8,488 matches
-
1989, academicianul Dan Berindei, vorbind despre interdicțiile fostului regim (vezi Istorici în dialog, în "Revista de istorie militară", nr. 3/1992, p. 50). Profesorii curajoși puteau dezvolta mai mult subiectul, pe propriul risc, întreținând o memorie istorică informală, care a dublat oricum, de la început, dogmele oficiale. 40 Restructurarea planurilor și ciclurilor de învățământ după mijlocul anilor '70 a provocat și o modificare a programelor de studiu. Reamintim că, în noile planuri școlare ale învățământului obligatoriu de 10 ani, "istoria patriei" se
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
fi contribuit la susținerea lor ulterioară. Dar reinvestirea zilei unirii cu o doză suplimentară de militantism se datorează în mare măsură "Ligii pentru unitatea culturală a românilor". Ea s-a lansat în viața publică printr-un apel în acest sens, dublat de o aniversare memorabilă, pe data de 24 ianuarie 1891. Liga a continuat an de an dubla celebrare a unirii și a propriului său debut public culminând cu o adevărată campanie de sărbătorire a semicentenarului din 1909 (vezi Vasile Netea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Pedagogică, București, 1957) a avut un tiraj de 270900 exemplare. Această creșterea se poate explica, mai întâi, prin faptul că exista un singur manual pentru fiecare obiect de studiu, apoi prin amploarea campaniei de alfabetizare, dar și prin creșterea demografică, dublată de extinderea continuă a înregimentării școlare a fiecărei noi generații de copii. Ținând cont de circulația transgenerațională a unui manual și de consonanța sa cu celelalte surse de informație publică, putem aprecia mai corect remarcabila forță de persuasiune a lucrărilor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
remarcă și prin atenția acordată unor chestiuni de obicei ignorate sau minimalizate, cum ar fi problema "celuilalt" (a minorităților, de exemplu), înțelegerea fenomenelor și mecanismelor economice ori a vieții private. Și aici, cotidianul este dominat tot de penuria anilor '80, dublat de politica demografică agresivă a regimului Ceaușescu. Acest text este rezultatul cercetării susținute printr-o bursă oferită de "Georg Eckert Institute for International Studying of Textbooks", din Braunschweig (Germania), în mai 2003. Într-o primă formă, a fost publicat în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
eficientă plantă, chiar în cazul de tusei persistente. Foeniculum vulgare (fenicel). Se face o infuzie dintr-o jumătate de linguriță de fructe zdrobite la 200 ml de apă clocotită. Se bea în trei reprize după mesele principale. Doza se poate dubla la aceeași cantitate de apă, pentru a servi și sub formă de inhalație câte una seara cu 10-15 minute înainte de culcare. -Prunus spinosa (porumbar). Se bea 2-3 căni pe zi dintro infuzie (cu o linguriță de flori la o cană
XII. Bolile şi fitoterapia. In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
pe de altă parte, modelarea a numeroase fenomene din cîmpul științei cu ajutorul modelului lingvistic (infra structuralismul și semiotica). Limbajul ca fundament al cunoașterii (Anfangsgrund în filosofia kantiană) a însoțit dintotdeauna creșterea cunoașterii, marile schimbări de paradigmă în istoria științei fiind dublate și de mutații de limbaj: programul leibnizian al unei științe unificate și al unei limbi universale logico-semiotice, limbajul semiotico-filosofic peircian, revoluția metodologică și lingvistică reprezentată de Cursul de lingvistică generală al lui Ferdinand de Saussure etc.). Într-o epocă de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de diferențiere (de sorginte saussuriană) este cu certitudine un cîștig în plan metodologic și didactic permițînd vizualizarea frapantă (în alb/negru) a afișelor, titlurilor, zvonurilor, deși funcționarea reală in vitro preferă griurile, vagul. Creșterea epistemologică (descoperirea legilor necesare) se cere dublată de un versant praxiologic: "conceperea de acțiuni inteligente, construirea de cunoștințe active care să ne permită să înțelegem întrucîtva ireductibila complexitate a lumii; nu necesități, ci infinite posibilități" (Jean Louis Le Moigne apud B. Miêge, 1998: 108), menite să amelioreze
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
le ia în discuție. Pentru moment vom numi această reflecție semiologie. Știință a mesajelor sociale? Stiință a mesajelor culturale?" (R. Barthes, 1985: 227). Omul trăiește într-o "pădure de simboluri" ce compun (Baudelaire, Correspondances) o ordine familiară. Lumea naturală este dublată de SEMIOSFERA, de imperiul semnelor, al culturii în genere pe care ființa umană "animal simbolic" (E. Cassirer) este chemată să le citească, descifreze, utilizeze, prelucreze. La început a fost cuvîntul. Poate semnul. Universul magic sau religios este integral semiotizat; totul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ne plonjează într-o lume magic infantilă" (E. Morin, prefața la Cathelat și Cadet, 1976: 12). În epoca simulacrului și simultaneizării apare însă și o revenire postmodernă la funcțional, denotativ, fiabil în achiziționarea și utilizarea obiectelor (cf. G. Lipovetsky) și dublată de publicitatea referențială gen Daniel Ogilvy, de restituirea realului printr-o structură narativă și figurativă elocventă (cf. Super Glue și remake-urile sale: vecinul aspirat de un aparat electrocasnic super-performant). La polul opus se situează publicitatea oblică a paradoxului, jocului, imaginației
