4,381 matches
-
nicio îndoială, l-am văzut dând ocol de mai multe ori rândului, uneori hărțuit de jandarmi și de paznicii locali. Mai târziu, l-am surprins mâncând sarmale, mai multe porții deodată, în timpul distribuției de sarmale ce a avut loc în după-amiaza zilei. Mi-ar fi plăcut atât de mult să vorbesc cu el, dar evita orice contact, pur și simplu reacționa ca un om hăituit. Oare ce l-a împins să comercializeze reproducerea celebrei icoane făcătoare de minuni de la Mănăstirea Ghighiu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
poliție sunt asemănătoare cu cele practicate la celebra Mănăstire Prislop : „Sunt avocata X, medicul Y sau soția colonelului Z”. Pe pajiștea de la intrarea în sat, se găsesc parcate zeci de mașini, microbuze și câteva autobuze, dar nu suntem decât în după-amiaza zilei de 13 august, grosul pelerinilor urmând să sosească abia mâine. Mă uit cu atenție la numerele de înmatriculare, marea lor majoritate sunt din Cluj și județele limitrofe. Situația este diferită deci de cea de la Prislop, unde am putut repertoria
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în marea lor majoritate preoți tineri. Bănuiesc, dar nu pot verifica deocamdată, că este vorba de preoți din Cluj și împrejurimi, apropiați ai mănăstirii, invitați să contribuie la bunul mers al hramului. Tot acum, la această oră de sfârșit de după-amiază, încep să sosească și primele grupuri de pelerini din regiune, având în componență un număr variabil de persoane, cam între 10 și 50. Îmi pare rău că nu m-am putut documenta mai mult despre această practică de pelerinaj, sunt
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
linia frontului. Din păcate, camarazii noștri fugari nu au avut noroc. După eliberare am aflat că au fost depistați și, bineînțeles, Împușcați de Gestapo, care a „pieptănat” tot terenul care În scurt timp avea să cadă În mâna aliaților. În după-amiaza zilei de 10 aprilie am ajuns În pădurea de mesteacăn de lângă orașul Weimar, adică În lagărul Buchenwald. Am fost cazați În condiții destul de „comode” față de perioadele trecute. Am aflat că lagărul nu mai este atât de plin de deținuți, deoarece
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
personaj devenind obișnuitul erou de mit, trecut printr-o moarte simbolică. Mă întreb cât de nebun e cel care pricepe nebunia? Sinapsa, magia din noi Fragmentul liric Kubla Khan [...] a fost visat de poetul englez Samuel Taylor Colelridge într-o după-amiază de vară a anului 1797... În studiul psihologic The World of Dreams, Havelock Ellis l-a comparat cu al violonistului și compozitorului Giuseppe Tartini, care a visat că Diavolul (sclavul său) execută la vioară o prodigioasă sonată; la deșteptare, cel
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Iar temă? Haideți!...“ protestează Princeton. „Bine, fie. Dar viața ar fi mult mai frumoasă fără teme“, spune el. Deși eram deja la mine acasă, mă tot deplasam spre est - În Washinton DC, În centru, chiar lângă biroul meu. Într-o după-amiază, În toamna anului 2005, m-am dus să-i iau un interviu atașatului comercial, ambasadorul Rob Portman, al cărui consilier, Amy M. Wilkinson, membru al Casei Albe, mi-a spus o poveste foarte neobișnuită despre Pământul plat. Statele Unite și Omanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
a declarat că acțiunea se putea vinde cu cel mult 14 dolari. Dar după ce am Început prezentarea, acțiunile au avut o cerere atât de mare, Încât ei s-au decis să dubleze prețul de deschidere la 28 de dolari. În după-amiaza dinaintea ofertei publice, ne aflam cu toții În Maryland. Era ultima noastră oprire. Ne aflam Într-o caravană de limuzine negre și arătam ca o grupare mafiotă. Trebuia să ținem legătura cu sediul central al Morgan Stanley, dar ne aflam Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
TV plate pentru ca clienții lui să poată urmări oricare dintre cele douăsprezece meciuri din liga NFL, plus un turneu de golf din Europa, un meci de baschet din China și un meci de fotbal din Australia, toate Într-o singură după-amiază de duminică. Va fi cafeneaua care reușește să-și țină clienții la mese mai mult timp, oferind posibilitatea de a folosi (gratuit!) telefonul mobil al casei. Va fi micul Întreprinzător care Înțelege că acum poate angaja Amazon.com să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Tom“. Dell posedă uriașe baze de date stocate În servere, de unde se pot descărca cele mai recente programe Microsoft, Norton Utilities și alte aplicații software populare, care sunt descărcate În fiecare computer conform dorințelor exprimate de către clienți. „La 2.45 după-amiază, descărcarea programelor software solicitate de Tom s-a Încheiat cu succes, iar sistemul șa fostț transferat manual către linia de Împachetare. La 4.05 după-amiază, sistemul lui Tom a fost așezat Într-un Înveliș protector și pus Într-o cutie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
