4,125 matches
-
Structura periodică a unui solid cristalin împrăștie electronii într-o manieră previzibilă. Analizând șablonul de difracție observat, poate fi posibil să se deducă structura cristalului care produce acel șablon. Totuși, tehnica este limitată de problema fazei. Afară de studiul cristalelor, difracția electronilor este și o tehnică utilă de studiu pentru solidele amorfe și geometria moleculelor de gaz. Ipoteza de Broglie, formulată în 1926, prezicea că particulele trebuie să se comporte și ca unde. Formula lui de Broglie a fost confirmată trei ani
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
tehnică utilă de studiu pentru solidele amorfe și geometria moleculelor de gaz. Ipoteza de Broglie, formulată în 1926, prezicea că particulele trebuie să se comporte și ca unde. Formula lui de Broglie a fost confirmată trei ani mai târziu pentru electroni (care au masă de repaus) cu observarea difracției electronilor în două experimente separate. La Universitatea Aberdeen, George Paget Thomson a trecut o undă de electroni printr-un film de metal subțire și a observat șabloanele de interferență prezise. La Laboratoarele
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
moleculelor de gaz. Ipoteza de Broglie, formulată în 1926, prezicea că particulele trebuie să se comporte și ca unde. Formula lui de Broglie a fost confirmată trei ani mai târziu pentru electroni (care au masă de repaus) cu observarea difracției electronilor în două experimente separate. La Universitatea Aberdeen, George Paget Thomson a trecut o undă de electroni printr-un film de metal subțire și a observat șabloanele de interferență prezise. La Laboratoarele Bell, Clinton Joseph Davisson și Lester Halbert Germer și-
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
și ca unde. Formula lui de Broglie a fost confirmată trei ani mai târziu pentru electroni (care au masă de repaus) cu observarea difracției electronilor în două experimente separate. La Universitatea Aberdeen, George Paget Thomson a trecut o undă de electroni printr-un film de metal subțire și a observat șabloanele de interferență prezise. La Laboratoarele Bell, Clinton Joseph Davisson și Lester Halbert Germer și-au trecut fluxul de electroni printr-o rețea cristalină. Thomson și Davisson au primit Premiul Nobel
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
La Universitatea Aberdeen, George Paget Thomson a trecut o undă de electroni printr-un film de metal subțire și a observat șabloanele de interferență prezise. La Laboratoarele Bell, Clinton Joseph Davisson și Lester Halbert Germer și-au trecut fluxul de electroni printr-o rețea cristalină. Thomson și Davisson au primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1937 pentru aceste experimente. Spre deosebire de alte tipuri de radiație utilizate în studiile de difracție, cum ar fi razele X și neutronii, electronii sunt particule încărcate electric
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
au trecut fluxul de electroni printr-o rețea cristalină. Thomson și Davisson au primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1937 pentru aceste experimente. Spre deosebire de alte tipuri de radiație utilizate în studiile de difracție, cum ar fi razele X și neutronii, electronii sunt particule încărcate electric și interacționează cu materia conform legii lui Coulomb. Aceasta înseamnă că electronii incidenți simt influența atât a nucleilor atomici, încărcați pozitiv, cât și a electronilor care înconjoară nucleii. Prin comparație, razele X interacționează cu distribuția spațială
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
pentru Fizică în 1937 pentru aceste experimente. Spre deosebire de alte tipuri de radiație utilizate în studiile de difracție, cum ar fi razele X și neutronii, electronii sunt particule încărcate electric și interacționează cu materia conform legii lui Coulomb. Aceasta înseamnă că electronii incidenți simt influența atât a nucleilor atomici, încărcați pozitiv, cât și a electronilor care înconjoară nucleii. Prin comparație, razele X interacționează cu distribuția spațială a electronilor de valență, iar neutronii sunt împrăștiați de nucleii atomici prin intermediul forțelor tari. În plus
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
în studiile de difracție, cum ar fi razele X și neutronii, electronii sunt particule încărcate electric și interacționează cu materia conform legii lui Coulomb. Aceasta înseamnă că electronii incidenți simt influența atât a nucleilor atomici, încărcați pozitiv, cât și a electronilor care înconjoară nucleii. Prin comparație, razele X interacționează cu distribuția spațială a electronilor de valență, iar neutronii sunt împrăștiați de nucleii atomici prin intermediul forțelor tari. În plus, momentul magnetic al neutronilor este nenul, și deci ei sunt împrăștiați și de
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
