8,806 matches
-
ușor decât asfaltul moale și catargele cu tricolorul și steagul Uniunii Europene. Cu puțină minte și-un dram de șansă, toate ar fi putut sfârși în colecțiile Economiștilor; Bucureștiul n-avusese parte nici de una, nici de cealaltă. Bănuiam de ce Economiștii Minții ocoliseră dintotdeauna locurile și oamenii noștri. Câțiva scriitori mai răsăriți încercaseră să-și vândă amintirile, forțând piața acțiunilor cerebrale: Radu Popescu scosese Istoriile Domnilor Țării Românești; Alecsandri venise cu Balta-Albă; Creangă își tranzacționase Amintirile din copilărie; Sadoveanu, Zodia Cancerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
noștri. Câțiva scriitori mai răsăriți încercaseră să-și vândă amintirile, forțând piața acțiunilor cerebrale: Radu Popescu scosese Istoriile Domnilor Țării Românești; Alecsandri venise cu Balta-Albă; Creangă își tranzacționase Amintirile din copilărie; Sadoveanu, Zodia Cancerului. Fără succes. Nu mergeai tu la Economiștii Minții, te căutau ei pe tine. Asta, dacă aveai noroc și marfa potrivită. După război, oricum nu mai apăruse nimeni, iar după ’89, unul singur, de care trebuie să fi auzit: cel mai mare scriitor român în viață. Toată lumea vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu vreau să mă gândesc. Poate e doar demență, un accident de suprafață corticală, o embolie.“ „Poate nu.“, i-am tăiat-o. „Poate cineva face prognoze pentru ei.“ „Pentru cine?“, s-a mirat Mihnea sau doar s-a prefăcut. „Pentru Economiștii Minții.“ Am cotit spre Facultatea de Istorie, prin stația de troleibuze. De vizavi, ne studia Mihai Viteazul, cu basca lui de Schtroumpf. Supraveghea circulația de pe cal, ca un polițist de beton. Sub el, lângă postament, câțiva tineri își aprindeau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai departe nu puteai și nici nu era bine să știi. Nici Editorii, nici Anticarii nu trăncăneau. Aici, minciunile nu-și mai găseau locul: unii clienți plecau acasă cu marfa proaspăt achiziționată; alții, dimpotrivă, o distrugeau pe loc, sub privirile Economiștilor. Alții pândeau bursa și scoteau bunurile la licitație cât mai târziu, la momentul oportun, speculând piața și îmbogățindu-se încă mai mult. Diletanții și cei slabi de înger nu participau, iar când o făceau, din prostie sau disperare, își jucau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
deschis, și brâurile de cărămidă aparentă modificând discret monotonia culorii. În grădini sclipeau Mercedesuri bleumarin sau Volvouri laminate, culoare Sturm-und-Drang. Nu știai cine trăia acolo (ai fi putut să fii chiar tu, dacă istoria ar fi rulat puțin altfel și Economiștii ar fi împins granița Mittel-Europei vreo mie de kilometri mai la sud), dar nici nu-ți venea să mergi împăcat mai departe. Era ca la Eroilor, pe străzile vechi, cu nume de doctori: te-ai fi așezat sub marchizele încărcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zicem noi).“ „Care noi?“, m-am băgat din nou. Inginerul Grosescu mi-a zâmbit. O făcea pentru prima oară. „Noi, românii.“ „Spuneați de cafea...“, am revenit. „Da. Tot așa a apărut și distribuția controlată de fotocaină, un drog pe care Economiștii Minții din perioada aia au învățat să-l utilizeze pentru a scoate informații de la negustori, prizonieri, navigatori, amante de politicieni.“ „Deci Kolschitzky ar fi inventat drogul cibernetic.“, am presupus, „Serul memoriei digitale. Cheia porților memoriei.“ „Nu se știe dacă l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scoate informații de la negustori, prizonieri, navigatori, amante de politicieni.“ „Deci Kolschitzky ar fi inventat drogul cibernetic.“, am presupus, „Serul memoriei digitale. Cheia porților memoriei.“ „Nu se știe dacă l-a inventat sau doar a nimerit peste el din greșeală. Oricum, Economiștii Minții l-au folosit din plin, începând cu 1700, când împăratul Leopold I a mărit numărul celor care dețineau licențele de vânzare și desfacere a cafelei de la unu la patru.“ „Eu am avut întotdeauna impresia că Jacquard a fost primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
