5,880 matches
-
ar încerca cu acest gest să șteargă orice urmă a imaginilor terifiante. Respiră adânc și regulat de câteva ori apoi își croiește cu un pieptene de os o cărare dreaptă în părul lins, îmbibat cu apă. Trece în dormitor, deschide dulapul și aruncă o privire nehotărâtă cămășilor, frumos împăturite, curate și bine călcate. Un miros puternic de levănțică înțeapă în mod plăcut nările lui Marius. Optează pentru un costum gris închis, cămașă albă, la care asortează o cravată bleumarin de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
necesar în ultima vreme pentru momentele când lumina electrică se întrerupea frecvent datorită bombardamentelor. Marius înconjoară atent cu privirea întreaga încăpere. Pe canapeaua joasă, cu aspect ponosit, din stânga ușii, sunt aruncate în dezordine câteva furouri, prosoape, ciorapi fumurii, pudriere, rujuri. Dulapul deschis lasă vederii lucrurile dinăuntru. O haină de ploaie verde, decolorată de vânt și ploaie, un pardesiu maro, ros pe la margini, câteva rochii din stambă înflorată, așezate pe umerașe din sârmă, iar pe raftul de jos două perechi de pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
precaut. Înăuntru nu este întuneric, nici lumină. Miroase a picioare nespălate, alcool fermentat și tutun de proastă calitate. Tencuiala, în mare parte căzută, a pereților, dezvăluie zidurile insalubre din cărămidă roșie. Pe un colț al tejghelei lungi, de fapt câteva dulapuri întinse pe laterală, puse cap la cap, se văd mai multe pahare și sticle goale. Un fapt interesant se petrece la una dintre mese, marea majoritate a clientelei îngrămădindu-se acolo. Cel puțin cea care se poate ține pe picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
varul mărunțit. Mai mult pe pipăite, înaintează de-a lungul holului. Se împiedică de echipamentul abandonat și împrăștiat peste tot. Cade greoi. Simte o durere sfâșietoare în coaste. Înjură amarnic. Deasupra capului său, gloanțele zăngăne și ricoșează pe laturile unui dulap metalic. Se întoarce brusc pe burtă și durerea tocmai amorțită țâșnește fulgerător la suprafață. Își descarcă automatul către niște siluete întunecate. Trage orbește, fără speranța să nimerească pe cineva. Doi soldați în mantale lungi de iarnă sunt proiectați în perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Trece pe lângă camere cu ușile sfărâmate sau date de perete. Într-una din ele, doi militari montează o mitralieră la ferestră. Pretutindeni sunt prezente urmele luptei. Pereți ciuruiți, mozaicul zgâriat și spart, geamuri țăndări, tuburi goale de cartușe, mese răsturnate, dulapuri trântite. Numeroase cioburi de sticlă pocnesc ascuțit sub tălpile bocancilor. La capătul culoarului, câteva trepte duc către subsol. Le coboară grăbit. Se succed câteva săli, bucătăria, magazia de alimente, spălătoria, sala de mese. Ajunge în fața unei uși, păzită de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și umbla vorba că se alăturase partizanilor din munți. Cum să fie? Bine. Dă-mi hârtiile alea de care spuneai că trebuie semnate. În sfârșit singur, în siguranța relativă oferită de biroul său, desface biletul. Textul laconic spune doar atât: "Dulapul personal, raftul de sus." Curios, deschide ușa dulapului său. Așa cum citise caută în locul indicat și după ce înlătură câteva efecte personale, găsește sub un prosop ordonat împăturit fotocopia unei fișe personale, bătută la mașină, cu numele tatălui său pe ea. Emisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
munți. Cum să fie? Bine. Dă-mi hârtiile alea de care spuneai că trebuie semnate. În sfârșit singur, în siguranța relativă oferită de biroul său, desface biletul. Textul laconic spune doar atât: "Dulapul personal, raftul de sus." Curios, deschide ușa dulapului său. Așa cum citise caută în locul indicat și după ce înlătură câteva efecte personale, găsește sub un prosop ordonat împăturit fotocopia unei fișe personale, bătută la mașină, cu numele tatălui său pe ea. Emisă de conducerea lagărului din Irkutsk. Jos, o frază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să lovesc nici să râd în fața morții. Nu-mi mai aduc aminte, tărgile se duc, galerele pârâie, genunchi tremură și șoimi se așează pe bășici fragile și vii. Dacă privesc înapoi, moartea merge de-a-ndărătelea, la nesfârșit se trântesc ușile până la dulapurile zării. Moartea cu râs vulgar în spatele storurilor ei verzi suge o bomboană englezească iar covoarele sunt ude de ceaiuri. N-am venit pe lume, la început nu-i decât un râs mare, la colțul unei străzi o păpușă de gips
