6,312 matches
-
1992 AURÉGAN, Piere, Flaubert, Nathan, Paris, 1991 BABEȚI, Adriana, Dandysmul. O istorie, Polirom, Iași, 2004 BACHELARD, Gaston, La poétique de l'espace, P.U.F., Paris, 1957 BAFARO, Georges, Nana. Zola, Ellipse, Paris, 2000 BAHTIN, Mihail, Probleme de literatură și estetică, Univers, București, 1982 BALANDIER, Georges, Le Détour, Pouvoir et modernité, Fayard, Paris, 1985 BANCQUART, Marie-Claire, Du Paris Second Empire au paris des écrivains fin-de siècle, în Ecrire Paris, Seesam et Fondation Singer-Polignac, 1990, Paris, p.40-50 BANCQUART, Marie-Claire, Introduction, în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
parmi leș Anciens" [Parallèle des Anciens et des Modernes]. 6 În funcție de domeniu, modernitatea prezintă datări diferite. Cât privește domeniul estetic, H.R.Jauss [1990, p.42] delimitează trei momente esențiale ale modernității literare: anii 1800, care resping Antichitatea, anii 1850, cu estetică lor înnoitoare și anii în jurul lui 1912 cu drumul lor spre viitor. 7 Cf. P. Robert, Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française, Paris, 1951-1964, art. "modernité". 8 Modernitatea se caracterizează, conform lui Georges Balandier, printr-o dinamică inerentă: "se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
definit de romancier în prefață la La Comédie humaine că un personaj care rezumă trăsăturile tuturor celor ce-i seamănă mai mult sau mai putin, el este modelul genului. Importantă tipului constă în faptul că el ține de psihologie, de estetică, de filozofie și de poetica românului. Tipizarea nu se reduce doar la fixarea personajelor, ea le pune în mișcare, făcându-le să joace diferite partituri în interiorul ciclurilor. Fiind incarnarea unei idei, a mondoviziunii autorului, tipul este și un vector al
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
se numără așadar printre cei care au inclus în propriile scrieri elemente din idiolectul leopardian, după cum se va vedea în următoarele părți ale cercetării. În receptarea lui Leopardi, un cuvânt greu de spus l-au avut teoreticienii literaturii și ai esteticii, si, în general, criticii, ce prin natura meseriei erau mai atenți decât poeții la dinamici și metamorfoze. În perioada amintită, cel mai de seamă dintre aceștia a fost Benedetto Croce (1866-1952), ale cărui opinii despre Leopardi oscilau între un pol
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
puse în valoare de versurile slabe care le preced sau care le urmează. Cât despre proza leopardiană și despre cugetări, despre Micile opere morale și celelalte, daca nu sunt chiar de lepădat, afirmă Croce, valoarea lor este mult limitată. Autorul Esteticii i-a refuzat recanatezului calitatea de filozof, dar i-a recunoscut-o pe cea de moralist. Revenind la poezie, de data aceasta din perspectiva canalelor de receptare, Croce admitea totuși faptul că, datorită iubirii de patrie, cantate în vers, Leopardi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
creatori a recurs la tradiție într-un moment de maximă reînnoire a poeziei. Apelul la el constituia și o metodă de a se elibera de trecutul recent, îmbrățișându-l pe cel mai îndepărtat: Apelând mereu la Leopardi pentru problemele de estetică și de critică literară îndeosebi în chestiunile fundamentale de stil indicam cu exactitate nu doar nevoia de a ne elibera de niște tipare culturale perimate, ci și faptul că există printre noi un mit care a fost și este capabil
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cu oamenii de știință, poeții trebuie să utilizeze cele mai vagi cuvinte, pe cele care exprimă idei neconturate sau care trimit la o multitudine de idei.263 Fiecare termen poetic dispune de o tensiune centrifuga ce intră în sfera unei estetici a receptării. Pe baza acesteia cititorul este invitat mai întâi să audă, să înțeleagă rezonantele cuvintelor, apoi să construiască relații între ele. Pentru Leopardi mobilitatea intelectului-receptor în interiorul unui grup de idei constituie premisa fundamentală a efectului estetic. Dat fiind ca
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a omului contemporan, ce îi afectează și pe ermetici, se găsește mai întâi la Leopardi. 177 Anna Bellio, op. cît., p. 254. 178 "Leopardi e l'ermetismo", cît., extras, p. 1. 179 Îl richiamarci sempre a Leopardi nelle questioni di estetică e di critică letteraria soprattutto nelle vitali questioni di stile vuol essere, oltre che îl segno preciso del bisogno di liberarci di schemi culturali ormai stanchi, anche la indicazione, per noi, di un mito che è stato ed è tale
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
un mozaic de texte, absorbție și transformare a altui text. Locul noțiunii de intersubiectivitate este luat de intertextualitate. Mihail Bahtin nu pomenește de intertextualitate, însă termenul își are germenii în dialogismul cercetătorului rus: Poetica lui Dostoievski (Moscova [1963]), mai târziu, Estetica și teoria romanului (Moscova [1975]). În accepțiunea lui, romanul dispune, structural, de predispoziția integrării, sub formă polifonică, a unei mari diversități de componente lingvistice, stilistice și culturale. Limbaje, conexiuni polifonice, dialogism, unități discursive ale culturii toate acestea sunt elemente bahtiniene