admis Grosescu. „Și-atunci, de ce să credem că doar unii au avut acces la instrumente mai rafinate de extragere și manipulare a datelor? Nemții și englezii și-au disputat cu precădere zonele de influență informațională.“ „Da. Se presupune că Marii Economiști ai Minții, Maeștrii Neuro-Cibernetici sunt astăzi la ei. Nu la americani, cu toată tehnologia lor.“ „Avantajul a alternat.“, am improvizat eu o poveste, încântat de formulă. Doar așa puteam să-l conving pe inginer. „Cantitățile importante, cele care contau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să se dizolve și să-și elibereze conținutul în lume. Trebuie doar să te pricepi să desprinzi capsulele, fără să le strici substanța.“ „Fotocaina păstrează și distruge, în același timp. Drogul vieții și-al morții.“ „E-un paradox, pe care Economiștii l-au luat în calcul. Administrat în doze potrivite, face minuni, spui și ce n-ai vrut să gândești. De fapt, nici nu spui, se citește totul, ca pe-un fax.“ „Un fax virtual.“ „Exact.“, a recunoscut Grosescu. „O peliculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Zboară la coș, fără nici un regret.“ „Există totuși și-o parte bună aici...“, am început. „Da.“, mi-a tăiat-o inginerul, furat de poveste, „În alte cantități, de care nici eu nu știu și pe care doar cei mai înalți Economiști ai Minții știu cum să le combine și-n ce fel să le întrebuințeze, fotocaina alimentează memoriile și menține calitatea neuronală a imaginii. Amintirile sunt prezervate în parametri optimi, transmisia de date se realizează clar și eficient.“ „Vorbim aici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
alimentează memoriile și menține calitatea neuronală a imaginii. Amintirile sunt prezervate în parametri optimi, transmisia de date se realizează clar și eficient.“ „Vorbim aici de date neuronale...“ „Baza chimică, electrică și termică a amintirilor. Suportul «ecranului minții», cum îi spun Economiștii. Fără el, nu poți transmite nimic. Fotocaina îl păstrează intact, îl curăță de «scame», ca Ad-Aware-ul de pe-un calculator.“ „Sau ca vederea periferică. Teoria monedei din șoferie.“ „Da. Mișcarea oculară reține în permanență o fracțiune din ansamblul imaginii, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lui Maurer? Dej? Murise-n ’65. Ceaușescu? Încă nu se instalase bine la putere. Scena rămăsese goală.“ „Nu atât de goală...“, mi-am dat seama. „Uitați pe cineva. Sau, mai bine zis, pe careva, pentru că-i vorba de-o organizație.“ „Economiștii Minții.“, a pronunțat Grosescu, fără nici o ezitare. „Exact. Cineva trebuia să manevreze din spate. Dej era curățat, iar Ceaușescu prea tâmpit ca s-o facă.“ „E posibil ca tot ei să-l fi scos din joc și pe Maurer, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca s-o facă.“ „E posibil ca tot ei să-l fi scos din joc și pe Maurer, când le-a devenit incomod sau inutil. La fel de plauzibilă pare însă și varianta a doua: traficul de informație continua liniștit, controlat de Economiști, cu sau fără Maurer. Numele contau mai puțin, procesul trebuia să meargă înainte. Nici tata nu era străin de toată povestea asta.“ Am făcut amândoi o pauză, privind în jur. Nu mai intrase nimeni în cafenea, Rocco sau cum îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe stradă sau printr-un tramvai. „Ce gen de informații se transmiteau prin Pif-uri?“, am revenit, trăgând cu ochiul la alunița lui Grosescu. Ar fi fost prea de tot să aibă un microfon în ea! „Coduri, mesaje, date despre identitatea Economiștilor Minții, coordonate ale unor tranzacții importante, în curs de desfășurare. Toate cifrate, ascunse prin replici sau iconi de pagină. Nimeni nu știe exact. Dacă am cunoaște lucrurile astea, n-am mai fi aici să discutăm. Bâjbâim, încercăm să ghicim cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe care o cunoști deja? Nu-i cam puțin?“ „O cunosc, dar n-am văzut-o.“, m-am apărat. Plusam la greu. R mas mai trăsese o bandă similară, în numărul 430. Știam și pagina: 61. „Și, pe urmă, dacă Economiștii Minții trimiteau date prin BD-uri, de ce n-ar fi inventat și-un procedeu de reciclare a informației?“ „Un fel de Recycle Bin de pagină?“, a presupus inginerul. „Da.“, am întins și mai mult momeala, „O măsură de siguranță, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-mă, nu m-am ocupat doar cu ingineria.“ „Vă cred.“, i-am întors-o, absolut convins. „Dar e-un amănunt care-mi scapă, un lucru pe care nu mi l-ați spus.“ „Care?“, s-a interesat inginerul. „Cum comunică astăzi Economiștii Minții, când nu mai sunt Pif-uri?“ „Ai fost de curând în București?“ „Ce-ntrebare!“, m-am mirat, „Acolo lucrez, deci mă plimb toată ziua prin oraș...“ „Bineînțeles. Dar fac pariu că n-ai ridicat privirea din pământ. Ai remarcat cablurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
