5,557 matches
-
unul dintre cele mai tragice tipuri de polarizare a partidelor. După prăbușirea regimului nazist, un consens general a dominat elitele germane: democrația nu poate funcționa fără partide. Dar, așa cum se întâmplă adeseori în istorie, elita conducătoare a trecut de la o extremă la alta. În noua Constituție germană partidele au fost instituționalizate, recunoscute ca mecanisme esențiale ale sistemului politic, și, urmare a procedurii electorale li s-a atribuit partidelor un rol privilegiat în organizarea statului, prin adoptarea unor metode de selecție vizând
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
a vota nu pentru un partid, ci împotriva partidului pe care nu-l agreează. Cel mai bun exemplu sunt alegerile prezidențiale în Franța în 2002, când la al doilea tur, patru din cinci votanți s-au pronunțat împotriva candidatului de extremă dreaptă, votând cu îndoială pentru candidatul partidului moderat, care a obținut, la primul tur, doar optsprezece procente din votul național. Alegătorii nu au ales, ci doar au respins pe cel mai rău dintre partide. Neîncrederea în partide și neîncrederea în
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
total ilegitime bazate doar pe coerciție"39. Legitimitatea nu reunește niciodată unanimitatea. Nu toate grupurile și nu toți indivizii evaluează în mod egal autoritatea puterii politice. Există straturi apatice și subculturi răzvrătite, oponenți pacifiști și teroriști înarmați, și între aceste extreme, majoritatea este doar parțial convinsă de pretenția guvernului de legitimitate. Pentru David Easton, violarea frecventă a legii și mișcările dizidente sunt o indicație a gradului de legitimitate. Dar în cercetarea empirică este dificil de identificat și de măsurat acest fenomen
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
partid la altul: alegerile comunale au fost organizate de Partidul Național Liberal, iar alegerile parlamentare care au avut loc la un scurt interval de timp n-au mai fost organizate de același partid. Tabelul 15 Înmulțirea partidelor și creșterea influenței extremei drepte prin reprezentarea proporțională: voturile primite de partidele mici (în %) Partidele 1919 1920 1922 1926 1927 1928 1931 1932 1933 1937 Extrema dreaptă Liga Național Creștină 4,7 1,9 1,1 3,9 5,4 4,5 9,2
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
interval de timp n-au mai fost organizate de același partid. Tabelul 15 Înmulțirea partidelor și creșterea influenței extremei drepte prin reprezentarea proporțională: voturile primite de partidele mici (în %) Partidele 1919 1920 1922 1926 1927 1928 1931 1932 1933 1937 Extrema dreaptă Liga Național Creștină 4,7 1,9 1,1 3,9 5,4 4,5 9,2 Garda de Fier 0,4 1,1 2,4 15,6 Naționaliștii (diferiți) 5,6 1,2 2,0 3,6 4
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
de mare ca în cele mai sărace (Basarabia și Dobrogea, care fuseseră sub dominația țaristă multă vreme). Mai sunt și alți factori care reduceau amplitudinea oscilațiilor. În Transilvania, unde Partidul Național Țărănesc avea rădăcini adânci și în câteva regiuni unde extrema dreaptă era relativ puternică (10-15% din voturi), oscilația era redusă. Minoritățile maghiară și germană, concentrate în câteva ținuturi, votau pentru partidele proprii; prezența acestor minorități reducea oscilația electorală. În regiunile locuite de minorități ca rusă, ucraineană, bulgară sau turcă, presiunea
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
de Fier a găsit un teren fertil. Astfel, mulți studenți au jucat un rol esențial ca propagandiști în alegerile din 1937. Cele 16,5% din voturile obținute de Garda de Fier ar trebui adăugate la cele 9,2% primite de la extrema dreaptă parlamentară, Liga Națională Creștină. Totalul era de 24,8%; aceasta înseamnă un vot din patru pentru extrema dreaptă. Fără o lege electorală bazată pe reprezentarea proporțională, acest lucru nu s-ar fi putut întâmpla sau cel puțin nu atât
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
alegerile din 1937. Cele 16,5% din voturile obținute de Garda de Fier ar trebui adăugate la cele 9,2% primite de la extrema dreaptă parlamentară, Liga Națională Creștină. Totalul era de 24,8%; aceasta înseamnă un vot din patru pentru extrema dreaptă. Fără o lege electorală bazată pe reprezentarea proporțională, acest lucru nu s-ar fi putut întâmpla sau cel puțin nu atât de brusc. Ceea ce spunea F.A. Hermens despre rolul reprezentării proporționale în prăbușirea democrației din Germania, Italia și Grecia
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
una dintre devizele atât de discutate și de discutabile ale Iezuiților: „Scopul scuză mijloacele!”Ă Pentru cei care se vor scandaliza de aceste precepte, enunțate nepermis de sumar, voi aminti că nu numai marile mișcări politice ale secolului trecut (de extremă stângă sau dreaptă, la originile lor și mai ales Înainte de a cuceri putereaă s-au organizat și și-au „triat cadrele” urmând tocmai, unele dintre aceste precepte ale Iezuiților - care, Încă o dată, nu trebuie confundate cu Biblia cinică a machiavelismului
