3,561 matches
-
starea, devenind doar o entitate. Soljenițân deformează imaginea omului purificat de suferință printr-o continuă aderență la lumea materială. Ritualul hrănirii, al celor trei mese de o sărăcie imposibilă, transformă rândurile ordonate ale deținuților într-un grup haotic de animale flămânde. Îmbrăcămintea acoperă un trup ce doare continuu, ca un organism defect ținut în viață prin mijloace neînțelese. Corpurile înțepenesc în frigul polar, mișcările sunt puține și atent gestionate - se știe că deplasarea de dimineață spre câmpul de lucru trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
sărac, într-o țară a cărei limbă nu o vorbește. O "victimă fără libertate" exasperat de neputință, rătăcește printr-un sat mărunt din Italia, vorbește în cuvinte puține cu un bătrân ce tăia lemne, singur, într-o pădure. Extenuat și flămând, la mila celor cu adevărat săraci, primește o bucată de pâine de la o fetiță. Armata de angajați, agenți, servitori și clovni, fluviile nesfârșite de bani risipiți, disponibilitatea permanentă a lucrurilor de a fi cumpărate și dependența narcotică de hybris, toate
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Fulgerul și România au contribuit la distrugerea flotilei fluviale turcești. Artileria românească a sprijinit printr un tir continuu la jumătatea lunii iunie, trecerea peste Dunăre, prin Zimnicea, a principalelor forțe militare ruse, și luarea Șistovului. Bateriile de artilerie de la Izlaz, Flămând și Turnu Măgurele au susținut ofensiva victorioasă a armatei ruse de la începutul lui iulie 1877 la Nicopole. De asemenea focul continuu a două regimente de infanterie română a împiedicat retragerea trupelor turcești din Nicopole spre Rahova. Din cele trei sectoare
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
teoriei motivației Abraham Maslow<footnote Abraham Maslow, Motivation and Personality, Harper & Row, New York, 1970, pp. 80-106. footnote> afirmă că oamenii sunt motivați să-și satisfacă nevoile succesiv, începând cu cele somatice (fiziologice): „Pentru omul care este extrem și periculos de flămând, niciun alt interes nu există decât cel pentru mâncare.” (Maslow, „A Theory of Human Motivation”).<footnote Ioan Plăiaș, op. cit., p. 41. footnote> Doar când o nevoie este satisfăcută, aceasta încetează a mai fi importantă pentru persoana respectivă<footnote Marketing-Management, studii
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
Andrițoiu, Ion Bănuță, Eugen Frunză, Victor Felea, Ion Gheorghe, Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Horia Zilieru, Corneliu Sturzu, Radu Cârneci, Gheorghe Pituț, Ana Blandiana, Gabriela Melinescu, Ilie Constantin, Damian Ureche, Adrian Păunescu, Florin Mugur, Teodor Balș, Romulus Vulpescu, Horia Bădescu, Dinu Flămând, Ion Mircea, Adrian Popescu, Petre Stoica, Mihai Ursachi, Ioanid Romanescu, Marin Sorescu, Ion Stratan, Liviu Ioan Stoiciu, Angela Marinescu, Ileana Mălăncioiu, Elena Ștefoi, Ioan Es. Pop, Ion Drăgănoiu, Marius Robescu, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea și mulți alții, iar în ultimul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287875_a_289204]
-
Condeescu, București, 1981; Babilonul, București, 1981; Scribul și închipuirea, București, 1984; Ioan Metafora, București, 1986; Faraonul, București, 1996; Evanghelia după Ioan Metafora, București, 1997. Traduceri: Antologia poeziei gruzine (sec. XII-XIX), pref. Marcel Petrișor, București, 1974; Blaje Koneski, Poeme, pref. Dinu Flămând, București, 1975; Bessiki, Oștile tristeții, Iași, 1977; Bojin Pavlovski, Duva, București, 1977, Western Australia, București, 1981 (în colaborare cu Carolina Ilica), Ipocritul, București, 1986 (în colaborare cu Carolina Ilica), Ipocritul roșu, Chișinău, 1990; Petar Njegos, Cununa munților, București, 1978; Kocio
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
iarna, primăvara! Ce se schimbă în viața noastră? Se închid și se deschid grilajele, strigăte. Tăceri nemărginite și frica de a fi înghițit de umbre. Nu mai știu ce-nseamnă frig sau cald, mirosul sau duhoarea, că sunt sătul sau flămând. Tommaso înțelegea perfect acele senzații: el însuși încerca acea nepăsare. Numai că el nu voia să renunțe la a mai gândi, nu voia să se lase dus și să-și vadă creierul îngropându-se în așteptarea morții. Desigur, viața nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fie nu aveau nici o legătură cu crimele, dar așa se cuvenea, că doar au fost uciși și sute de mii de cetățeni sovietici nevinovați, așadar o compensație în sânge nevinovat se cuvine. Cât despre înfometarea populației Basarabiei, justificată de ajutorarea flămânzilor din ... România, ironia doctorului habilitat în istorie V. Grosul se transformă în stupiditate. Rusia este arătată uneori și ca apărătoare a specificului poporului moldovenesc, a limbii moldovenești. Fără a ridica problema rusificării, a colonizărilor masive din secolul XIX, a închiderii
