7,566 matches
-
la ființa umană. Identificarea omului cu animalul a dat naștere legendelor și zeilor în civilizațiile străvechi. Întreaga umanitate împrumută trăsăturile animalelor iar măștile acoperă realitatea și i se substituie. Metoda zoomorfică creează un bestiar, “o lume animală și o omenire fantastice”. Fauna omenească rămâne mereu prezentă în gândirea medievală. Ea aparține unui strat stabil al imaginației și se reînnoiește neîncetat în alegorii. Plecând de la bestiarele grecești, răspândite în variante europene, își va crea Dimitrie Cantemir galeria de măști alegorice acționate în
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
capătă un sens eliberator al tuturor forțelor omenești raționale și iraționale, iar absurdul apare la loc de cinste. Romanul lui Rabelais, Gargantua și Pantagruel aduce atmosfera din romanele populare, râsul uriaș fiind dominanta care subordonează personajele și aventurile. Sub pretextul fantasticului și al fabulosului - elemente definitorii ale eposului popular - Rabelais introduce numeroase elemente satirice și de protest social, aspecte prin care corectează o viziune prea exaltată asupra lumii, oferind în schimb o concepție realistă despre umanitate, folosindu se de râsul sincer
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
altele pe jumătate arse implorau să li se ia viața. Creiere erau împrăștiate pe pământ alături de brațe și picioare tăiate.” “Inventatorul ironiei”, cum îl numește Taine pe Jonathan Swift, publică în 1726 Călătoriile lui Gulliver, carte care îmbină realul cu fantasticul, dar care rămâne perfect logică și firească, constituinduse dintr-o galerie de figuri satirice care, prin forța generalizării, realizează un document al epocii lui Swift, o epocă îndepărtată de idealurile sale iluministe. Într-o formă sau alta, fiecare dintre cele
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
pe care în final o realizează în ultima țară, cu observația că nu specia umană este protagonista acestei utopii, fapt ce anulează orice speranță de mai bine. Swift nu își poate reprezenta o lume utopică altfel decât inventând un animal fantastic, specia calului vorbitor dotat cu rațiune și neafectat de viciile umane. Parcurgerea acestor lumi ciudate și totuși încă umane, îi oferă lui Gulliver prilejul unei discreditări a istoriei și civilizației contemporane deformată grotesc de extremul negativism al autorului. De altfel
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
care trebuie asociate șocului instantaneu și năucitor al imaginii urâtului și grotescului. BIBLIOGRAFIE Bahtin, Mihail François Rabelais și cultura populară în Evul Mediu și Renaștere, Ed. Univers, București, 1974 Baltrušaitis, Jurgis Anamorfoze, Ed. Meridiane, București, 1975 Baltrušaitis, Jurgis Evul Mediu fantastic, Ed. Meridiane, București, 1975 Baudelaire, Charles Oeuvres complètes, Ed. J. Benda, Paris, 1934 Bergson, Henri Teoria râsului, Institutul european, Iași, 1992 Breton, André Manifestes du surréalisme, Gallimard, Tolio, 1985 Burke, Edmund Despre sublim și frumos, Ed. Meridiane, București, 1981 Camporesi
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
și zdrențuit și luminat de soare de jos În sus. Marginile lui străluceau stins de parcă ar fi fost electrizate puternic și scoase brusc de sub tensiune. Partea Întunecată a norului era bolovănoasă și agitată, privirea putea descoperi În cuprinsul ei desene fantastice, o clocăială de trupuri umane sau animale mișcându-se lent sau surprinse și Încremenite În plin efort. În mijloc, norul avea o spărtură mai mare și cerul care se vedea prin ea nu mai era nici albastru din ce În ce mai Închis, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
temerile și limitările noastre de tot felui și eliminarea radicală a lor; Analizarea și înțelegerea matricii energetice a cosmosului; Câștigarea unei înțelegeri superioare asupra existenței noastre ca ființe umane pe pământ și în Univers; Entuziasmul generat de explorarea a ceva fantastic, inedit, mai presus de orice imaginație; Explorarea pas cu pas și înțelegerea potențialităților infinite ale Universului Multidimensional în care existăm; Descoperirea adevărului prin propriile forțe, fără a ține cont de convingerile și credințele de multe ori limitatoare și constrângătoare; Conștientizarea
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