populare, care sunt descărcate În fiecare computer conform dorințelor exprimate de către clienți. „La 2.45 după-amiază, descărcarea programelor software solicitate de Tom s-a Încheiat cu succes, iar sistemul șa fostț transferat manual către linia de Împachetare. La 4.05 după-amiază, sistemul lui Tom a fost așezat Într-un Înveliș protector și pus Într-o cutie etanșă, purtând o etichetă inscripționată cu numărul comenzii, codul de urmărire, tipul sistemului și codul de expediere. La 6.04, sistemul lui Tom a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
lanțuri globale de furnizori, „simt că fac parte dintr-un Întreg mult mai mare decât cel reprezentat de propriile inerese de afaceri“, afirmă el. Osamu Watanabe, director executiv al Organizației pentru Comerț Exterior din Japonia, mi-a explicat, Într-o după-amiază petrecută la Tokyo, felul În care companiile japoneze transferă părți Însemnate din procesele tehnice și de producție de nivel scăzut și mediu În China, executând producția primară acolo, pentru ca apoi să le readucă În Japonia pentru asamblarea finală. Japonia procedează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
niște tei și sălcii ornamentale; la umbra lor, mesele lungi la care se servea masa până toamna târziu. Când Ionel Ladea mi-a pus întrebarea: „Ce este omul?”, erau mai mulți copii pe marginea bazinului. Copacii, în lumina caldă a după-amiezei acelei toamne se reflectau, răsturnați, în apă. Căutând în minte un răspuns potrivit pentru nivelul vârstei și înțelegerii lui, mi-au răsunat în urechi versetele psalmului întâi, pe care încercasem să-l transpun melodic în celula în care multă vreme
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și geografie a românilor și pentru cinstirea valorilor culturale și a patrimoniului spiritual al creației neamului nostru. Trezindu-le curiozitatea prin cunoștințe care nu erau incluse în manuale, am reușit să câștig simpatiile elevilor și apoi ale profesorilor; eram pus după-amiezele să țin prelegeri, cu subiecte de care auziseră, dar pe care nu le întâlniseră pe parcursul anilor de școală, cu probleme despre Basarabia, Bucovina, Transilvania, războiul de întregire, despre etnografie și mitologie. Am adus cât de cât lumina adevărului în sufletele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și Harriet Pringle (domnul și doamna Manning) în apartamentul lor din București. Guy este fiul profesorului lor de la universitate, iar ei vor să mențină contactul social cu dascălul englez. Vizita are loc în toamna lui 1939. Familia Pringle își petrece după-amiaza în apartamentul familiei Drucker, care îi primește într-un mod copleșitor de prietenesc. Se află acolo și surorile amfitrionului, care vorbesc franțuzește și englezește. Guy îi povestise dinainte despre cumnații lui Drucker. Numai el avea pașaport românesc, dovadă a puterii
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
autorul acestei cărți își amintește de atmosfera din copilăria petrecută printre prietenii de familie la Blois, Tours și Orleans (și de produsele de patisserie care ți se topeau practic în gură). Cei care participau la ieșirile în aer liber de după-amiază remarcau că aerul din zona Tours este "atît de dulce încît practic te adoarme..." Atmosfera aceasta a fost consacrată de expresia: "Mai bine Hitler decît Blum!" Echivalenții din Anglia ai acestor oameni știau că chiar dacă englezii vor cîștiga iminentul război
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
iunie, o coloană de mașini acoperite de praf și noroi, pline cu germani basarabeni cu dare de mînă a sosit la București. Consulul german al Chișinăului și Cernăuțiului îi avertizase să plece cît timp o mai puteau face. În cursul după-amiezii, Iorga a fost convocat la Consiliul de Coroană. Aici a aflat că Stalin primise de la Hitler undă verde în privința ultimei sale obligații contractuale inclusă în pactul dintre ei, Basarabia și nu numai atît9. Ultimatumul sovietic era concis și lipsit de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
