12,502 matches
-
că aceasta este, mai degrabă, o „vale a plângerii”, odată ce venim în lume plângând și plecăm din ea suspinând, fie după ea, fie de durere. Povestea vieții fiecăruia dintre noi, privită dintr-o perspectivă pur firească, naturală, are aspectul unei drame cu un sfârșit tragic, un fiasco. Privită din punctul de vedere al credinței, ea este o victorie asupra suferinței și a lumii, o biruință și o depășire a lor, în Hristos. Necazurile noastre fac rugăciunea noastră tot mai curată și
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
să rămână o simplă gospodină sau o voce oarecare în corul operei din Constanța. Ajunsă la momentul în care ar fi putut să se simtă împlinită ca soție și mamă, aceasta începe să retrăiască trecutul și de aici se naște drama. Trecutul năvălește în prezent, o urmărește și o împiedică pe Platonia să se mai bucure de ceea ce îi aparține. Lucruri banale îi trezesc amintiri puternice, din vremea relației ei cu Adrian, cu Jean Dumbravă, cu Matei ori cu Octav Niculescu
O CARTE DESPRE INTREBARI SI MOMENTE HOTARATOARE, SEMNATA DE MIRELA ROZNOVEA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367180_a_368509]
-
În final, ne dăm seama că toate celelalte personaje ale romanului au rolul de a completa imaginea fluidă, aproape ireală a acestei femei. Tragismul destinului ei reiese cu precădere din această imagine terifiantă de la sfârșitul cărții, ce pune în evidență drama profundă, chinul interior, suferința îndelungată trăite de eroină. Într-un astfel de context, faptele mărunte - „Înainte, Platonia zări deșertul căutării a ceea ce avea să piardă. Adrian urma să plece.... Voia să se uite pe ea.” - capătă semnificații majore, pentru că toate
O CARTE DESPRE INTREBARI SI MOMENTE HOTARATOARE, SEMNATA DE MIRELA ROZNOVEA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367180_a_368509]
-
descurajate. Iubirea sa părtinitoare, moștenită probabil, din casa tatălui său, Isaac, seamănă ură și rivalitate între copiii săi.” Însă pe de altă parte, „istoria familiei lui Iacov va rămâne pentru totdeauna un izvor de inspirație și învățătură pentru fiecare generație. Dramele trăite de această familie numeroasă și diversă ne încurajează și astăzi cu privire la lecția fundamentală că totuși, Dumnezeu conduce lumea și în ciuda necazurilor și suferințelor noastre, El ne va ajuta să ne facem partea în planul Său cu istoria umanității. Lucrarea
FAMILII DIN BIBLIE SI ROLUL IN PLANUL DIVIN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367184_a_368513]
-
adică a purificării prin artă, enunțată de „Poetica” lui Aristotel, și care, la Adina Sas-Simoniak, este înlocuită de certitudinea transformării realizate de Divinitate. Asistăm la spectacolul unor sentimente generate tocmai de problema menirii poetului confruntat cu propria luciditate, cu propria dramă. Totuși, la Adina Sas-Simoniak, tragicul sfârșește într-o dispoziție jovială, ce denotă legatura puternică a autoarei cu ancestralul, demonstrând o imensă putere de regenerare ce își are sursă în atotputernicia nesfârșită a lui Dumnezeu. “Sunt matematic de cerebrală/ în seara
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
talia,/ Când mă pândește disperarea./ Mă doare des o rădăcină/ De sat. Forând ca într-o mină,/ Melancolia- ca o carie,/ Îmi cântă acum finala arie.” (“Arie finală”) Iubirea - „Clorofila umanității” În ceea ce privește sentimentul erotic, la Adina Sas-Simoniak facem cunoștință cu drama iubirii. Autoarea nu este adepta unor forme, a unor conveniențe sociale artificiale în dragoste. Tot ceea ce o înconjoară se află în consonanță cu sentimentele ei. În general, erosul Adinei Sas-Simoniak este imortalizat printr-o luminozitate clară, activă, în care fiecare