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
afla „la stânga”, dintr-un reflex anti-american (fapt, așa cum știm, petrecut și În Franța anilor ’50 și ’60!Ă, dar și mai probabil, ca o formă de „expiere” mai mult sau mai puțin lucidă sau mărturisită a enormului „eșec ideologic” de extremă dreapta, nazistă, de dinainte de război! De altfel, până azi, cred eu, În ciuda unei structuri profund democratice a țării lor, mulți scriitori și ziariști germani mai vârstnici, dar și unii din generațiile mai tinere, poartă această „povară” a unui trecut oribil
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
amicii noștri - mă rog, foștii noștri amici! - de ce uită că Mircea Eliade, la rându-i, În dorința de a mobiliza tineretul românesc și animat de mari idealuri umane și naționale, a sprijinit În scris, În tonuri deloc moderate, mișcarea de extremă dreaptă a lui Zelea Codreanu, asasin el Însuși și conducător al unui partid care practica asasinatul, calomnia brutală, ura de rasă, fracturarea societății românești abia unită, după secole de rătăcire și suferințe inimaginabile, Într-un singur, mare teritoriu?! Iar Eliade
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
aceasta; o credință națională la un tânăr posedat, Înzestrat cu o energie și o aspirație enorme față de ideal, care, spre deosebire de alții, din cei ce activează În același sens, dar nu posedă disponibilitățile extraordinare ale acestuia, depășește uneori „măsura”, căzând În extreme, În judecăți condamnabile, În excluderi impardonabile, chiar și când sunt Îmbrăcate În haina de cristal a artei - vezi sublima Doină! Cu siguranță, dacă Eminescu - și noi, laolaltă cu el! - ar fi avut norocul să Îmbătrânească, s-ar fi depărtat de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ascensiune. „Feriți-vă de idealuri, ne Învață Nietzsche, ele se pot Împlini!” Într’ adevăr; dar, dacă se studiază amplu efectele sociale sau fiziologice pe care le provoacă tristețea, necazul sau nenorocirile, dramele sau moartea, nimeni aproape nu observă că, În „extrema cealaltă, opusă” a caracterului uman, a ceea ce am putea numi „suportabilitatea psihică”, se pot Întâmpla oarecum catastrofe asemănătoare. O bucurie, o bucurie mare, neașteptată este uneori la fel de greu de „digerat moral”, de suportat, ca și o nenorocire (la polul opus
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care au fost forjate În Renaștere și după Renaștere și care au permis apoi Vestului european să Înscrie pagini atât de formidabile În dezvoltarea modernă a științelor, artelor și a organizării sociale. De fapt, În acest „balans” Între cele două extreme ale acelui dominant și uneori insuportabil sentiment sau obsesie a acelei excesiv de comentate sau „injuriate” idei a „identității naționale” va trebui să ne regăsim echilibrul, dacă nu și forța de a continua, de „a fi ceea ce am fost”. Între ceea ce
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
negativismul” său național și filozofic vom reveni mai Încoloă. Cei „Îndrăgostiți de România” - precum Eminescu, Pârvan sau Blaga! - ca și cei „dezamăgiți” de ea - precum Cioran, În tinerețea sa turbulentă, și cei care-l imită abuziv - se află În acele extreme care, cum o spuneam, alimentează de mai bine de un secol problema, ce ne pare și azi insolubilă, a „identității naționale”. Problemă, temă pe care, Încă din 1906, D. Drăghicescu, În fundamentalul său op Din psihologia poporului român, dacă nu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
s-a încercat stăruitor a se elimina dimensiunea științifică din angrenajul viziunii eminesciene. În realitate, cunoașterea multidisciplinară eminesciană sporește originalitatea gândirii poetice a autorului Luceafărului, fără a confunda planurile diferite ale poeziei și științei. După sociologismul proletcultist, se trecuse la extrema estetismului, prin aceiași ideologi, ignorându-se dimensiunea ontologică a artei. Pentru a surprinde o asemenea realitate, era nevoie de un spirit nu doar interdisciplinar, ci și de unul transdisciplinar. Pe acest nou teren vine cartea lui Theodor Codreanu Eminescu Dialectica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Un "triumvirat", zice autorul; adică îi unește ceva anume pe cei trei mari scriitori atât de diferiți, potrivit principiului coincidenței opozițiilor. Dar nu-i numai atât, vom vedea numaidecât. Nu e nici o forțare a notei analogice, destinată cumva să unească extremele cu orice preț. Alăturarea este plauzibilă, chiar și pe criteriul despărțirilor și complementarității. Echilibru între antiteze, spunea Ion Heliade Rădulescu; antitezele sunt viața, întărește Eminescu. Iar