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
publice necesită un contact, existînd chiar și actorul acestui rol (contact person), și anume un contact reușit, adică adaptat receptorului, adresat atît inteligenței cît și sensibilității, resimțit ca util și securizant. Prima formă de contact, face-to-face interaction diadică poate fi dublată de o comunicare face-to-face în grup: conferințe, cockteil-uri, vizite, operațiuni portes ouvertes destinate presei sau publicului potențial, cărora li se oferă rapid informații de interes larg și/sau o documentare detaliată. Așa cum publicitatea directă (non tradițională) tinde să se substituie
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
comunicarea se desfășoară pe două nivele: al conținutului (transmis) și al relației instituite; în cazuri patologice sau de non cooperare "negocierea" relației devine unicul obiect al comunicării, iar transmiterea conținutului nici nu se mai realizează; iii) comunicarea digitală (lingvistică) este dublată de cea analogică (gestuală); unele situații de comunicare sînt exclusiv sau precumpănitor analogice (interacțiunea îndrăgostiților sau îngrijirea unui bolnav), altele sînt precumpănitor digitale (comunicarea didactică, mediatică, științifică); iv) comunicarea se desfășoară pe secvențe: inițiativă/reacție, replică/răspuns, a căror gestionare
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
acționează la nivelul relației (ca indicator al intervenției în discurs turn taking). Gest Semnificație (relațională) mîna îndreptată spre exterior "Lăsați-mă să continui, mai am ceva de adăugat" degetul arătător întins spre ordin și nu rugăminte (cum ar interlocutor și dublînd un ritos fi putut sugera forma sa verbală) "Vă rog să nu mă întrerupeți" Pentru actorii aflați în imposibilitatea de a mai comunica (pericol de moarte) gestul rămîne soluția unică. În filmul lui Oliver Stone Dreptul la viață inspirat de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
iar secvența următoare poate redemara ca relație verbală argumentativă (întreaga istorie a presupusei trădări a americanului, care fusese de fapt salvarea vieții nenăscute încă și a femeii). * Gestul complementar poate fi o simplă sinonimie gestuală ("E nebun de-a dreptul" dublat de figurarea dereglării mecanismelor cerebrale) sau o nuanțare a atitudinii în raport cu faptele evocate sau interlocutorii (gestul de avertizare schițat prin mișcarea arătătorului în plan vertical însoțește numeroase interacțiuni asimetrice părinte/copil, superior/subalterni revoltați etc.) Deși în majoritatea situațiilor concrete
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de reprimare a afectelor la bărbați: "Nu plînge ca o fată" și de supralicitare a afectelor la fete: "O fată trebuie să fie sensibilă, răbdătoare, delicată"). Diferențele de expresie facială, postură, teritorialitate (bărbații ocupă mai mult spațiu în raport cu femeile) sînt dublate de diferențe gestuale. Comportament feminin Comportament masculin * Femeile utilizează mai puține gesturi decît bărbații, dar utilizează discriminator repertoriul de gesturi (mai puține gesturi cînd interacționează cu femei, dar mai multe cînd interacționează cu bărbați (Peterson, 1976). * Bărbații utilizează mai multe
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de evitare (pentru menținerea respectului), dar și intrarea în contact, "pe această dualitate bazîndu-se posibilitatea de a da sens evenimentelor teritoriale" (E.Goffman, 1992:71). 9.4. Transgresări ale distanței Proxemica repetă trăsăturile limbajului verbal (feature for feature, spune Hall): dubla articulare (segmentare la nivelul unităților dotate cu sens morfeme, lexeme și la nivelul unităților acustice minimale fără sens fonemele, cf. André Martinet), arbitrariul, încărcătura iconică, indicială și simbolică. Mai iconic decît limbajul verbal, limbajul proxemic traduce o constantă, o categorie
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Trimiterea la lucrările consultate (cele mai importante neținând de arealul cultural românesc, după cum precizează iarăși autoarea) este motivată de prezentarea unor clasificări, a unor tipologii, a unor mecanisme ce țin de puncționarea parodiei ca gen. Înțelegerea parodiei în cheie genettiană, dublată de reconsiderarea romanescului din punctul de vedere al operației de rescriere, conduce la o schematizare a grilei de interpretare aplicate aici și care constituie, în egală măsură, un punct esențial al volumului, fără de care nu s-ar putea trece la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în cazul cărora ocurențele și discutarea lui sunt dacă nu întâmplătoare, oricum sporadice. Meritul le revine studiilor moderne și postmoderne, celor care iau în calcul Renașterea ca perioadă maximă de înflorire a parodiei și, ulterior, postmodernismul ca mișcare eminamente parodică, dublată de o ideologie. Totuși, Antichitatea e prima care stabilește importanta linie de demarcație în lipsa căreia astăzi nici nu am mai putea lua în discuție fenomenul de care ne ocupăm: între imitație și plagiat care ar fi, la drept vorbind, diferența