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
varianta de a se refugia într-o realitate paralelă, secundă, din trecut, despărțind astfel aparența de esență. Sosită în America în căutarea libertății, Angela realizează că a nimerit în mijlocul unei societăți individualiste, în care nu mai este loc și pentru dramele personale. Mai mult, definiția libertății, așa cum o înțeleg cei de aici, vine să îi confirme că aparent, ea pornise în căutarea unei himere, atunci când își părăsise țara pentru Lumea Nouă. “Libertatea înseamnă bani și putere. Nu te lăsa îmbătată de
VIATA PE FUGA SAU EXPERIENTA AMERICANA IN VIZIUNEA MIRELEI ROZNOVEANU (NEW YORK) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 162 din 11 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367227_a_368556]
-
după un toiag/ în care să-și alinte anii în plus/ într-o disperare fatalistă.” În „Sens interzis”, imaginea este de-a dreptul șocantă - „Pustiul din mine/ nimeni nu știe cu exactitate/ când a venit și când a plecat” - sugerând drama creatorului, a omului neînțeles, sfârtecat de frământări interioare, dornic de a cunoaște absolutul, dar neputincios în fața vieții. Despre aceeași însingurare, despre căutări, despre setea de cunoaștere și imposibilitatea împlinirii, Corina Petrescu discută pe larg, în poemul „Geografia existenței”. „În haine
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
a tânărului căruia i se lipiseră ochii, la propriu zicând, de acest zid privind cu dragoste neostoita la grecoica ce-l fascinase. Tulburarea continuă și în fața altor schimbări că cele trăite în fața rămășițelor casei în care se desfășurase cândva profundă dramă a Caterinei, văduva de război. Proza te cucerește și prin felul cum autoarea captează inefabilul, cum diseca un aspect până în adâncul firii omenești. Gândul mă trimite la descrierea grecilor strămutați în orășelul din Nordul țării, trăind cu patimă balcanică dorul
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
Popoivci mărturisea: “Jurnalul nu a existat. Lăură a existat, întâmplările sunt în mare măsură reale. Povestea ei am aflat-o de la cei care au cunoscut-o. Felul în care am redat-o, îmi aparține. Este povestea unei vieți, dar și dramă poporului nostru, a celor dezrădăcinați. O transfigurare artistică pe care am scris-o sub imperiul inspirației care a venit ca un val asupră-mi, bazat pe acele realități cunoscute... Am folosit ca pretext literar un jurnal lăsat prietenei de către Lăură
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
pretext literar un jurnal lăsat prietenei de către Lăură, personajul principal care își trăiește ultimele zile de viață într-un spital. Sunt întâmplări reale, simțămintele ei au trecut prin filtrul înțelegerii și simțirii mele. Firul întâmplărilor este derulat în scopul arătării dramei celor de sub ocupație, dar și a celor refugiați de teama « ciumei comuniste ».Am urmărit destinul Laurei, pot spune de la naștere până la moarte, am mers pe un fir epic propus, urmărind descrierea unor întâmplări din Basarabia și din Patria-mamă, România, atmosfera
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
că aceasta se va îngriji să fie publicat. Întreaga carte se concentrează în jurul vieții Laurei și a lui Alec. Evenimentele trăite de cei doi soți sunt înregistrate cu acuratețe în propriul jurnal, de Lăură. Notițele din jurnalul ei vorbesc despre dramă intelectualului dintotdeauna. La fel ca în “Patul lui Procust”, românul lui Camil Petrescu sau în “Falsificatorii de bani”, creația lui Andre Gide, în “Ultima pirueta” scriitoarea prezintă prin intermediul jurnalului Laurei, existentă, gândurile, sentimentele personajelor care interacționează cu aceasta. Fiecare capitol
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
