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
cu talent de caligraf, numele, iar o verișoară mai mare, deja mamă a unei Miruna, a venit special ca să-i facă primele poze. Îmi amintesc acut orele de contemplare prelungi, pe când dormea într-un cărucior căruia îi făcusem loc în dormitor, între biblioteca mea de studentă și pat. Era un copil deosebit de cuminte, nu ne-a sculat noaptea decât vreo trei-patru săptămâni, apoi și-a așezat singură propriul program, pe care eu n-aveam decât să-l respect. Îmi aduc aminte
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
istorice. — Nu-mi faci o cafea ? — N-am timp. Va trebui să-i dau lu’ ăsta micu’ să sugă, că uite : s-a trezit. Tu l-ai trezit. — Mi-o fac singur... Un sfert de oră mai târziu apare în dormitor, cu ceașca de cafea aburindu-i între palme. Are mâinile mari și unghiile murdare. Se așază pe pat lângă mine. Copilul mi se desprinde de la sân și începe să scâncească. Îi înfig sfârcul la loc între buzișoare. Știu că n-
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
cum ești. Copilul râde. — Ce-i de râs ? Poziționați copilul confortabil pe pat, alături de dumneavoastră, pe o parte. Susțineți-l cu brațul ca în imaginea alăturată. Nu mă uit la imaginea alăturată. Mă uit pe fereastră. Toma a dispărut din dormitor și a reapărut în grădină, unde și-a aprins o țigară și s-a așezat pe bordura de beton s-o fumeze. Stă cu genunchii crăcănați și scuipă periodic între tălpile bocancilor. Așteaptă. E miezul iernii în Anglia. Se trage
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
a zis doctorul - „dar dacă nu faceți ceva ca s-o potoliți pe fata asta, foarte curînd o să rămînă copilul fără mamă.“ „Ei, las’ c-o potolesc eu“ - zice Amanda - „sau aflu care-i pricina“ - și se duce drept În dormitor și se-așază lîngă fată: „Ascultă, n-ai nimic, iar eu n-am de gînd să-ți mai rabd mult mofturile.“ „Vai de mine, am să mor de rușine!“ - zice fata - „n-am să mai pot scoate capul În lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
atâta vreme cât se afla la bordul navei. Gosseyn hotărî ca pentru moment, să nu facă planuri despre cât avea să stea la bord. Această decizie avea să fie discutată cu îndepărtatul său alter-ego. Ceea ce urmă fu un tur rapid printr-un dormitor cu o baie alăturată, apoi o încăpere mică, o combinație între birou și sufragerie - cel puțin aceasta era părerea tacită pe care și-o făcu despre locuință; ce făcea din această încăpere - birou, era ceva ce semăna cu un ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
te porți bine cu el, mamă. Femeia dădu din cap. - O să mă port exact ca și cu tatăl tău. - O, doamne! Băiatul tremura. Ochii lui albaștri se lărgiseră. - Vrei să spui că poate tu și domnul Gosseyn o să mergeți în dormitorul tău și-o să-nchideți ușa cu cheia și n-o să ieșiți de-acolo o oră întreagă, așa cum făceai tu și cu tata? Înainte ca ca să-i poată răspunde, el se întoarse către Gosseyn. - Domnule, dacă te duce în cameră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
că a doua dintre ele putea să dea o explicație în legătură cu faptul că nu se întâmplase nimic în noaptea pe care o petrecuse împreună cu Gilbert Gosseyn Unu. După aceste numeroase considerații schițate în minte pentru a se justifica, când ușa dormitorului se închise în spatele lui, Gilbert Gosseyn se adresă în gând dublurii sale, aflată departe în spațiu. "Poți să-i ceri Patriciei o explicație, domnule Gosseyn Doi?" Își dădu seama că spera să obțină ceva date care să-l ajute să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
considerații morale, " Desigur," gândi el pe urmă, "și mai ce?" Se părea că decizia la care ajunsese era una corticală Și așa, iată-l stând în picioare lângă intrarea în încăperea care chiar la prima vedere, era fără îndoială un dormitor luxos - stătea și clătina încet din cap către femeia care se răsucise de jumătate spre el și-l privea. - Filozofia mea, ca și dorința mea de a te proteja - acestea erau vorbele cu care căuta să o refuze - nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Gosseyn. Chiar dacă trecuseră câteva momente după ce aceștia dispăruseră din vedere, trecerea timpului nu fu înregistrată de rațiunea lui Gosseyn Trei. Avu impresia că noii sosiți abia se îndepărtaseră când auzi un pocnet înapoia sa. Și, când întoarse capul, ușa de la dormitor tocmai se deschidea și imediat își făcu apariția mama împăratului. Avu ocazia să-și de-a seama imediat de ce apăruse cu atâta întârziere. Se îmbrăcase cu o rochie vaporoasă, și aspectul general era de văluri albăstrui. Înainte ca Gosseyn Trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
și cu cine ar trebui să vorbească? Fața ei frumoasă se relaxă într-un zâmbet: - Prin alcovul acesta. Ea arătă spre locul unde el îi ascunsese mai devreme. - O ușă dă într-un apartament desul de mare, cu mai multe dormitoare. Noi îl folosim - eu și Enin când avem rude venite în vizită. Aceasta părea cu siguranță cea mai bună soluție provizorie. Întreaga problemă era rezolvată de un alt set de camere, unde cei șase puteau aștepta până ce erau făcute aranjamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]