camarazi, „Ori de câte ori am fost în fața unei jertfe legionare, mi-am spus: ce îngrozitor ar fi ca pe sfânta jertfă supremă a camarazilor noștri să se instituie o castă biruitoare căreia să i se deschidă porțile către viața afacerilor, a loviturilor fantastice, a îmbuibărilor, a exploatării altora. Deci, au murit unii pentru ca să slujească poftele de îmbogățire, de viață comodă și desfrânare a altora. Iată, acum, ne-a adus Dumnezeu aici, în fața celei mai mari jertfe pe care putea s-o dea Mișcarea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cum se fut și cum și-o sug. Hai să încercăm altceva. Ține cumva registre pentru serviciile lui de prezentare? Vandrich își împinse scaunul lângă perete. — Nu, nu ține. Cel puțin atunci nu ținea. Se zvonise că are o memorie fantastică și că îi era teamă să scrie... teamă de poliție. Dar... — Dar ce? — D... dar am a... auzit că-i place să țină minte absolut tot, iar o dată l-am auzit spunând că cel mai mare vis al lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și ar fi vrut să fac filme cu el și cu Vittorio de Sica. Odată, pe când luam masa împreună, Filippo îi vorbește despre dorința lui, la care Sergiu îi răspunde: „Ioana nu are talent! E prea spontană.“ „Ba ar fi fantastic s-o luăm în echipă, noi căutăm persoane spontane!“ nu s-a lăsat dramaturgul. Sergiu însă a fost de neînduplecat. Eu am înțeles imediat de ce nu voia. Nu se putea să fac eu teatru, iar el concerte. Ori eram cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
se uită la constelația sa de portrete decupate. Știe un joc în care închide ochii pe jumătate sau îi deschide și-i închide repede, adunându-le laolaltă sau făcând chipurile să tremure ușor, transformându-le în figuri noi, mai interesante, fantastice. Începe jocul, dar își amintește că trebuie să plece imediat, dacă vrea să facă bani și să fie înapoi la ora opt. Sare din pat, stă în fața pătratului de oglindă care atârnă în dosul ușii, și-și trece cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cei din anturajul ei. Îi menționează pe toți pe numele mic, în special dacă sunt persoane cunoscute. Jonathan o ascultă apreciativ, reținând numele lui David, dramaturgul în vogă, al lui John, tânărul politician plin de spirit și al Pamelei, acea fantastică actriță de teatru. Nu o întreabă de ce a plecat de la Oxford. Este prea evident. Brusc, ea întrerupe șirul numelor. Cu o nepăsare simulată îl întreabă cum îi merge cu tatăl ei. Jonathan se întreabă dacă a acordat mai multă atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
căii ferate metropolitane. Un șir de vizitatori se scurge din gară spre noul stadion, un fel de arenă romană modernă, pregătită pentru cursele cu care de luptă motorizate, sau concursuri gladiatoriale, cu pistoale. În jur, a fost amenajat un ținut fantastic din beton turnat. Familiile beau ceai la chioșcurile de băuturi din beton și se așază pe bănci tot din beton, în timp ce câinii lor urinează pe stâlpii de iluminat, aranjați pe marginea unei alei largi, tot din beton. Lumea pare intimidată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și ar fi vrut să fac filme cu el și cu Vittorio de Sica. Odată, pe când luam masa împreună, Filippo îi vorbește despre dorința lui, la care Sergiu îi răspunde: „Ioana nu are talent! E prea spontană.“ „Ba ar fi fantastic s-o luăm în echipă, noi căutăm persoane spontane!“ nu s-a lăsat dramaturgul. Sergiu însă a fost de neînduplecat. Eu am înțeles imediat de ce nu voia. Nu se putea să fac eu teatru, iar el concerte. Ori eram cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Esența unui miracol Pare de domeniul literaturii fantastice dacă te gândești că aproximativ trei mii de oameni cu vârste și preocupări diferite, cu vieți care, cel mai probabil, nu s-au intersectat niciodată, se întâlnesc într-un spațiu, fie el și virtual, sub blânda dar strașnica priveghere a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
splendoare-n speranța Născută în clipa iertării divine. Atunci am știut cine poartă balanța Și judecă singur ce-i rău și ce-i bine. în mine erau o nestinsă scânteie Și visuri nebune-n dorinți ancestrale. Spirale de dor în fantastică cheie Sub cerul senin îmi cântau madrigale. Neplânsele lacrimi rămase-n uitare Zefirul le zvântă ștergându-le clipa... Atâta risipă de viață! Iertare! Las astăzi iubirea să-mi crească aripa. Astenii de primăvară Iar mă dor albastre doruri Și mă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mă duc cu gândul la o bufniță. Spîncenele-i stufoase sunt inegale, una fiind mai sus decât cealaltă. E cunoscut pentru inteligența și temperamentul său exploziv. El reprezintă partea conservatoare a Curții, iar