3,447 matches
-
În articole erau prezentate realizările culturale, tehnologice sau științifice germane, fără însă a atinge subiecte controversate precum situația evreilor sau a popoarelor slave. Războiul era arătat într-o versiune edulcorată, fie prezentând materialul militar impresionant (tunuri, submarine, avioane), fie facând elogiul unor soldați și ofițeri tineri și sănătoși, prezentați într-o lumină eroică, și nicidecum lupte, cadavre sau mizeria populației civile. Primul număr a apărut în 15 aprilie 1940, în patru limbi (germană, engleză, franceză și italiană), numărul 5 din martie
Signal (revistă) () [Corola-website/Science/327312_a_328641]
-
factura lui Vivant Denon care i-a cerut pictorului să-și reducă pretențiile și a fixat la 15.000 de franci suma oferită pentru picturi. Charles Paul Landon, în "Annales du musée et de l'école moderne des Beaux-arts", face elogiul tabloului lui David : Charles Baudelaire face o critică a tabloului în "Curiozități estetice". Văzând cel de-al cincilea exemplar expus la Bazarul Bonne-Nouvelle, el îl compară cu tabloul "Napoleon în bătălia de la Eylau" al lui Antoine-Jean Gros: Léon Rosenthal, în
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
Își continua studiile la Paris unde va face parte din ultima promoție a școlii-atelier a pictorului francez Henri Matisse. Cu ocazia unei expoziții personale pe care o deschide la București în anul 1928, Nina Arbore le aduce acestor maeștrii numeroase elogii. Fiind la Paris, Nina Arbore ia contact cu boema pariziana precum și cu radicalismul și nihilismul avangardei. Cu experiență pe care a câștigat-o se întoarce la București în 1914 și se integrează grupurilor și asociațiunilor avangardiste reprezentate de Victor Brauner
Nina Arbore () [Corola-website/Science/329297_a_330626]
-
decorul concertelor festive și nesfârșitul șir de refrene militante. S-a păstrat însă iubirea de frumos și, acum, ni se înfățișează, la sărbătorirea unei jumătăți de veac de experiență, în plină forță artistică, rezonând la gestul maestrului lor și primind elogiul meritat pentru ce au împlinit în istoria muzicii românești."(Prof. univ. dr. Grigore Constantinescu). "Metropolitan Opera Association, Lincoln Center, New York 10023 Sending you many congratulationes on the 50th annyversary of the Radio România Choir and many thanks for your wonderful
Aurel Grigoraș () [Corola-website/Science/328654_a_329983]
-
romantismul juvenil al romanului istoric "Șoimii" (1904), reluând concepția de virilitate eroică. Criticul George Călinescu constata că „"Neamul Șoimăreștilor" e ceva mai consistent din punct de vedere epic, dar de aceeași structură”. Apariția acestui roman a fost primită cu mai elogii de către criticii literari ai vremii, care au constatat o mare diferență între "Neamul Șoimăreștilor" și romanul istoric "Șoimii" (1904), publicat în tinerețe. Într-un articol publicat în "Viața Romînească" nr. 5-6/1915, criticul literar Octav Botez a constatat și el
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
de mult, Sayf al Dawla. În drumul său spre prințul hamdanid, Mutanabbi este atacat și ucis împreună cu fiul său de către un lider beduin presupus a fi unchiul regentului Abu’l Misk Kafur (cel în fața căruia poetul a preferat satira în loc de elogii). Poezia arabă din timpul secolului al 10-lea a fost influențată decisiv de către perceptele Arabiei preislamice, principalele opere fiind scrise sub formă de qasida (odă). Studiile asupra compoziților din poezia arabă clasică sunt destul de rare. În acest context, opera unui