își întinsese aripile » Lipsa respectului pentru tradiție este încă un element definitoriu pentru societatea în care trăiește Lăură. Crăciunul și Paștele sunt momente cruciale în creștinism, iar faptul că evoluează într-o lume indiferență la astfel de valori este o dramă pentru eroina din „Ultima pirueta”. Tonul ironic cu care Sever, cel pe care îl iubește, vorbeste despre sărbătoarea nașterii Mântuitorului, i-l dezvăluie Laurei într-o lumină cu totul nouă, ca un om vulgar și insensibil. „La următoarea întâlnire a
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
este zadarnică, pentru că este apriori sortită eșecului. Vremea lui Don Quijote a trecut demult. Acum, aveai doar două variante: să rabzi sau să te lași sacrificat în numele unui ideal destul de tulbure.”(pag.141) Autorul, deși nu-și propune, prin faptele și dramele înfățișate, condamnă societatea care a anihilat în om tot ce înseamnă demnitate, așa cum toate acțiunile declarative de condamnare a comunismului, extrem de la modă în această perioadă, n-au reușit s-o facă. Dramele lui Toni Grigorescu, ale lui Vener Grigorescu
„ÎNTOARCEREA” DE ION CATRINA de RAFAELA TRĂISTARU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368570_a_369899]
-
deși nu-și propune, prin faptele și dramele înfățișate, condamnă societatea care a anihilat în om tot ce înseamnă demnitate, așa cum toate acțiunile declarative de condamnare a comunismului, extrem de la modă în această perioadă, n-au reușit s-o facă. Dramele lui Toni Grigorescu, ale lui Vener Grigorescu, (alter- egoul celui dintâi), ale Lui Fănică și Valeriei sunt destine zdrobite, dar niciunul nu va fi învins, căci prin comportamentul lor, încearcă o „întoarcere” la adevărata viață, la chemarea demnității și omeniei
„ÎNTOARCEREA” DE ION CATRINA de RAFAELA TRĂISTARU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368570_a_369899]
-
scobi lung și-adânc o rană grea Visam că m-aștepți mereu la poartă Să vin să îmi iau lumină din făptura ta Prea crud, nu știam să trec de vamă Inițiat nicicum în tainele nuntirii Azi privesc lucid această dramă Ca și pe un destin sortit doar amăgirii 13.01.17 ... Citește mai mult Ai plecatPentru LinaAcuma ai plecat definitivși cioburi am să strâng din clipe ne-mpliniteTe plămădesc din vis retroactivși din chemări rămase neîmpărtășiteIluzia-i doar o cană
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
părinte. Avea multă dreptate Bernardette. Dacă rămân și la 50 de ani mă voi simți nu ca o femeie adultă ci că o copilă fragilă care se teme să pășească în viață singură. Teribil! Trebuia să trăiesc aceste deziluzii și dramă această ca să mă pot vedea pe mine așa cum sunt?” - Pronto Prințesa! Mai ești la telefon copilă dragă? Nu te aud deloc. - Da tata! Eu te aud bine. Ce faci? V-ați distrat bine în vacanță? - Da comoara! Tu esti bine
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
vorbea la telefon: - Ce spui Maria Carla? M-am descurcat bine? Se întorc mâine din Croația și eu abia aștept să le spun că plec. Nu știu cum vor reacționa, insă sper să se obișnuiască cu ideea și să nu facă o dramă din asta. Noroc că se au unul pe celălalt. Părinții mei se înțeleg bine și se iubesc încă, după toți anii lor de căsătorie. Sunt Un cuplu de modă veche. - Deșire, nu ar fi bine să te viziteze un medic
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
Iubire de Constantin Stana Dintre toate temerile care bântuie ființa umană, uneori spontan, ca o revelație, alteori constant, ca destinul, teama de neant, cu cele trei „zâne” ale sale, Anonimatul, Uitarea și Moartea, este, poate, cea mai persistentă; ea întregește drama existenței oricui, aruncând peste tot umbrele fugare ale unei tristeți ancestrale și meditative, aparent fără leac... În tentativa sa de a se mântui, vanitatea umană, în sens latin, a găsit trei soluția salvatoare: perpetuarea generică a numelui, la nivelul omului