soțul meu îl numește „comerciantul care vinde idei fantastice“. Admir talentul lui Su Shun de a elabora discursuri impresionante: dă exemple din istorie, filosofie, chiar și din opere clasice. M-am surprins adesea gândindu-mă: Există ceva ce omul ăsta să nu știe? Specialitatea lui Su Shun constă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în camera de studiu a lui Tung Chih. Fiul meu joacă șah cu un eunuc și refuză cu încăpățânare să vină cu mine. Împing tabla de joc, făcând piesele să zboare prin încăpere. Îl târăsc tot drumul până la Sala Ceții Fantastice, în timp ce îi explic situația. Îi spun să-l roage pe împărat să-l numească succesor. Tung Chih e înspăimântat. Imploră să fie trimis înapoi la jocul său de șah, însă îi spun că trebuie să vorbească cu tatăl său, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mâinile oamenilor. Îl înșfac de guler și îl ameninț: Încă un singur act de distrugere și voi pune să te închidă într-un stup de albine. Tung Chih se calmează. Se face noapte. Peste tot e întuneric, cu excepția Sălii Ceții Fantastice, care este luminată la fel de strălucitor ca o scenă. Curtea se adună din nou. Câteva dintre sigiliile împăratului sunt aduse din camerele lor și așezate pe o masă lungă. Sunt minunat sculptate și montate. În încăpere este atât de liniște, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
arătat Majestății Sale planul de reformă al prințului Kung, care era menit să apropie sistemul politic chinez de modelele de guvernare occidentale. În seara zilei de 22 august 1861, Jehol e învăluit în ceață. Crengile lovesc în geamurile Sălii Ceții Fantastice, fând naștere unor zgomote neliniștitoare. Tung Chih a adormit în brațele mele. Nu se trezește când doctorul Sun Pao-tien îl ia, pentru ca eu și Nuharoo să putem spăla fața soțului nostru cu prosoape ude din mătase. Îl atingem ușor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
acum, înainte ca trupul Majestății Sale să devină rigid. Eunucii vin cu roba veșnică, iar noi ne înclinăm spre soțul nostru și apoi ne retragem. An-te-hai îl poartă în brațe pe Tung Chih, adormit, și ieșim afară din Sala Ceții Fantastice. Plâng, gândindu-mă cât de groaznic e că Hsien Feng a trebuit să moară atât de tânăr. Nuharoo îmi întrerupe gândurile: Nu ar fi trebuit să deranjezi. M-ai făcut de râs în fața Majestății Sale. — Îmi pare rău. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu Nuharoo. Analizez situația și decid să nu acționez, cel puțin penru un timp. După anunțarea onorurilor, eu și Nuharoo avem privilegiul de a fi tratate la fel. Mă mut din apartamentul meu în aripa de vest a Sălii Ceții Fantastice, numită Camera Vestică a Căldurii, ceea ce îi face pe miniștri să mă numească împărăteasa din Camera Vestică. Nuharoo se mută în Camera Estică a Căldurii, și astfel ea este cunoscută drept împărăteasa din Camera Estică. Pe 2 septembrie 1861, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
încântați. El dezaprobă propunerea lui Tung și ne obligă să fim de acord să ne punem sigiliile pe un edict pe care l-a conceput privind acuzarea lui Tung Yen-ts’un. Pe 9 octombrie 1861 are loc în Sala Ceții Fantastice o audiență pentru toți miniștrii și nobilii din Jehol. Eu și Nuharoo stăm de o parte si de alta a lui Tung Chih. Noaptea trecută am purtat o discuție amândouă. Eu am sugerat ca de data asta să conducă Nuharoo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
această cursă, ale cărei consecințe nu sânt pe deplin previzibile? înainte de a lăsa în suspensie această întrebare, e cazul să privim realitățile în față. Țările cele mai puternic industrializate, și care au eliminat clasa țărănească din arena socială, furnizează cantități fantastice de alimente (carne și cereale) țărilor care posedă, încă, o clasă țărănească, după care ni se rupe inima. Revenind la literatură îmi amintesc de un erou considerat de Moromete cu îngăduință, și pe care-l cheamă Năstase Besensac. Era un
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mpresoară. Ce de viață‐n urmă !... Ca un potop mă‐nghite Comoara mea de visuri, pierduta mea comoară Din vremile apuse ș‐atât de fericite! Cum se desfac, din noapte, icoane vechi și sfin te! și ca din cărți, trecutul fantastic mi s‐ așterne; Atâtea dulci vedenii îmi picură în minte, Cu durerosul farmec al pierderii eterne !... Cum se desfac, din noapte, icoane vechi și sfin te ! Figura ta cuminte, duioasă și senină, Răsare, scumpă mamă, din vremile acele, Ca o
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]