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
și cerând umilința împlinirii primului pas, în cazul reconcilierii (cf. Mt 5, 21-24). În timp ce în Vechiul Testament plinătatea shalomului se revela celor bogați, celor puternici, celor drepți, celor înțelepți etc., prin noutatea evanghelică fericiți sunt cei marginalizați ai lumii: persecutați, asupriți, flămânzi... Preceptele iubirii și iertării dușmanilor, din predica fericirilor, se substituie miturilor bogăției materiale, curajului războinicului, puterii dezordonate: elemente ale abuzului. Dacă în lumea elenistico-romană titlul de Victor Pacatorque Gentium făcea referință la persoana cezarului, prin apariția creștinismului fericirea aparține celor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
participat la conciliul de la Aquilea (septembrie 381), prezidat de episcopul Ambroziu din Milano (n. 339; 374-397), care i-a condamnat pe ereticii arieni Palladius și Secondianus. Bagauzii erau un amestec de lume săracă și nenorocită: sclavi, păstori, țărani, militari dezertori, flămânzi fără ocupație, lucrători cu ziua prost retribuiți, care, răsculați împotriva celor bogați, cereau dreptate socială. Autorul unui panegiric scria cu o oarecare dezamăgire: Cezar, nu știu dacă împins de curaj sau îmblânzit de bunătate, s-a transformat în distrugătorul necioplit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fost săvârșite la Amasia au depășit orice fel de cruzime. Poruncea să fie smuls ochiul drept și frânte încheieturile picioarelor nu doar bărbaților, ci și femeilor și copiilor și astfel mutilați, îi trimitea apoi să muncească în mine; lăsa prizonierii flămânzi și fără apă, pentru ca să moară puțin câte puțin, amenințând aplicarea aceleiași pedepse oricui ar fi cutezat să le ofere ajutorul; expunea nuzi soldații răsculați în timpul nopților reci de iarnă, pentru ca să nu mai poată vedea zorile; tăia în bucăți trupurile persoanelor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
că ți se ia și ce-i al tău”.) Foamea e cel mai bun bucătar. Când disponibilitatea de a face un anumit lucru este foarte mare, atunci chiar și Împrejurări sau condiții modeste de acțiune ni se par „mană cerească”: „Flămândului chiar și o bucată de mămăligă rece i se pare plăcintă.”) Avariția e cea mai mare sărăcie. (Viața avarului cuprinde, bineînțeles, un mare paradox: el este bogat și, În același timp, sărac, deoarece scopul lui nu este de a-și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ideile Într-adevăr reci și indiferente - dar ce societate, ce petrecere găsesc!”. Experiență de viațătc "Experiență de viață" Vulpea bătrână nu cade În cursă. (Experiența de viață ne dezvoltă capacitatea anticipativă, care ne face tot mai prudenți.) Sătulul nu crede flămândului. (Pentru că bunăstarea proprie sau starea deplinei mulțumiri ne slăbește Într-atât simțul empatic, Încât nu mai putem Înțelege suferințele de moment ale altuia.) Când te doare capul, uiți de durerea de picioare. (Un necaz mai mare nou-apărut Îl face uitat
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
strigoi". Drumul spre noua societate nu este ușor, și ne facem responsabili față de un lung trecut, ne spune și Adrian Păunescu: Când ducem pâinea la gură, n-o ducem, știți și voi,/ Numai spre gura noastră, ci spre gura părintelui flămând... La ora mesei, se aud și mormintele mâncând." Există o modificare a sensibilității publicului larg la poezia civică "Repetabila povară" este traducerea fidelă a spiritului epocii, o dezbatere lirică pe care A. Păunescu o realizează estetic, integrând-o patosului cetățenesc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o viață stranie, în care pruncii universului sug laptele mamei lor amestecat cu ură și sudoare ("Laptele"). Într-o parabolă ca "Pe câmp", tinerii care pleacă să-nfrunte destinul vor fi înfrânți " Când apare în zarea lumii/ profilul unui leu flămând,/ ochirăm toți/ cu armele de spaimă,/ nimerind din plin unul în capul celuilalt". O concluzie la acest capitol ar putea fi citarea poemului "Nopți". Noaptea este veșnică, un cumplit infern dantesc se constituie ca o componentă a existenței noastre: "Unul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu strămoșii, înseamnă, de fapt, începutul morții. Situația spre care tinde poetul este starea de echilibru, de echinox. Visul din poezia "Visele" vine cu un peisaj de Eden. Pădurea doarme visând, căprioarele visează îngeri, "iar leul bătrân și naiv și flămând,/ L-a visat pe Dumnezeu ". Adrian Păunescu, ca și ceilalți poeți ai generației lui, încearcă într-un anumit fel receptarea folclorului, adică asimilarea lui în asemenea măsură încât cu mare greutate îi dibuim motivul și simbolistica. Astfel, în versurile citate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