particule încărcate electric și interacționează cu materia conform legii lui Coulomb. Aceasta înseamnă că electronii incidenți simt influența atât a nucleilor atomici, încărcați pozitiv, cât și a electronilor care înconjoară nucleii. Prin comparație, razele X interacționează cu distribuția spațială a electronilor de valență, iar neutronii sunt împrăștiați de nucleii atomici prin intermediul forțelor tari. În plus, momentul magnetic al neutronilor este nenul, și deci ei sunt împrăștiați și de câmpurile magnetice. Din cauza acestor forme diferite de interacțiune, cele trei tipuri de radiație
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
În plus, momentul magnetic al neutronilor este nenul, și deci ei sunt împrăștiați și de câmpurile magnetice. Din cauza acestor forme diferite de interacțiune, cele trei tipuri de radiație sunt potrivite pentru diferite tipuri de studii. În aproximarea cinematică a difracției electronilor, intensitatea unei raze difractate este dată de: Aici, formula 2 este funcția de undă a razei difractate și formula 3 este așa-numitul "factor de structură", dat de: unde formula 5 este vectorul de împrăștiere al razei difractate, formula 6 este poziția unui atom
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
unui atom formula 7 în celula unitate, și formula 8 este puterea de împrăștiere a atomului, numită și "factor atomic de formă". Suma este calculată peste toți atomii din celula unitate. Factorul de structură descrie felul în care o rază incidentă de electroni este împrăștiată de atomii unei celul unitare dintr-un cristal, luând în considerație puterea de împrăștiere diferită a elementelor prin intermediul termenului formula 8. Deoarece atomii sunt distribuiți spațial în celula unitate, va exista o diferență de fază când se consideră amplitudinea
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
fază când se consideră amplitudinea undei împrăștiate de la doi atomi. Această deplasare de fază este luată în calcul de termenul exponențial al ecuației. Factorul atomic de formă sau puterea de împrăștiere a unui element depinde de tipul de radiație. Deoarece electronii interacționează cu materia prin procese diferite decât, de exemplu, razele X, factorul atomic de formă pentru cele două cazuri nu este același. Lungimea de undă a unui electron este dată de ecuația de Broglie Aici formula 11 este constanta lui Planck
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
puterea de împrăștiere a unui element depinde de tipul de radiație. Deoarece electronii interacționează cu materia prin procese diferite decât, de exemplu, razele X, factorul atomic de formă pentru cele două cazuri nu este același. Lungimea de undă a unui electron este dată de ecuația de Broglie Aici formula 11 este constanta lui Planck iar formula 12 este impulsul electronului. Electronii sunt accelerați într-un potențial electric formula 13 până ating viteza dorită: formula 15 este masa electronului, iar formula 16 este sarcina elementară. Lungimea de
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
procese diferite decât, de exemplu, razele X, factorul atomic de formă pentru cele două cazuri nu este același. Lungimea de undă a unui electron este dată de ecuația de Broglie Aici formula 11 este constanta lui Planck iar formula 12 este impulsul electronului. Electronii sunt accelerați într-un potențial electric formula 13 până ating viteza dorită: formula 15 este masa electronului, iar formula 16 este sarcina elementară. Lungimea de undă a electronului este dată de expresia: Totuși, într-un microscop electronic, potențialul de accelerare este de
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
diferite decât, de exemplu, razele X, factorul atomic de formă pentru cele două cazuri nu este același. Lungimea de undă a unui electron este dată de ecuația de Broglie Aici formula 11 este constanta lui Planck iar formula 12 este impulsul electronului. Electronii sunt accelerați într-un potențial electric formula 13 până ating viteza dorită: formula 15 este masa electronului, iar formula 16 este sarcina elementară. Lungimea de undă a electronului este dată de expresia: Totuși, într-un microscop electronic, potențialul de accelerare este de regulă
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
este același. Lungimea de undă a unui electron este dată de ecuația de Broglie Aici formula 11 este constanta lui Planck iar formula 12 este impulsul electronului. Electronii sunt accelerați într-un potențial electric formula 13 până ating viteza dorită: formula 15 este masa electronului, iar formula 16 este sarcina elementară. Lungimea de undă a electronului este dată de expresia: Totuși, într-un microscop electronic, potențialul de accelerare este de regulă de câteva mii de volți, ceea ce determină electronul să se deplaseze cu o viteză care
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