Al-Mutanabbi () [Corola-website/Science/330940_a_332269]
-
Universitatea din Leiden și obține doctoratul în 1707 cu o teză privind sinuciderea. Activează în domeniul juridic la Haga, dar își cultivă și pasiunea pentru matematică, lucru concretizat în lucrarea "Essai de perspective", care s-a bucurat de un deosebit elogiu din partea lui Johann Bernoulli. În 1715 vizitează Londra, făcând parte dintr-o delegație olandeză, și aici îi cunoaște pe regele George I și pe Isaac Newton și devine membru al Royal Society. În 1717 intră ca profesor de matematică și
Willem 's Gravesande () [Corola-website/Science/334956_a_336285]
-
în care crede («Inspirația. Frumusețea. Misterul. Și Altele.»), poetul manifestă «o mare încredere/ în arta cu care se strică toate în jur». Poate că din această secătuire a ființei, din această biciuire și asaltarea a ei se naște un subtil elogiu al trecerii. Un elogiu al îmbătrânirii și al oboselii care - în final - ia forme sălbatice, de o crudă expresivitate: „Puține se schimbă într-adevăr: cele/ mai multe dispar încet/ Nu înainte de-a-și arăta chipul îmbătrânit// Încheieri: lumini gelatinoase și
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
Frumusețea. Misterul. Și Altele.»), poetul manifestă «o mare încredere/ în arta cu care se strică toate în jur». Poate că din această secătuire a ființei, din această biciuire și asaltarea a ei se naște un subtil elogiu al trecerii. Un elogiu al îmbătrânirii și al oboselii care - în final - ia forme sălbatice, de o crudă expresivitate: „Puține se schimbă într-adevăr: cele/ mai multe dispar încet/ Nu înainte de-a-și arăta chipul îmbătrânit// Încheieri: lumini gelatinoase și locuri/ pe unde n-
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
În cele lirice descrie natura, clima din țările arabe, meditează pe teme religioase și umaniste, descrie pelerinajul la locurile sfinte pentru musulmani. În poeziile didactice descrie un peisaj, un drum și, sub formă de dialog, redă suferințele poporului. Aduce un elogiu muncii, în care vede calea îmbunătățirii situației. Versurile patriotice ale lui M. A. Ersoy sunt înscrise pe monumentul eroilor din Anafarta. Operele sale sunt adunate într-un volum cu numele de "Safahat", alcătuit din 8 cărți. „Marșul Independenței” nu este
Mehmet Akif Ersoy () [Corola-website/Science/331068_a_332397]
-
sale religioase anglicane. Ca și cea mai mare parte a națiunii, el s-a arătat a fi mai protestant decât era de fapt societatea, simpatizant în persecutarea catolicilor și a puritanilor și nu a iubit jurisdicția ecleziastică. Cel mai bun elogiu asupra activității sale, este făcut de Elisabeta: "Aceasta este părerea pe care o am despre voi, că voi nu veți putea fi corupt de nici un cadou și veți fi mereu fidel statului". A reprezentat Lincolnshire în Parlament din 1555 până în
William Cecil, I Baron Burghley () [Corola-website/Science/331118_a_332447]
-
și organizat muzeal gospodăria străveche din Bilca în care au locuit, donând-o, la data de 1 iunie 2000, Muzeului Bucovinei, instituție cu sediul în Suceava, care o administează și de care aparține în prezent. Casa-muzeu „George Muntean” reprezintă un elogiu adus masonilor țărani români, în frunte cu Horea. Tot în localitatea Bilca se află Casa memorială „Traian Brăileanu” (sociolog, profesor universitar, ministru în guvernul Averescu).