coperți de cărți, chiar și perdele. Ideea, se pare, i-a aparținut lui Turner.“ „William Turner? Peisagistul?“ „Da. Cine altul decât un pictor putea să cunoască mai bine formula chimică de dizolvare a fotocainei? Un derivat al calomelului, cred unii. Economiștii i-au preluat imediat tehnica. Impregnau materialul cu substanța și rezultatul se dovedea același: citeai o carte sau admirai un tablou, și intrau băieții în mintea ta cât ai bate din palme. Nu-ți mai spun ce se-ntâmpla când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Impregnau materialul cu substanța și rezultatul se dovedea același: citeai o carte sau admirai un tablou, și intrau băieții în mintea ta cât ai bate din palme. Nu-ți mai spun ce se-ntâmpla când trăgeai dimineața draperiile. Materialul prisosea, Economiștii nu duceau lipsă de suporturi pentru fotocaină. Până în secolul 19, cărțile se făceau din resturi de cârpe și din țesătură: erau considerate mai rezistente la timp. Abia mai târziu a apărut celuloza, care necesita însă prelucrări și restaurări repetate, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
uneori chiar săptămâni, până să ajungă la victimă. Gândește-te puțin: 128 000 de cartele, la nivelul lui 1833! Chiar dumneata ai spus-o: 15 kilometri de bandă perforată, pusă cap la cap. Efectul se dovedea instantaneu, la scară industrială: Economiștii puteau difuza drogul fără probleme, ca astăzi un tricou cu reclame sau o emisiune comercială la televizor! Nu mai era nevoie nici de filiera cafelei, nici de cea a cărților impregnate.“ „Marele Imperiu Britanic și-a protejat supușii.“, am observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și-ai scăpat o poveste întreagă. Viața dumitale nu mai e la fel. Cine știe să pună mâna pe secundele acelea e campion. Ele fac istoria. Mica istorie, cu dramolete personale și bucurii intense de-apartament. Cea care contează pentru Economiști.“ „Tot nu văd cu ce l-ar fi-ajutat fotocaina pe Ceaușescu...“, am revenit. „La fel cum LSD-ul provoacă halucinații, afectând meningele, iar Ecstasy creează rezistență la lumină și zgomot, instalându-și toxinele pe cerebel, fotocaina afectează cortexul, în special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
obțină fotocaina. Maurer o avea? Dar francezii? Știau de ea, o foloseau?“ „Acestea nu sunt întrebări rezonabile.“, mi-a tăiat-o inginerul Grosescu, terminându-și cu voluptate a doua cafea. „Din moment ce Pif-urile circulau liber, traficul de informație exista cu siguranță. Economiști ai Minții erau și-n Franța și peste tot în lume. Dar nimeni nu mai lucra cu țesătură, toate cărțile și revistele veneau pe celuloză. Metoda Turner de transmisie a fotocainei nu se mai dovedea viabilă. Prin urmare, și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
așa, și nici Ceaușescu n-ar fi avut ce să facă cu Pif-urile lui nenorocite. Doar dacă ar fi vrut să învețe limba; mă îndoiesc, nici româna n-o știa prea bine.“ „Atunci, cum se transmite fotocaina? Cum o distribuie Economiștii Minții astăzi, dacă pe cărți nu?“ Inginerul Grosescu a făcut o nouă pauză. Și-a împins ceașca de cafea departe, în colțul celălalt al mesei, lângă a mea. Apoi a privit cu grijă spre tejghea. M-am uitat și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă încurcau tot mai mult. De ce-mi pomenise Grosescu tocmai de presbiterieni? Știa inginerul de Thomas Bayes? Auzise de el din întâmplare sau cunoștea, ca Mihnea, toată povestea? Cine erau, de fapt, clismaticii? Și, mai ales, fusese Maurer un Economist al Minții? Coincidențele păreau prea mari; accidentul de la Covasna: 1972, numărul Pif-ului: 172, anul apariției: 1972, numărul său de pagini: 72. Exemplarul inginerului Grosescu era singurul care avea 72 de pagini, într-o perioadă în care toate Pif-urile ieșeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Sau niște date precise, închise între coperțile unui dosar secret. Exista un asemena dosar? Fusese el în posesia doctorului Liviu Grosescu? I-l arătase și băiatului său? Sau totul nu era decât o poveste imaginară, o confuzie națională brodită de Economiștii Minții, așa cum Bidileanu Ovidiu brodea istoria în poeziile lui hipertrofice, încurcând nume, locuri și epoci? Nici Lepidopteros n-ar fi reușit să descurce ițele; oricum, dintr-un motiv doar de el știut, încetase să-mi mai dea rapoarte despre operele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
își luau marfa și plecau mai departe, încărcați cu punctul nodal câștigat și cu poveștile pe care primiseră dreptul să le construiască de-aici, exploatându-le pe un număr determinat, dar larg, de ani: Arhimede, Leonardo, Turner, Proust și ceilalți Economiști. Jocul nu cuprindea concurenți vizibili și nici adrese poștale, perioadele de desfășurare păreau când haotice, când ordonate. Aflai de ele în mijlocul participării, când pricepeai că ai fost ales și că nu te mai poți retrage. Învingătorii primeau dreptul de administrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]