de ecuația de Broglie Aici formula 11 este constanta lui Planck iar formula 12 este impulsul electronului. Electronii sunt accelerați într-un potențial electric formula 13 până ating viteza dorită: formula 15 este masa electronului, iar formula 16 este sarcina elementară. Lungimea de undă a electronului este dată de expresia: Totuși, într-un microscop electronic, potențialul de accelerare este de regulă de câteva mii de volți, ceea ce determină electronul să se deplaseze cu o viteză care este o fracțiune apreciabilă din viteza luminii. Un microscop electronic
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
până ating viteza dorită: formula 15 este masa electronului, iar formula 16 este sarcina elementară. Lungimea de undă a electronului este dată de expresia: Totuși, într-un microscop electronic, potențialul de accelerare este de regulă de câteva mii de volți, ceea ce determină electronul să se deplaseze cu o viteză care este o fracțiune apreciabilă din viteza luminii. Un microscop electronic cu scanare poate opera la un potențial de accelerare de 10 000 de volți (10 kV) dând electronilor o viteză de 20% din
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
mii de volți, ceea ce determină electronul să se deplaseze cu o viteză care este o fracțiune apreciabilă din viteza luminii. Un microscop electronic cu scanare poate opera la un potențial de accelerare de 10 000 de volți (10 kV) dând electronilor o viteză de 20% din viteza luminii, iar un microscop electronic cu transmisie poate operala 200 kV, ridicând viteza electronilor la 70% din viteza luminii. De aceea este nevoie să se ia în calcul efectele relativiste. Se poate arăta că
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
Un microscop electronic cu scanare poate opera la un potențial de accelerare de 10 000 de volți (10 kV) dând electronilor o viteză de 20% din viteza luminii, iar un microscop electronic cu transmisie poate operala 200 kV, ridicând viteza electronilor la 70% din viteza luminii. De aceea este nevoie să se ia în calcul efectele relativiste. Se poate arăta că lungimea de undă a electronilor este astfel modificată conform relației: formula 19 este viteza luminii. Se observă că primul termen din
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
din viteza luminii, iar un microscop electronic cu transmisie poate operala 200 kV, ridicând viteza electronilor la 70% din viteza luminii. De aceea este nevoie să se ia în calcul efectele relativiste. Se poate arăta că lungimea de undă a electronilor este astfel modificată conform relației: formula 19 este viteza luminii. Se observă că primul termen din expresia finală ca este expresia nerelativistă calculată mai sus, iar ultimul termen este un factor de corecție relativistă. Lungimea de undă a electronilor într-un
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
undă a electronilor este astfel modificată conform relației: formula 19 este viteza luminii. Se observă că primul termen din expresia finală ca este expresia nerelativistă calculată mai sus, iar ultimul termen este un factor de corecție relativistă. Lungimea de undă a electronilor într-un microscop electronic cu scanare la 10 kV este astfel 12,3 x 10 m (12,3 pm) iar într-un micrsocop cu transmisie, la 200 kV, lungimea de undă este de 2,5 pm. Prin comparație, lungimea de
Difracția electronilor () [Corola-website/Science/310989_a_312318]
-
În fizică, plasma reprezintă o stare a materiei, fiind constituită din ioni, electroni și particule neutre (atomi sau molecule), denumite generic neutri. Poate fi considerată ca fiind un gaz total sau parțial ionizat, pe ansamblu neutru din punct de vedere electric. Totuși, este văzută ca o stare de agregare distinctă, având proprietăți specifice
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
concentrație, câmp electric extern), fiind imposibilă stabilirea unei temperaturi la care are loc trecerea materiei din stare gazoasă în plasmă. Datorită sarcinilor electrice libere plasma conduce curentul electric și este puternic influențată de prezența câmpurilor magnetice externe. În urma ciocnirilor dintre electroni și atomi pot apărea fenomene de excitare a atomilor, urmate de emisie de radiație electromagnetică. Dacă frecvența radiației emise are valori în domeniul vizibil, se pot observa fenomene luminoase. Atunci când energia electronilor este suficient de mare, atomii sunt ionizați, creându
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
de prezența câmpurilor magnetice externe. În urma ciocnirilor dintre electroni și atomi pot apărea fenomene de excitare a atomilor, urmate de emisie de radiație electromagnetică. Dacă frecvența radiației emise are valori în domeniul vizibil, se pot observa fenomene luminoase. Atunci când energia electronilor este suficient de mare, atomii sunt ionizați, creându-se noi sarcini, pozitive și negative. Plasma este considerată, într-o bună aproximație, "un mediu neutru" format din particule pozitive și negative. O definiție mai riguroasă impune respectarea anumitor criterii. Acestea se
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]