Casa-muzeu Bilca () [Corola-website/Science/331376_a_332705]
-
lui Longus. Povestea de iubire din romanul grecesc are loc într-un cadru idilic care conservă obiceiuri păstorești străvechi. Petrecute într-un mediu idilic, rupt de influențele modernizatoare ale vieții citadine, poveștile de iubire din "Viața la țară" sunt un elogiu continuu adus castității. Cuplurile de îndrăgostiți din "Viața la țară" (Sașa și Matei Damian, adolescenții Tincuța și Mihai) se comportă cuminte și politicos potrivit normelor de bună purtare din societatea românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Gesturile sunt cuminți
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
profetului Muhammad și în funcție de autenticitatea lor erau grupate în patru clase: "sahih" (autentic, sănătos), "hasan" (bun), "da’if" (slab) și "saqim" (bolnav). Ibn Hanbal a scris, de asemenea, lucrări de comentarii despre hadith-uri și principiile morale în islam, dar și elogii adresate primilor califi Rashidun. Școlile juridice, numite "madhab" în limba arabă, erau formate din învățați musulmani, care aveau rolul de a găsi soluții juridice pentru anumite probleme ivite în cadrul comunității. Până în ziua de astăzi, fiecare musulman aparține unei școli, ghidându
Ahmad ibn Hanbal () [Corola-website/Science/334286_a_335615]
-
deja devreme la ochi: La 13 martie 1891 a avut loc în aula Universității Franz Joseph promoția în drepte al lui cu "Promotio sub auspiciis imperatoris" (Promoția sub supravegherea împăratului) la Cernăuți. Guvernatorul Bucovinei Anton conte de Pace a ținut elogiul. Acest eveniment a luat loc pentru prima oară de la fondarea acestei instituții. Victor baron de Stârcea (n. 30 martie 1905, Constantinopol - d. 22 decembrie 1990, Bridgetown Wells, Kent), fiul acelui de mai sus, a fost căsătorit cu Joan Frances (d.
Familia Stârcea () [Corola-website/Science/334373_a_335702]
-
lui Jean Mihail. Filmul a fost difuzat de către TVR în patru episoade în cadrul emisiunii „Mult e dulce...” (începând din 26 august 1976) și apoi prezentat integral ca un lungmetraj. Ecranizarea romanului "Concert din muzică de Bach" a fost primită cu elogii de critica de film. Astfel, o recenzie publicată în Almanahul Cinema din 1976 consemna următoarele: „Dinu Tănase, de data asta scenarist și regizor, a întârziat asupra romanului cu o înțelegere complexă și subtilă a universului de neliniștită sensibilitate în care
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
aprecieri cu privire la apariția albumului de caricaturi, considerând că acesta ar fi apărut într-o ediție restrânsă, pentru prieteni, și l-a prezentat pe caricaturist ca fiind "un cunoscut al bucureștenilor de la Capșa, Imperial și (al) parlamentarilor". El i-a adus elogii importante calificându-l a fi "...cel mai bun dintre artiștii bucureșteni... un artist adevărat, iubitor de culoare și forme priceput în gustul lucrurilor frumoase, armonie în judecăți și spiritual..." "Albumul meu" are în componența sa 42 de caricaturi executate în
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
anume a unui text, ci de o tradiție în ceea ce privește construirea textului dramatic. Trilogia cuprinde mai mult de 35 de ani din istoria Moldovei: analiza faptelor istorice ale lui Ștefan cel Mare persistă în "Viforul" (prin contrast) și în "Luceafărul" (prin elogiu), Ștefăniță și Petru Rareș acționând la umbra marelui domnitor Ștefan. Din aceste motive, Constantin Cubleșan consideră că cele trei piese pot fi considerate ca „"acte ale unei singure drame, a națiunii."” De aceeași părere este și Aurel Martin: „"cele trei
Trilogia Moldovei () [Corola-website/Science/335839_a_337168]
-
