14,485 matches
-
ori moșul era rănit rău ori nu-l auzise. Așteptă câteva clipe după care repetă întrebarea ceva mai tare. Un mormăit supărat venea de undeva dinspre fundul vâlcelei, după care vocea lui Calistrat se auzi destul de slab: Toiagul, unde, mama dracului, a căzut toiagul? Mai mult ghicind după zgomot locul unde se afla tovarășul său, Cristian se repezi într-acolo. Pricepuse pe loc gravitatea situ ației, Moș Calistrat scăpase toiagul din mână și acum erau amândoi lipsiți de apărare. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la fugă ca să se pună și el la adăpost. Numai că fitilul se încăpățâna să nu ia foc. Înjură cu năduf și continuă să țină flacăra aprinsă. O plimba în jurul mănunchiului din mâna lui, sperând să se aprindă. Ce, mama dracului? Și ăsta o fi prea vechi? se întrebă el. Din câte își amintea, fitilul nu se degrada prea ușor, nu îngheța și nici nu era afectat de trecerea timpului. Era format din pulbere neagră, străbătută de un fir de bumbac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca la ușa cortului în timp ce șeful său rămăsese consternat privind fără să-i vină creadă la îmbulzeala din jurul mesei numărul trei. Aplauzele oamenilor nu mai conteneau fiecare bătându-l pe umăr pe bărbatul care spărsese casa din nou. Ce, mama dracului? repeta într-una Vlad Mihailovici, care nu mai reușea să-și vină în fire. Articulațiile degetului său arătător se albiseră din pricina forței cu care continua să apese pe buton iar rezultatul era un dezastru, bila se oprise tot pe doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și nu voia să fie găsit dând târcoale pe acolo. Trebuia să plece, întoarse spatele peșterii și se îndreptă spre podul de lemn. Nu se putea întoarce pe același drum, era prea riscant. Lăsă podul în stânga și porni pe lângă Râpa Dracului. Urma calea pe care mergea bestia când ieșea seara din bârlog. Niciodată nu mai fusese pe acolo. Întotdeauna trecuse prăpastia pe bușteanul prăvălit de paznici peste ravena adâncă. Acum, în locul acestuia se ridica podul. Imediat ce îl depăși, urmele intervenției umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
este acolo, doar n-o să închid mina, numai pentru că am deja cantitatea propusă. Ba, chiar n-ar fi rău s-o faci. Lăcomia poate deveni periculoasă. Hai, că devii ridicol! Dintr-o dată Boris Godunov a devenit cumpătat. Să fiu al dracului dacă îmi amintesc să mă fi refuzat vreodată când ți-am oferit o bonificație peste salariu. E cu totul altceva. De ce? Mie mi se pare că e același lucru. Chiar vrei să-ți explic? De ce nu? Noaptea e abia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sunt interesate să cumpere aur. Nu și în țara asta. Banca Națională a României nu face acest lucru. Au declarat că este suficient aur în rezerva națională. Nu mai spune! fluieră admirativ Boris. Bogată țară, din moment ce nu le mai trebuie aur! Bogată pe dracu! Niște tâmpiți, nu au bani, de asta nu cumpără. Poate că așa o fi. Băi, tu înțelegi că e absurd să spui că nu ai bani să cumperi aur? Tu, Banca Națională? Păi, dacă n-au... Cum să nu aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu știi cum să o faci fără să prindă cineva de veste. Eu aș putea să te duc acolo, pe un drum neștiut de nimeni. Da? Și, de unde știi unde vreau eu să ajung? No, asta-i acum! La Râpa Dracului, doar acolo duce drumul pe care l-au făcut ăștia de la Pinforest. Iar dacă iarăși mă întrebi cum de am aflat, să știi că ne supărăm tare de tot. Ți-am mai spus că nu se întâmplă nimic în orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ziua de azi. Pe deasupra, nu am fi îndrăznit niciodată să ne ducem acolo, însă prin tunel ni s-a părut cu totul altceva. Am pornit în explorare așa, uzi, cum eram după scăldat. Am ieșit din subteran exact la Râpa Dracului, pe fundul ei. Ni s-a părut ceva extraordinar și reveneam acolo aproape în fiecare zi. Pop făcu o scurtă pauză. Toma asculta povestirea bătrânului plin de curiozitate. Nu știuse de existența galeriei și nici Moș Calistrat nu-i pomenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nebun, așa îi spunea lumea pe aici. Nu putea fi altcineva, numai el umbla prin munți tot timpul, era singurul care nu ținea seama de blesteme. În afară de el, nu mai îndrăznea nimeni să urce pe Muntele Rău, iar la Râpa Dracului nici atât. Porniră imediat mai departe, Pop în