sistemul de asigurări sociale german l-a luat sub aripa sa, Boeru eșuînd într-un cămin de bătrîni (Pflegeheim) de la Garmisch-Partenkirchen, în apropiere de München. După eforturi susținute și cu ajutorul a numeroși români, la începutul lui august 1985, într-o după-amiază însorită, mă aflam în mașina mea în drum spre Garmisch-Partenkirchen, însoțit de cea de a treia doamnă Boeru, ca să mă întîlnesc cu Traian Boeru. Eram copleșit de un sentiment straniu: după atîția ani de trudă la biografia lui Iorga, aveam
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
în bucătărie capătul ud? Și aceste probleme își au partea lor de interes. Funia în sine e de bună calitate, ușor ceruită și mirosind a rășină. Mi s-a spus că se confecționează în sat. Am petrecut o parte din după-amiază zăcând pe „podul“ meu de stâncă, dintre casă și turn, și privind cum se zbăteau valurile sub mine, sinucigându-se în accese de furie care le împingeau să se izbească de îngrăditura bolovanilor dinspre țărm. Priveliștea n\valei de apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
flori luminoase. Interiorul e alcătuit din patru camere principale, odaia de zi și bucătăria-sufragerie, ambele aflate în spate, dând către o pajiște înclinată, dominată de priveliștea mării. Dar văd că o iau înainte. Căldura se încinsese. Temperatura se ridicase în timpul după-amiezei la douăzeci și ceva de grade, iar atmosfera licărea încă de arșiță. De pe coasta dealului se zăreau în depărtare promontoriile golfului, scăldate în ceața gălbuie a asfințitului. Imensul bol al mării sclipea într-un albastru foarte palid, pe care jucau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
le exprim cu întârziere, felicitările mele. Ai grijă de tine, micuță Lizzie, și adu-ți aminte de vechiul tău prieten, Charles.“ Aceasta a fost scrisoarea, în parte neonestă, în parte sinceră, pe care i-am scris-o lui Lizzie în după-amiaza zilei când m-am întâlnit cu Hartley în biserică, pentru a doua oară. M-am întors acasă într-o criză de suferință și nehotărâre, și după un răstimp în care m-am tot întrebat zadarnic ce-mi rămâne de făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
al universului. Am hotărât, doar ca să nu stau locului, să cobor în sat și să expediez scrisoarea pentru Lizzie. Bineînțeles, speram s-o întâlnesc pe Hartley, dar nu credeam c-o voi întâlni într-adevăr. Era o oră târzie din după-amiază, îmbăiată de lumina aceea aurită, care altădată m-ar fi făcut să strig de bucurie. Când am străbătut digul, am zărit câteva scrisori așteptându-mă în „cotețul de câini“, și le-am luat. Una din ele era de la Lizzie. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
După aceea mi-am spălat o sumedenie de rufe și le-am pus la uscat în soare. După aceea m-am dus să înot, plonjând de la scările turnului. După aceea m-am așezat lângă turn și am privit la soarele după-amiezei târzii, care răspândea mari bălți de umbră în spatele stâncilor sferice de la Golful Raven. După aceea, zărind niște turiști apropiindu-se, și cum eu eram în pielea goală, m-am îmbrăcat, m-am reîntors acasă, și mi-am strâns rufele, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de fapt nici nu știam cum să fiu cu ea. Noaptea o lăsam singură, și nopțile erau lungi, pentru că se culca devreme și adormea imediat (o auzeam sforăind). Își petrecea o mare parte din timp dormind, atât nopțile cât și după-amiezele. Uitarea adusă de somn îi era prietenul cel mai apropiat. Și între timp eu pândeam și ascultam, calculând pe baza unei teorii obscure, de neanunțat, periodicitatea aparițiilor mele. O escortam în tăcere la baie. Petreceam lungi perioade de veghe stând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cel de pe urmă. Dacă ziceam acum „da“, întreaga situație avea să-mi scape de sub control. Însemna să ratific un viitor cu totul nou și imprevizibil. Da. — Bine. Tu rămâi aici. Mă duc eu să-l instruiesc pe Peregrine. În cursul după-amiezei avusesem o discuție cu Hartley. N-am vrut să recunosc față de James, dar „discuția“ aceasta mă ajutase să văd mai limpede unele lucruri, sau mai curând îmi dezrădăcinase unele idei din minte; sau, poate că atinsesem un anumit punct decisiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu privire la isprăvile băiatului. Eu evitam acum stâncile și marea, dar James colinda întruna aceleași locuri, urcându-se pe „muntele“ meu, adăstând pe podul lui Minn, cățărându-se pe stânci până la turn, de parcă ar fi vrut să măsoare distanțele. În câteva după-amieze, eu și Lizzie ne-am plimbat pe câmpurile dinspre uscat, pe lângă locul unde, într-o existență anterioară, îmi pusesem în gând să plantez o grădină de ierburi aromate; un ținut pe care nu apucasem încă să-l explorez. Regiunea era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]