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]
-
omul e incomparabil... Ba e perfect comparabil, cu un catâr de pildă. Să nu facă nimic. Se uită la mine cu coada ochiului când mă vede că nu pot să mai rabd și mă apuc eu să fac ordine. În dulapuri, în bucătărie, în cămară, în biblioteca pe care tot timpul o răvășește... Îmi dispar cărțile, îmi descompletează cele mai frumoase ediții. Unde sânt cărțile mele? Nu zice nimic, se uită la mine cu ironie și are o putere colosală în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în el. Ăsta nu e bărbat, am gândit uluită, e încă în scutece. Are dreptate taică-său... Și m-am întors în hol. Ai dreptate, i-am spus, lui Petrică îi e frică de mine, s-a vârât într-un dulap. Să veniți după sărbători și să-i luați lucrurile. Dar în aceeași clipă a reapărut Petrică. Mă întorc, zice, cu condiția să nu-mi mai insulți niciodată părinții. Am tăcut. M-am gândit că Petrică era un bărbat admirabil, în afară de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să plec. Omul era de o zgârcenie insuportabilă: întîi că la ei în casă totul era încuiat și cheile erau la el, dormea cu ele sub pernă, și-un morcov, dacă rămânea de la masă, îl lua și îl încuia în dulap cu cheia, ca să nu mai vorbesc cum era masa, ce ne dădea el, mie și soacră-mii, să gătim și cum chiar și după aia mi se uita în farfuria în care îmi punea trei fire de macaroane fără unt
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ei zace o cotoroanță urâtă și respingătoare. Că Matilda putea fi o cotoroanță îmi sugerase încă de la început Petrică, firește prin optica lui bizară, chiar și prin ceea ce omisese să-mi povestească, fuga lui alături de taică-său, vârâtul lui în dulap, deci o anumită groază de ea, apoi generozitatea ei exasperantă care umilea dragostea lui pentru ordine și mai ales pentru cărțile care îi dispăreau din bibliotecă și i se întorceau ferfenițite sau nu se mai întorceau deloc. Dar pe chipul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sus, în linii foarte mari desigur, evenimentele din acei ani. Detaliile, ei da, detaliile, adică punerea în practică a marilor decizii implacabile, astea le-am trăit noi, dar despre ele mai târziu... II Lucrurile mele se topiră deci repede în dulapurile Matildei. Ne așezarăm la masă. Soția mea (căci ne căsătorisem cu trei zile înainte) continuă, în timp ce aceeași fată de-acum doi ani ne servea, subiectul Calcan, despre viața lui de familie, despre meseria umilă pe care o avusese înainte... Aici
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ei bine, ce putea să însemne? Trebuia descifrat... Astfel, scena petrecută nu mi se mai păru suficientă în sine, îmi dădu însă ea răspunsul. Într-o zi, după ce ne ridicarăm de la masă, o văzui că se duce gânditoare spre uriașul dulap stil florentin din dormitor, îi deschise larg toate ușile, se întoarse în hol și reveni și deschise un alt dulap din antreu, dulap de haine groase căptușit cu alamă împotriva moliilor și o văzui că se întoarce cu două mari
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dădu însă ea răspunsul. Într-o zi, după ce ne ridicarăm de la masă, o văzui că se duce gânditoare spre uriașul dulap stil florentin din dormitor, îi deschise larg toate ușile, se întoarse în hol și reveni și deschise un alt dulap din antreu, dulap de haine groase căptușit cu alamă împotriva moliilor și o văzui că se întoarce cu două mari geamantane, cu care reintră în dormitor. Curios, mă apropiai să văd ce face ea acolo. Liniștită, punea în ele lucruri
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