PROLEGOMENE LA IUBIRE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368718_a_370047]
-
frică de sufletul meu.” Am citit cu interes o carte a căutării și a găsirii de sine, a împăcării și a înțelegerii rostului omului pe acest pământ. Mărturisesc că mi-ar fi plăcut să citesc un roman având drept subiect drama acestei temerare femei cu suflet de înger, cu dialoguri, cu descrieri, cu personaje de care sa-mi alipesc sufletul, cu intrigă și deznodământ fericit. Căci fericit este și mesajul acestei cărți mult folositoare pentru cititorul de orice varstă! Sunt convinsă
SUFERINȚA CARE TE FACE LIBER de DORINA STOICA în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368719_a_370048]
-
ori mizerabile - pe eroina lui, pe Iuliana, dintr-o lume liniștită, a visării, sacrificând-o. O face să trăiască ororile prilejuite de o răpire urmată de viol, plasând-o într-un plan cu un timbru specific, cel al tragediei, al dramei, al unui destin spulberat, o întâmplare de care, din păcate nici acum, în anul 2016, nu sunt scutite multe dintre copilele societății în care trăim... Este romanul în care autorul își manifestă din plin, încă o dată, calitățile domniei sale de bun
SCRIITORUL MARIAN MALCIU ȘI CĂRȚILE SALE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368667_a_369996]
-
cât de diferită poate fi viața într-o țară săracă, știm cât de binecuvântat e tărâmul în care trăim, unde dacă ești dispus să muncești îți împlinești orice vis, chiar si visul american! Mă gândesc la miile de destine și dramele ce se desfășoară sub ochii noștri, deportare, familii despărțite, copii care nu înțeleg de ce trebuie abandoneze totul, si alungați, excortati să plece din locul pe care ei îl numesc “acasă”...sunt cu sufletul alături de cei obidiți care acum se văd
LOVE CAN BUILD A BRIDGE de MARA CIRCIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368772_a_370101]
-
nutriți. Fericirea pare un subiect filozofic, sau empiric, ori abstract pentru alții, dar nu este chiar așa. Chiar de ar fi așa, orice viață frumoasă are la bază o filozofie adecvată. Am învățat în școală, studiind unele lucrări literare despre drama intelectualului care caută fericirea în absolut. În oameni nu putem găsi absolutul, deși ne străduim să tindem spre el. Absolutul este doar Dumnezeu. Perfecțiunea o găsim doar în Unul singur care a trăt aici pe pământ, adică în Fiul Său
DESPRE FERICIRE ŞI BUCURIE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363702_a_365031]
-
Germania 150 de suflete nevinovate! Este o tragedie în fața căreia nu trebuie să închidem ochii! Numărul șomerilor cresc în fiecare an... ; în moment sunt declarați (după statistica agenturii forțelor de muncă din Germania) 3.136.000 șomeri. In fața acestor drame zilnice, noi oamenii de rând, suntem neputincioși și de aceea avem nevoie de ajutorul politicienilor; avem nevoie de legi care să ajute și să apere pe cel căzut în brațele stresului... Se discută zilnic și se încearcă să se aducă
CÂND STRESUL... OMOARĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363688_a_365017]
-
specificat mai sus numărul lor. În stânga mea se așează o domnișoară tinerică, slăbuță, cu o față tristă. O salut, murmură ceva printre buze, se așează și observ cu coada ochiului că îi curg lacrimile șiroaie... Ei, cine știe ce idila, sau poate dramă a lăsat în urmă. Caut să nu o deranjez, uitându-mă pe culoarul din dreapta mea. Nu după mult timp suntem anunțați să ne legăm centurile de siguranță deoarece decolăm, ceea ce se și întâmplă... Lin, fără probleme, ne trezim în aer
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]