față, ca un deschizător de drum și Toma doi pași în spate. Inspectorul zâmbea în sinea lui, imaginându-și-l pe Calistrat acasă la tatăl socrului său, informându-l de isprăvile fiului acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mulțime de lucruri care numai normale nu puteau fi considerate, încă refuza să creadă că există zeii, iar în privința intervenției acestora în viața sa, nici atât. Nu mai conta acum, bine că reușea din nou să se înțeleagă cu toiagul. Râpa Dracului era un canion îngust, cu pereții foarte înalți. Deasupra capului, se vedea numai o fâșie îngustă de cer albastru. O încâlceală de arbuști piperniciți, crescuți pe versanții aproape verticali, se înghesuiau în sus, spre lumină. Gura galeriei se afla la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
puternice de bărbați se auzeau de la numai câțiva metri de locul unde se ascundeau ei. Așezat pe burtă, Cristian încerca să se orienteze, să vadă care era situația. Ieșiseră pe partea opusă a peșterii. Între ei și platou era Râpa Dracului. Trasă foarte aproape de prăpastie, pe partea cealaltă, se afla remorca pe care o văzuse cu o zi înainte dincolo de podul de lemn. Portiera de la capul tractor era deschisă. De partea cealaltă a vehiculului, câțiva bărbați discutau în contradictoriu. Era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
e unul dintre oamenii lui Boris. Cum oare îi ajunsese din urmă? Știa că acest lucru era imposibil, cei de pe platou nu aveau cum să-i urmărească, fără ca ei să-și dea seama. N-aveau cum să treacă peste Râpa Dracului și să străbată distanța dintre ei atât de repede. Hotărât lucru, Godunov era un adversar redutabil. Fără îndoială că avea oameni de pază de jur împrejurul peșterii vâlvei. Îl subestimase și iată că acum fuseseră prinși. Strânse cu putere toiagul în mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să îi caute, n-am chef să îi găsească alții înaintea ta. Deci, ții morțiș să ne întoarcem acolo. Fără doar și poate! Numai că, de data aceasta, vreau să fim pregătiți! Acum știi despre ce este vorba. Știu, pe dracu'! Ți-am spus că habar n-am ce am văzut. Îți spun eu, dacă tu încă nu te-ai lămurit: un animal, ce altceva ar putea să fie? Îmi place să cred că unul mare, din moment ce te-ai speriat atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tracțiune integrală, care putea merge și prin apă. O cumpăraseră tocmai pentru a fi folosită pe terenul accidentat din munți. Urcă la volan și porni în viteză. Odată ajuns pe munte, opri mașina chiar înainte de podul de lemn peste Râpa Dracului. Cu motorul pornit, examină cu toată atenția platoul din fața sa. Soarele după-amiezii scălda totul în lumină. Era liniște și nimic nu părea schimbat acolo. Doar crengile copacilor foșneau în bătaia domoală a vântului. Nu era chiar cel mai bun loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
necunoscută fiind momentul când, efectiv, aveau să prindă animalul acela fantastic, iar după ce văzuse în curte, se părea că nu mai avea mult de așteptat. Urmase încă o noapte petrecută în spatele ușilor ferecate. Duseseră capcana sus, în împrejmuirea de lângă Râpa Dracului. Drumul nu fusese ușor și durase chiar mai mult decât estimase mercenarul șef. Era cât pe ce să îi surprindă noaptea pe munte. Abia reușiseră să ajungă acolo când înserarea începuse să se lase. Plecaseră în grabă, gonind ca disperații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cine știe ce perspectivă. Încercă totuși să își facă o părere despre locul în care se afla. Se părea că Pop avusese dreptate, după ce fuseseră capturați îi aduseseră la baza Pinforest de la poalele Muntelui Rău. Recunoștea drumul construit de basarabeni spre Râpa Dracului. Discuția dintre cei doi mercenari încetă brusc. Aruncaseră țigările și își aranjaseră rapid ținuta, luând o poziție aproximativă de drepți. De după colțul clădirii, apăruse cineva care se apropia de ei. Șeful lor, Boris Godunov, pentru că el era cel ce venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ostentativ lui Toma: Vreau să rămâi aici până se lasă întunericul! spuse el calm, cu același accent enervant. Eu voi fi afară cu ochii pe remorcă. N-am de gând să bag pistolul la loc în toc. Dacă te pune dracu' să ieși afară, nu voi ezita să-l folosesc. Să nu te crezi că am de gând să te ucid, rânji el sadic. Voi trage în genunchi, exact deasupra rotulei, așa încât să nu mai poți merge niciodată, după care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