Caragiale însuși este o structură proteică alcătuită din contraste izbitoare. Triada aceasta, căreia putem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fost elaborată Carta Transdisciplinarității (redactată de Lima de Freitas, Edgar Morin și, firește, de Basarab Nicolescu). Mulți oameni de știință pledează azi pentru transgresarea frontierelor și dialogism, încercând o conciliere a literaturii cu știința (vezi, de pildă, Solomon Marcus, Întâlnirea extremelor, Editura Paralela 45, Pitești, 2005). Implicit, pentru lărgirea conceptului de cultură, restrâns nejustificat la oferta umanioarelor prin ruptura, încă suverană, dintre estetic și cognitiv. Dar orice mare scriitor, reamintim, desfășoară o viziune totală asupra lumii, îmbrățișând, pe deasupra severelor decupaje disciplinare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fost doar excepții, și acestea de scurtă durată: domnia lui Cuza, aprig hulită de "periferici" în asociere cu "dizidenții" (virusați și virusabili, ca "oameni recenți"), apoi scurtul segment de două decenii dintre cele două războaie mondiale, ponegrit de asemenea, de extrema stângă în competiție cu extrema dreaptă. Așa a fost favorizată la noi "a treia relație" (ca să apelez la terminologia și la argumentele convingătoare ale lui Theodor Codreanu), care, ajutată puternic din exterior (să nu uităm că în 1944 Partidul Comunist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de scurtă durată: domnia lui Cuza, aprig hulită de "periferici" în asociere cu "dizidenții" (virusați și virusabili, ca "oameni recenți"), apoi scurtul segment de două decenii dintre cele două războaie mondiale, ponegrit de asemenea, de extrema stângă în competiție cu extrema dreaptă. Așa a fost favorizată la noi "a treia relație" (ca să apelez la terminologia și la argumentele convingătoare ale lui Theodor Codreanu), care, ajutată puternic din exterior (să nu uităm că în 1944 Partidul Comunist Român era ca și inexistent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
realizat în istorie ține de domeniul mitului, cultura noastră, dacă nu este inexistentă, este, cel mult, periferică și, ca atare, nesemnificativă. Simbolurile noastre naționale sunt considerate a fi ridicole și fără valoare, Eminescu fiind cazul caracteristic prin excelență. Mass media extreme de inteligent controlate și direcționate, intelighenția grăbită, ca și altădată, să abdice de la datoria firească de a conserva valorile noastre, câte sunt, o adunătură care se pretinde clasă politică, au consacrat un regim care poate fi numit nu democrație, ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acceptat niciodată să renunțe la proiectul românesc. Totuși, lucrurile nu sunt atât de simple, iar delimitările greu de trasat, motiv pentru care Theodor Codreanu vorbește despre "conștiință sfâșiată", sintagmă ce încearcă să definească oscilațiile unor intelectuali prinși între aceste două extreme. Cazuri sugestive sunt Adrian Păunescu, a cărui încercare de a-l aduce pe Ceaușescu în matca naționalismului eșuat, și Octavian Paler, care abia spre finalul vieții a devenit un rezistent, ceea ce i-a atras numeroase adversități și atacuri. Revoluționarii și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
eu în pielea lor. Viața e mult mai complexă și mai complexată, dar și mai amăgitoare. În viață există o forță aparte, o forță a altei forțe. Aceasta se ocupă numai de mișcarea ei înainte, fără a adera la o extremă sau la alta". Neaderarea la o extremă sau la alta înseamnă a înainta printr-un labirint de oglinzi ("oglinzile lui Victor Teleucă" le spune Theodor Codreanu cu o sintagmă fericită din titlul unei cărți) și, într-o totală libertate, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai complexă și mai complexată, dar și mai amăgitoare. În viață există o forță aparte, o forță a altei forțe. Aceasta se ocupă numai de mișcarea ei înainte, fără a adera la o extremă sau la alta". Neaderarea la o extremă sau la alta înseamnă a înainta printr-un labirint de oglinzi ("oglinzile lui Victor Teleucă" le spune Theodor Codreanu cu o sintagmă fericită din titlul unei cărți) și, într-o totală libertate, a vedea susul ca adânc și adâncul ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
adânc și adâncul ca înălțime, golul ca plin de mister și de Dumnezeu și plinul ca o curgere a indefinitului și a insondabilului, pândit mereu de Nimeni și de Nimic. Astfel, predispoziția heracliteană nativă a poetului se debarasează de complexele extremelor gândirii tari a modernității, regăsindu-se ontologic, cum demonstrează Theodor Codreanu, în gândirea slabă a transmodernismului. Gândul refuză aderența ideologică, înaintând, în transa unei continue căutări de sine, prin simultaneitatea unei curgeri fragmentare, marcată de obsesii din copilăria îndepărtată, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]