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
importante, totalitatea capodoperelor epice redactate între 1826 și 1842: Morella, Berenice, Prăbușirea Casei Usher, William Wilson, Crimele din Rue Morgue, O pogorîre în Maelström, Portretul oval, Hruba și pendulul și, bineînțeles, Masca Morții Roșii. Ele compun un Poe axat pe "estetica urîtului", dar nu într-un mod gratuit, cu intenționalitate pur butaforică, ci prin medierea unei componente solide psihologice și culturale. Cred ca analiza cea mai potrivită pentru acest Poe (de altfel dominant în întreaga lui creație) este una de tip
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ziaristică) și fericirea personală (ilustrată de legătura afectivă cu Ithiel, legătură distrusă subit), acumulate în ultimii ani. Furtul ajunge, în fond, mobilul unei insolite introspecții, criza psihologică prin care trece eroina avînd, se pare, rădăcini mult mai adînci. O veritabilă "estetică" a blazării construiește Saul Bellow în două nuvele intitulate Mosby's Memoirs/Memoriile lui Mosby și By the St. Lawrence/Lîngă St. Lawrence. În prima, Willis Mosby (care beneficiază de o bursă a Fundației Guggenheim) se află în Mexic, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
rațiunea și creierul uman. Traducere de Irina Tănăsescu, Col. "Pași peste graniță", București: Humanitas, 2005. Oliver Sacks. Omul care își confunda soția cu o pălărie. Traducere de Dan Rădulescu, Col. "Pași peste graniță", București: Humanitas, 2005. ADDENDA LITERATURĂ UNIVERSALĂ Despre estetica lui Theodor W. Adorno La începutul anilor nouăzeci, căpătasem din motive, bănuiesc, obiective o fobie intensă față de orice variantă de gîndire filozofică sau pur culturală ce ar fi acceptat, fie și parțial, epitetul de "marxistă". Eram proaspăt licențiat în studii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
construct revelator al "dialecticii negative", al efectului care-și respinge, ultimativ, cauza, i.e. propriul nucleu ab origine, și care funcționează autonom (într-o zonă a "esteticului pur" și "necorupt" de legile concreteței ființiale). Era, desigur, ceea ce așteptam eu însumi de la estetică la vremea cînd am început lectura lui Adorno, în interiorul diversificatului campus american. Anii de școală umanistă românească nu puteau fi șterși peste noapte cu buretele, lăsîndu-și amprente vizibile în identitatea mea academică. Totuși, noutatea venea din faptul că autorul intertextualizării
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
toate dimensiunile propriului proces productiv, arta are o condiție dublă, fiind simultan entitate independentă și fapt social, în sensul durkheimian al termenului. O idee, să recunoaștem, care pune idealismul hegelian în joncțiune cu pragmatismul marxist. Adorno face, de altfel, în estetica sa, o veritabilă istorie implicită a teoriilor asupra artei, punînd în contrast filozofi și gînditori, destul de greu de relaționat, în condiții obișnuite (legătura dintre "dezinteresul" artistului, con ceptualizat de Kant, și supremația "plăcerii" în artă, sus ținută de Freud, rămîne
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
francofonă) de primă mînă (atît liceală, cît și universitară!), Dalia Sofer nu poate fi încadrată ușor în profilul cultural al noii generații de romancieri americani și nici măcar în tiparul mai complex al postmodernismului tîrziu. Specifici tatea sa să-i spunem "estetică" derivă din tematica menționatului debut epic, tematică nu doar insolită, din perspectivă artistică, ci și provocatoare, prin substratul istoric și mentalist pe care-l implică. Sofer provine dintr-o familie evreiască iraniană care, la începutul anilor optzeci, suferă persecuții teribile
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
așa cum (ar fi) fost 230 Istoriograful Drakul 236 Despre profesorat 246 Doris Lessing: între social și psihologic 253 Sîmbăta învingătorului 259 Experimentele postmodernității 267 Poezia Irlandei profunde 274 Despre comedia englezească 280 Parabole neurologice 287 ADDENDA LITERATURĂ UNIVERSALĂ 297 Despre estetica lui Theodor W. Adorno 299 Mitul american. O variantă sovietică 306 Supraviețuirea pinguinului. Un tablou postcomunist 312 Despre facerea și desfacerea literaturii 320 Literatura și existența. Deschiderea portalului 326 Magister ludi 331 Tempus fabulosum 336 Partea întunecată 341 Umbra revoluției
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
spre particularul unei experiențe poetice de o mare bogăție și rafinament al formei, ocupând un loc central în neomodernismul românesc postbelic. Această triplă structură a lucrării a presupus stabilirea unei relații hermeneutice atent argumentată între problematica actuală a deconstrucției, conturarea esteticii neomoderniste și felul în care o voce lirică puternică, cea a Anei Blandiana, a putut să aducă poezia românească într-o zonă a incandescenței estetice care a dat ritm și semnificație adâncă, inedită, relației fixate în titlu. Analiza operei a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