având grijă să rămână în dreptul roții din spate. Cu puțin noroc și, având în vedere că Boris nu se aștepta să-l vadă acolo, poate că ar fi putut să o rupă la fugă spre podul ce trecea peste Râpa Dracului, înainte ca acesta să-l vadă. Nu-și făcea nici o iluzie că ar fi scăpat neobservat dar spera ca acest lucru să se petreacă cât mai târziu, astfel încât să pună o distanță cât mai mare între el și Godunov. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
poți vedea pe tine însuți întins la pământ? În clipa aceea atenția i se focaliză dintr-o dată pe containerul de la intrarea în peștera vâlvei. Într-adevăr, căzut lângă remorcă, întins cu fața în sus, se afla un corp. Dincolo de Râpa Dracului, ca o rană în trupul muntelui, drumul croit de oamenii lui Mihailovici șerpuia pe sub copacii bătrâni. Farurile unei mașini ce gonea la deal, aruncau sulițe de lumină în întuneric. Nu-l interesa ce se petrece acolo jos, știa că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
muntelui. Întins pe spate în iarba înaltă de sub Stânca Adevărului, Cristian Toma închise ochii. Trecuseră cincisprezece ani de când se stabilise împreună cu soția și fiul său în Baia de Sus. Zi de zi, iarnă sau vară, trăgea o raită pe la Râpa Dracului, numai așa, ca să se asigure că totul este în ordine. Când vremea era frumoasă, urca și aici. Rămânea ceva timp, la umbră, meditând în liniște. Nu mai plecase niciodată din Baia de Sus. După ce Vlad și Boris, împreună cu acoliții lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
secție, aflase și de fărădelegile făptuite de cei doi peste hotare. Cristian Toma insistase pe lângă socrul său să nu pomenească nici de peșteră și nici de implicarea sa în cazul respectiv. Nimeni, în afară de ei, nu știa de baza de lângă Râpa Dracului. Spre surprinderea sa, Pop acceptase repede. E drept că se folosise puțin și de toiag ca să-l convingă atât pe el cât și pe agentul Pohoață să uite de cele câteva ceasuri petrecute acolo. Imediat ce lucrurile se liniștiseră, se grăbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un peisaj social cunoscut (o zonă cu mineri șomeri din cauza minelor închise după 1990 și cu polițiști care stau mereu sub zodia logicii și rațiunii) și o realitate a fantasticului unde, lângă o toponimie misterioasă (Muntele Rău, Stânca Adevărului, Râpa Dracului, Lacul Negru, Pârâul Bolii), crește o mitologie care își află rădăcinile în orizontul mito-poetic românesc. Dan Tomorug face o documentare foarte minuțioasă; vâlva, protagonistul cărții sale e, în fapt, vâlva băilor care protejează băile aurifere din Munții Apuseni, dar, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Se striga „moarte fasciștilor”, pe lângă alte sloganuri. La sfârșitul coloanei erau cei luați de val, nici nu auzeau bine ce se strigă în față. O proletar striga de mama focului „moarte farmaciștilor”, la care Iacobeanu zice: „Auzi domn’ Cernat, zghibura dracului, vrea să-i omoare pe farmaciști, prin potrivire de nume.” L-am cunoscut pe Dumitru Iacobeanu după anul 1950, când organizase o stână la Valea Boțului, în gospodăria Arghiroaiei. Când cumpărai brânză de la el, își spăla mâinile, cuțitul, și așeza
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
puterea vrăjitorilor, era și, pot spune, este mare, fie că cineva se ocupă cu asta sau nu. Dezinfectorul Nicolae Căținaș, ne zice dr. Pătrașcu, ținea la clocit două ouă, stârpite la subsuoară; după 3 săptămâni și după un descântecă iesă draci, care îi facă toate treburile! Pe lângă faptul că trebuie să facă tot ce ține de profesiunea de medic, trebuia să facă și „scriptologia”, să înregistreze toate acțiunile și activitățile („Sanitarii pricepuți”), copiii 0-1 an - 90 în 1971, inclusiv amenințările cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
-mi dă gura peste poart De era mai mititea, Se-ntindea și m-ajungea Mai mare ciudă-mi făcea. * Fata popii de la noi Are-un plug cu șase boli i-o tânjală aurit și tot nu se mai mărită. Cine dracu’ s-o mai ia Că-i urâtă ca noaptea. * La pământ cu picioru’ Să răsară mohoru’ A răsărit și l-a plivit, La voinici l-a dăruit, La voinci fără musta Cenvașă să strângă-n brață... * Tot picior după picior
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]