încerca o mitologizare a cotidianului, revenind din când în când Ia suprarealism, ca în ciclul "Capricii". Ca toți poeții din generația sa, V. Teodorescu va cânta țara, cu predilecție Dobrogea aridă, Medgidia, Istria: "Deliormanul șade pe labe ca un lup/ flămând, cu blana ruptă de câinii de la stână,/ iar dealurile goale, cu flacăra bătrână / scăzută, rumegată de timp și de nisip/ Și arată de sub văluri misteriosul chip". În noua ediție din "Blănurile oceanelor" revine la suprarealism (1969). 5 În "Cartea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
invitase un necunoscut la așa ceva fără să mă anunțe... Au insistat până m-au convins. Fie vorba între noi, nici n-a fost prea greu: amicul lui era tare drăgălaș, bine făcut și, după cum se uita la mine, era chiar flămând. Iar numărul doi mă tot săgeta cu priviri rugătoare; mi-am zis că el e bărbatul, știe el ce face... După o oră și jumătate - cât mi-a luat să mă aranjez și eu un pic -, i-am anunțat din
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
să le vină cheful să intre în bucătărie și cine știe ce năzbâtii ajung să facă! Doar știți cât sunt de nepricepuți bărbații... Mă gândesc la tine, dragă extraterestră, și parcă mă văd pe mine la început de drum: seara târziu, amândoi flămânzi, al meu - îmbufnat în fața televizorului, eu - mânată din spate de instinctul de gospodină, stând la răscruce de drumuri în holul apartamentului și întrebându-mă înfrigurată în ce direcție o fi bucătăria... A fost greu, am făcut greșeli cu nemiluita, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Pristanda: (singur) Grea misie, misia de polițai... Și conul Fănică cu coana Joițica mai stau să-mi numere steagurile... Tot vorba bietei neveste, zice: "Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot, că sătulul nu crede la îl flămând..." Zic: curat! De-o pildă, conul Fănică: moșia moșie, foncția foncție, coana Joițica, coana Joițica: trai, neneaco, cu banii lui Trahanache... (luându-și seama) babachii... Da' eu, unde? Famelie mare, renumerație după buget mică. (șase în fund pe un scaun
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
nebuni, chiar medicii și infirmierele nu pot fi decît spectatori neputincioși, dacă nu devin și ei nebuni ca și ceilalți”10). „Foame”. „Foamea e cea mai temătoare [de temut - n. m.] dintre suferințe. Bolnavul poate suporta boala, durerile ei, dar flămîndul nu poate răbda”11). Autorul Plumbului a văzut și a simțit el însuși aceasta, nu o dată, și s-a îngrozit. De aceea a și subliniat într-un vers: „Dar foamea grozavă nu-i glumă, nu-i vis”. Și: „Tăceri de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o spaimă: „Tristă, după un copac, pe cîmp/ Stă luna palidă, pustie -/ De vînt se clatină copacul -/ Și simt fiori de nebunie.// O umbra mormăind pășește.../ E om... atît, și e destul -/ Și acum ne-om gîtui tovarăși:/ El - om flămînd, eu - om sătul”16). Fiorul e uneori, ca mai sus, trăit, resimțit ca un șoc, alteori e doar imaginat, sugerează, direct sau indirect, un regret („Parfumul rozelor ude,/ Tomnatic suspin,/ în zori, în tăcutele trude,/ Te cheamă pe tine, puțin
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Ce anume i-a provocat? Șuierul vîntului? Scîrțîitul crengilor? Cauza neașteptatei exacerbări e dezvăluită, cît se poate de rațional, în strofa următoare: „O umbră mormăind pășește.../ E om...atît, și e destul.../ Și-acum ne-om gîtui tovarăși:/ El - om flămînd, eu - om sătul”.1) Teama din aceste versuri amintește de teama omului din evul mediu, cînd cineva putea fi ucis doar pentru a i se lua cămașa! Uneori istoria regresează, iar la milocul perioadei interbelice omul devenise din nou imprevizibil
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
muncitor” (proletar) și „burghez”. Atunci poetul vorbea ca ideolog socialist, viguros, revoltat; acum vorbește ca un om fără iluzii, plin de spaime, convins că, pentru foarte mulți, lupta socială se reduce la lupta pentru existență, lupta pentru supraviețuire, cea dintre „flămînd” și „sătul”. „Foamea dă de-a dreptul”, se spune, adică îl face pe om imprudent și agresiv. într-un interval scurt, criza dezumanizase, coborîse relațiile umane la un stadiu feroce, de „care pe care”. Crescuseră în mod alarmant hoțiile, tîlhăriile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai 186225. De acolo, el a reușit să fugă la Ipotești, nu fiindcă era "haimana" cum le-a plăcut unora să-l creadă că fiindcă nu i se da de mîncare!... Te miră cum a putut merge pe jos, așa flămînd, cale de o sută de km! Simțind că tatăl său era acasă, el a încercat să fugă spre Dealul Crucii. Eminovici a poruncit la trei oameni călări, Costache Crețu, Vasile Adăscăliței și Toadere Rusu, să se ia după dînsul. L-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]