aplicat unei vaste game de evoluții în domeniile de teorie critică, filozofie, arhitectură, artă, literatură și cultură: "Diversele expresii ale postmodernismului provin, depășesc sau sunt o reacție a modernismului. Dacă modernismul se consideră pe sine o culminare a căutării unei estetici a iluminismului, o etică, postmodernismul se ocupă de modul în care autoritatea unor entități ideale (numite metanarațiuni) este slăbită prin procesul de fragmentare, consumism, și deconstrucție. Jean-François Lyotard a descris acest curent drept o "neîncredere în metanarațiuni" (Lyotard, 1984); în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
puse, evident, în relație, cu termenii: modernism, modernitate. "Modernitatea, în primul rând, ca perioadă istorică din evoluția omenirii, este derulată, între Epoca Luminilor (sec al XVII-lea) și primii ani dupa cel de-al Doilea Război Mondial, iar modernismul este estetica acestei perioade. În literatura română, fenomenul postmodern ia amploare dupa 1980, respectiv 1990, 2000. De asemenea, postmodernismul poate fi văzut ca mutație survenită în conștiința umanității, dar și ca o modificare a paradigmei culturale a momentului. Postmoderniștii modifică fundamental chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
legături cu tradiția, dar și cu marele scris românesc interbelic. Plasându-l la începutul anilor '30, adică atunci când începe să se deruleze Generația șaizecistă, Ioana Em. Petrescu observă o evoluție interioară a postmodernismului, care are ca primă etapă neomodernismul. Conturarea esteticii neomoderniste, pe care urmează să o realizăm, vine să îi dea o unitate structurii ternare a lucrării, care și-a propus stabilirea unei relații hermeneutice valabile, între problematica actuală a deconstrucției, neomodernitate și felul în care o voce lirică inconfundabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
transpune ad litteram, imagini născute în minte și în suflet. Astfel că afirmația aceleiași autoare: "Nu imaginile îmi lipsesc, îmi lipsesc cuvintele"33 devine vocea unei Generații, a unei paradigme, și nicidecum doar a unui individ. Regăsim, aici, crezul întregii estetici neomoderniste, impuse de Nichita Stănescu, care, din disperarea de a nu găsi cuvintele potrivite, în cele deja existente, inventează jocul necuvintelor ("Prima literă a oricărui cuvânt se află în trecut, ultima literă de asemenea; numai trupul cuvântului e în prezent
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
printr-o organizare particulară, specifică unui mod de comunicare original"40 sunt coordonatele definitorii ale noului tip de viziune poetică, de la care poeta nu se sustrage. Variabila care o individualizează o constituie, însă, sensibilitatea revărsată în literă, care îi înnobilează estetica, transportând-o spre transcendent. Rescriind ideea de romantism cald și diafan, pe care îl învestește cu sensurile unei purități severe sau cu sentimentul tainei, prin intermediul unei "poezii, care restabilește tăcerea"41, autoarea deschide porțile interiorului, comunicând cu lumea, prin prisma
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o scoată, ulterior, din nou, la vânzare. Lucrurile și întâmplările existențiale sunt descompuse și recompuse cu mijloacele unei alchimii verbale, fiind, astfel, filtrate de toate impuritățile și devenind ele însele pure, adică demne de a se transforma în text. Desigur, estetica urâtului promovează, într-un fel, această menire a artistului, fie el scriitor, sau de orice altă natură, de a rafina realitatea, chiar jertfindu-se pe sine. Iar jertfa creatorului este un fapt mitic, care nu mai are nevoie de niciun
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și luciditatea, patosul trăirii autentice și interogația morală de acut ecou expresiv"86. 2.3. Dosar de receptare critică Situarea unui autor în contextul unei anumite epoci/ generații, precum și stabilirea influenței pe care acesta o manifestă în promovarea unei anumite estetici, pe baza unor coordonate teoretice anterior trasate, care ierarhizează literatura, necesită prezența indispensabilă a criticilor, care să facă posibile, nu doar studiul și receptarea corectă a textelor beletristice, ci chiar producerea lor, în contextul calității. Or, "o literatură fără constructe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
emoție"91. Eliminând orice posibilă raportare biografică în receptarea textului, critica autohtonă păstrează o voce conservatoare, reținându-se de la trasarea unei viziuni necanonice și neconforme cu așteptările obișnuite ale domeniului său. Propensiunea spre un nou fir interpretativ, impus de domenii precum estetica, retorica, lingvistica, filosofia sau psihologia este respinsă de la bun început, ca rezultat al asocierii muncii critice cu rigoarea și cu conservatorismul, impus de studii de istorie literară și de dicționare de literatură. Considerat suficient privirii critice, cadrul strâmt al textului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]