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
autori postmoderni. În plus, prin intermediul satirei se face și necesarul salt către romanul latin, de multe ori conținând parodii fie la adresa romanului grec, în special a celui cultivând erotismul în accepțiunea sa idilică (pentru parodiștii latini, erotismul e aproape întotdeauna dublat de o malițioasă licențiozitate, atingând și problema homosexualității), fie răsturnând sensul de evoluție a personajului central într-o direcție eroică (gradul maxim de atingere a eroismului este, în Satyricon, accederea la un status superior, produsă prin trecerea de la condiția de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
neta bipartiție morală pe care eroii epopeici o insuflau spațiilor prin care treceau de-a lungul numeroaselor încercări și peripeții. Ea concordă, în planul semnificației, cu detronarea personajului ridiculizat, cu destituirea lui de pe un postament al superiorității. În plus, este dublată de o răsturnare comportamenatlă, o dez- eroizare a personajelor implicate în intrigă: odinioară cezari, cei doi se ceartă precum muritorii de rând, iar disputa lor nu cunoaște argumente demne de rangul pe care-l purtaseră. Dacă cezarii au fost coborâți
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în al cărei reprezentant Lucius Annaeus Seneca se erijează cu brio face parte din modul roman de înțelegere a lumii, prin prisma căruia "tot ce era serios trebuia să aibă și avea dublura sa comico-parodică. Așa cum în Saturnalii măscăriciul îl dubla pe rege, sclavul pe stăpân, tot așa în toate formele culturii și literaturii au fost create asemenea dubluri comico-parodice"160. De aici și implicațiile care ne interesează strict din punctul de vedere al evoluției formei epice: prin intermediul parodiei cultivate în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
maieuticii socratice. Istorisirile sau dialogurile participanților nu au niciodată un subiect serios, intenția de a atinge problematizări înalte, nobile, importante, cum fuseseră cele asociate condiției umane în Dialogurile lui Platon. Singurele subiecte atinse sunt autoelogierea practicată de Trimalchio și comentarea (dublată de aplauze din partea gazdelor și de comentarii malițioase din partea comesenilor, când nu de vreun politicos refuz) felurilor principale de mâncare și băutură servite la cină, precum și înșiruirea modalităților de distracție și amuzarea oaspeților. Structura respectă logica internă a gradației: portretizarea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe care Petronius se crede că îl știa, întrucât producția sa literară apare la câțiva ani după redactarea și punerea în circulație a opusculului senecan), nicicând o bipartiție similară, care i-ar fi diminuat puterea de persuasiune. Or, a-i dubla tematic registrele poate însemna și asumarea conștientă a statutului de parodist. Cu alte cuvinte, formula epică romanescă parodiază celelalte genuri, chiar și pe cel de la care, prin imitație, a pornit. Deși ne aflăm încă în preistoria lui, "romanul parodiază celelalte
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
1452 și apărute postum în 1470. Umanistul florentin e unanim recunoscut pentru faptul că a fost norocosul descoperitor al multor manuscrise antice, printre care Silvae-le lui Statius, Poemul naturii al lui Lucretius și Instituția oratorică a lui Quintilianus. Această calitate, dublată de dorința de a imita scrierile pe care cu atâta ardoare și-a dorit să le descopere, dar și de florentinul obicei al bârfei, îl transformă într-un parodist care excelează pe spații restrânse ca întindere, dar strălucite în tendința
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nu pară, seniori, minune/ Orlando-ndrăgostit cântându-l stanța,/ Fiindc'Amor mândriei jugul pune/ Când cineva i-a înfruntat speranța". Mândria, mobilul atâtor lupte cavalerești, este aici destituită din funcțiile ei medievale. Iar elementele războinice, care fuseseră, în Cântecul lui Roland, dublate de puteri miraculoase, ca în basme ("Roland străbate câmpul de bătaie/ Cu Durendal ce sfârtecă și taie/ Măcelu-n sarazini este cumplit/ De morți pământul s-a acoperit/ Și peste tot doar sânge se arată"), sunt, în fața iubirii, lipsite de orice
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pildă, Aucassin et Nicolette, numit și chantefable, în fapt o narațiune în care se intercalează cuplete destinate recitării, les chansons de geste sau romanele cavalerești; dominau deci toposul idilic și cel de aventuri. În opera de față însă, parodia este dublată de punerea în practică narativă vezi prezența numeroaselor dialoguri de această factură a unor filozofii existențiale, cum este epicurismul adoptat din plin de personajele sale. Educația pe care o primise autorul face ca aici să se intersecteze două percepții asupra
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]