curtea lui Abd al-Rahman II (822-852), unde își perfecționează cunoștințele despre poezie și se inițiază în arta muzicii. Datorită numeroaselor sale invenții, continuă să frecventeze această curte și în timpul succesorului său, Muhammad I (852 - 886). În timpul acestora, a scris numeroase elogii, prin care lăuda măreția și victoriile lor militare. În ceea ce privește activitatea sa științifică, a proiectat o clepsidră, un ceas cu apă, cunoscut sub numele de Al-Maqata, după modelul celui produs de Heron din Alexandria. Este primul inventator din lumea musulmană, care
Abbas ibn Firnas () [Corola-website/Science/333588_a_334917]
-
care era foarte respectat de colegii săi; criza și "căderea" lui finală din grația divină au fost menite să invoce, în termeni seculari, Căderea Omului din Grădina Edenului. "Căderea" explorează mai multe teme: nevinovăția, închisoarea, non-existența și adevărul. Într-un elogiu adus lui Albert Camus, filozoful existențialist Jean-Paul Sartre a descris romanul ca "probabil cea mai frumoasă și cea mai puțin înțeleasă" dintre cărțile lui Camus. Jean-Baptiste Clamence, un fost avocat specializat în apărarea văduvelor și orfanilor, iar acum un judecător-penitent
Căderea (roman) () [Corola-website/Science/333641_a_334970]
-
ca având toate calitățile posibile (politicos, amabil, respectuos, îndemânatic, ordonat, patriot și lipsit de ambiții imperialiste), având doar viciul consumului de alcool, dar fără excese. Găzduind timp de două săptămâni un ostaș rus, Onache Cărăbuș face în sinea sa un elogiu nemăsurat al Rusiei, care este păstrat în toate edițiile cărții, chiar și după dispariția cenzurii: "„Doamne-Dumnezeule, ce țară mare, ce țară nemaipomenită pentru o minte de om mai e și Rusia asta! E mare lucru să-ți legi soarta de
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
și de armonie. Astfel, acest roman devine „o emblemă strălucită a întregii creații druțiene”. Scrierile lui Ion Druță au fost asemănate deseori cu cele ale lui Ion Creangă sau Mihail Sadoveanu. Se pot face însă și alte analogii stilistice. Astfel, elogiul satului arhaic și sentimentalismul liric al naturii ar putea asemăna romanul druțian cu narațiunile epice "Desculț" al lui Zaharia Stancu și "Cartea Oltului" al lui Geo Bogza, dar critica basarabeană acceptă cel mai adesea că proza lui Ion Druță seamănă
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
bunătății noastre" o adevărată Cântare a Basarabiei, modul de prezentare al Basarabiei din acest roman ca o țară frumoasă și mândră, dar săracă și nefericită din cauza vitregiei vremurilor, asemănându-se cu prezentarea patriei în "Cântarea României" a lui Alecu Russo. Elogiul liric al frumuseților naturii, a fertilității pământului și a dârzeniei și dărniciei oamenilor se împletesc cu lamentația destinului nemeritat al țării, dar diferența majoră o reprezintă faptul că personajele lui Ion Druță sunt lipsite de speranța într-un viitor mai
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
epocii sale, Sadoveanu folosește „o limbă supusă canoanelor gramaticale și estetice de un caracter fictiv, dar într-atât de verosimil, încât chiar omul de știință cunoscător al limbii secolului respectiv rămâne copleșit de impresia de autenticitate”. "" a fost primit cu elogii de critica literară a vremii, fiindu-i lăudat caracterul obiectiv. El a fost considerat cel mai bun roman istoric românesc, precum și o capodoperă literară plină de savoare. În toamna anului 1679, aflat în drum spre Istanbul pentru a transmite un
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
a Moldovei pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, deoarece limba vorbită nu s-a schimbat în lipsa unei culturi scrise. Din acest motiv, limba utilizată în narațiunile sadoveniene creează o impresie de firesc. Apariția acestui roman a fost primită cu mai elogii de către criticii literari ai vremii, fiind considerat o operă matură a lui Sadoveanu. Într-un articol publicat la 16 noiembrie 1929 în revista "Viața literară", criticul George Călinescu saluta apariția romanului: „Cu "Zodia Cancerului", dl. Mihail Sadoveanu are în sfârșit
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]