răspunsul. Într-o zi, după ce ne ridicarăm de la masă, o văzui că se duce gânditoare spre uriașul dulap stil florentin din dormitor, îi deschise larg toate ușile, se întoarse în hol și reveni și deschise un alt dulap din antreu, dulap de haine groase căptușit cu alamă împotriva moliilor și o văzui că se întoarce cu două mari geamantane, cu care reintră în dormitor. Curios, mă apropiai să văd ce face ea acolo. Liniștită, punea în ele lucruri. Era prin iulie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ura, și acum ea îmi oferea să reflectez la primejdia care m-ar pândi dacă mai încercam s-o ating, chiar cu intenția de a-i declara că o iubesc. Ei, ce primejdie? Îndârjită, se aplecă iar să cotrobăiască în dulap, având aerul sfidător, să încerc adică de-aici înainte să-i mai fac ceva dacă mai îmi dă mâna. Mă aplecai atunci și îmi deslănțuii furia asupra geamantanelor: le răsturnai, lovii cu picioarele în ele, împrăștiai lucrurile prin odaie și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai fac ceva dacă mai îmi dă mâna. Mă aplecai atunci și îmi deslănțuii furia asupra geamantanelor: le răsturnai, lovii cu picioarele în ele, împrăștiai lucrurile prin odaie și în cele din urmă luai geamantanele și le dusei înapoi în dulapul din antreu, pe care îl încuiai și băgai cheile în buzunar. Revenii calm în dormitor. " Aștept să naști, îi spusei, și pe urmă te învăț eu minte. Se urcase în pat și începuse foarte liniștită să răsfoiască o revistă. Se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
senină, dacă n-ași fi eu, te-ar mânca câinii... Aoleo mă doare ici, aoleo stomacul, aoleo ficatul... Nici un pahar nu știe unde e. Odată i-am zis și eu: du-te și ia-1 singur. Da' unde e, zice; în dulap, unde să fie. Da' unde e un dulap, îl aud că zice și m-am închinat singură." "Păi în casa asta sânt douăzeci și patru de dulapuri, zise bunicul cu humor, că și-a făcut toată viața numai dulapuri, era un colțișor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mânca câinii... Aoleo mă doare ici, aoleo stomacul, aoleo ficatul... Nici un pahar nu știe unde e. Odată i-am zis și eu: du-te și ia-1 singur. Da' unde e, zice; în dulap, unde să fie. Da' unde e un dulap, îl aud că zice și m-am închinat singură." "Păi în casa asta sânt douăzeci și patru de dulapuri, zise bunicul cu humor, că și-a făcut toată viața numai dulapuri, era un colțișor liber, chema tâmplarul și, zice, să-mi faci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
i-am zis și eu: du-te și ia-1 singur. Da' unde e, zice; în dulap, unde să fie. Da' unde e un dulap, îl aud că zice și m-am închinat singură." "Păi în casa asta sânt douăzeci și patru de dulapuri, zise bunicul cu humor, că și-a făcut toată viața numai dulapuri, era un colțișor liber, chema tâmplarul și, zice, să-mi faci aicea un dulap..." " Da, parcă ai știut tu ce e aia să crești o casă plină de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
e, zice; în dulap, unde să fie. Da' unde e un dulap, îl aud că zice și m-am închinat singură." "Păi în casa asta sânt douăzeci și patru de dulapuri, zise bunicul cu humor, că și-a făcut toată viața numai dulapuri, era un colțișor liber, chema tâmplarul și, zice, să-mi faci aicea un dulap..." " Da, parcă ai știut tu ce e aia să crești o casă plină de fete, zise bunica. Toate am fost la dispoziția ta, și acum ai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că zice și m-am închinat singură." "Păi în casa asta sânt douăzeci și patru de dulapuri, zise bunicul cu humor, că și-a făcut toată viața numai dulapuri, era un colțișor liber, chema tâmplarul și, zice, să-mi faci aicea un dulap..." " Da, parcă ai știut tu ce e aia să crești o casă plină de fete, zise bunica. Toate am fost la dispoziția ta, și acum ai rămas singur și nu știi unde e un dulap." "Și tu ce treabă ai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să-mi faci aicea un dulap..." " Da, parcă ai știut tu ce e aia să crești o casă plină de fete, zise bunica. Toate am fost la dispoziția ta, și acum ai rămas singur și nu știi unde e un dulap." "Și tu ce treabă ai? o întrebă el cu un humor întețit. Ce învîrtești, ai vrea să te servesc eu pe tine?" "Nu, da' zici că ai mai trăi mult dacă n-ași fi eu..." îl prinsese, mă uitai la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Dimpotrivă, râsul lui mă neliniștise... " Cafeaua o servim în hol și în bibliotecă", zise Matilda și toată lumea se ridică și se împrăștie prin apartament. Ana mă chemă în bucătărie să-mi spună ceva. Îmi arătă câteva sticle ascunse într-un dulap: "Eu păstrat pentru dumneavoastră vin care plăcut mult la domnul, nu mai este supărat.,." ,.Bravo, Ana, ia să vedem, e tot din acela? Matilda, strigai eu vesel deschizând ușa oficiului. Soția mea tresări; stătea de vorbă cu Ben Alexandru, care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]