5,226 matches
-
garderoba unui club de jazz ținut de negri. L-am chemat pe micuțul portar cu ajutorul unui enorm ciocănel de bătut În ușă, confecționat din bronz. Părea cam la fel de rapid ca un exemplar drogat de leneș Într-un copac. Mi-am fluturat discul de la Gestapo prin fața ochilor săi apoși. În același timp, i-am aruncat răstit „Gestapoul!“ și, Împingându-l brutal la o parte, am intrat repede În hol. Portarul emana teamă prin toți porii. — Care e apartamentul lui Herr Haupthändler? Dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
tânjisem de dorință, și apoi dincolo de aceasta, la un chip care-mi zâmbi și apoi dispăru când rochia se ridică deasupra capului, dezvăluind sânii, gâtul și din nou capul, care Își scutură cascada de păr negru, lucios, ca o pasăre fluturând din aripi. A lăsat rochia să cadă pe jos și a rămas În picioare În fața mea, goală, doar cu portjartierul, ciorapii și pantofii. M-am dat Înapoi, sprijinit pe pulpe, și, cu o excitare care se cerea dureros să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
umeri În fața ochilor ei măriți de uimire. — Despre asta era vorba, i-am spus. El a fost de acord să pună sub ascultare două telefoane: al lui Jeschonnek și al lui Haupthändler. Am ridicat transcrierea convorbirilor și i le-am fluturat prin față: — Iar acesta e rezultatul. Printre altele, Înseamnă că acum Îmi pot permite să le spun oamenilor săi unde Îl găsesc pe Von Greis. Inge nu spuse nimic. Am tras un fum nervos din țigară și apoi am stins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
tăcută preț de câteva minute după această remarcă a mea, iar pe pistă se dădu startul rundei următoare de calificări pentru garduri. Spre Încântarea mulțimii, alergătorul german, Nottbruch, câștigă cursa. Matroana se entuziasmă foarte tare, ridicându-se de pe scaun și fluturând programul. Marlene scotoci din nou În poșetă și scoase un plic: — Aceasta e o copie a scrisorii originale care-l Împuternicea pe Paul să pună bazele departamentului său, zise ea, și mi-o Întinse. M-am gândit că s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
alta. Au văzut cum Îmi tremură mâna atunci când am ridicat chibritul În sus. — Nu te Îngrijora, zise generalul. O să lucrezi pentru mine. Veni de după birou și se așeză pe marginea acestuia În fața mea. — Și cine sunteți dumneavoastră? — Obergruppenführer Heydrich. Își flutură mâna spre colonel și apoi Își Încrucișă brațele spunând: — Iar acesta e Standartenführer Sohst de la Comandamentul de Criză. — Sunt Încântat să vă cunosc, vă asigur. Nu eram deloc. Comandamentul de Criză era trupa specială de asasini din Gestapo despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mexicani comentând, în timp ce cu un bobârnac își împing frumosul sombrero spre ceafă: "Acest domn n-a avut noroc, ori s-a jucat cu cuvintele"... Fortuna a refuzat și unor nemuritori ceea ce a oferit, poate, deja, băiatului care râde acum și flutură un sombrero spre autobuzul nostru. M-am obișnuit, întîi, cu pădurea tropicală, apoi cu cerul sudului, săgetat de umbra păsării quetzal, m-am familiarizat cu mirosul insistent de copal, răspândit în întreg Mexicul, cu violența soarelui și, pe nesimțite, am
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Ciudad de Mexico. Ne vom despărți de autobuzul nostru torid și de Enrique. E cald. Foarte cald. O febră care nu cedează deloc. Dimpotrivă, parcă. E una din acele nopți, aș zice, când pe buzele jaguarilor de piatră începe să fluture un zâmbet ironic. Nervii mei aproape arși de insomnie nu m-ar lăsa să mă liniștesc, chiar dacă aș sta în pat, deși sunt zdrobit de oboseală. Am umblat mult și la întoarcere abia am găsit caile 58, pe care se
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
inși în pijamale și halate stacojii, ce-mi aruncau cu casete de Novotryptin în păr sau mă chemau la un joc de cărți... Și Lulu privindu-mă drept în ochi, pupilele dilatîndu-i-se și contractîndu-se lent, pletele de liță, răsucite fastuos, fluturând ușor în curentul conacului imens, acolo, sub crucea bolții, în miezul miezului țestei mele... Perioadele cu Lulu puteau începe oricând și oriunde, pe stradă sau în pat cu o femeie, sau bătând la mașină. Greu de spus ce le declanșa
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
galben-verzui de pe cheliceri. Mașinăria păroasă, cu căngi și pârghii ascuțite, se repezise fulgerător, balansîndu-se pe fire, către un fluture minuscul, o molie albă, catifelată, care-și lipise o aripioară de vălătucul de pânză de păianjen din jurul crăpăturii, pe când cu cealaltă flutura ca un evantai, aruncând puf sidefiu în aer. Nu-mi puteam lua ochii de la lupta oribilă. Păianjenul nu se grăbea. Cu câteva fire și-a priponit bine victima de plasă, a anihilat zbaterea aripii libere, iar apoi, lucrând gheboșat, tîrîndu-și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
am aflat iarăși, tremurând și nins, în fața ușii stacojii, umflate de umezeală. Un lacăt mare, ruginit, pe care nu-l văzusem înainte, atârna pe ușă, prins în inele șubrede. Mi-am lipit urechea de lemnul ud. Pe scorojeala vopselei înnegrite fluturau fulgi răzleți de zăpadă. La început n-am auzit nimic, nici măcar tăcerea, de parcă spațiul dinăuntru ar fi fost plin, compact. încetul cu încetul însă, ca niște mesaje teribile venite dintr-o lume scufundată, ca mârâitul înfundat al unui animal înspăîmîntător
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu buline roz și eu nu mă pot opri să n-o privesc, altfel l-aș fi observat pe Theo îndepărtându-se, îl aud acum cu mama, ar fi trebuit să fiu cu el, dar, Cum îți place la școală? fluturându-și cârlionții blonzi spre mine, Mi-ar plăcea mult mai mult să fiu aici cu Theo, numai pe el îl mai am pe lume, de ce îi spun oare toate astea?! Tu n-aveai părinți, vine spre mine vocea ei atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
câteva ore de atunci, eram doar cumplit de tulburat, nu înțelegeam ce se întâmpla cu mine, ca și cum ființa mea ruptă în două părți ce veneau în contradicție una cu alta se zbătea să concilieze două porniri opuse, și sufletul meu flutura ca o pânză de steag gata să se sfâșie deasupra acestei lupte teribile, firesc ar fi fost s-o las pe stradă sub pretextul unei scuze oarecare și mă opresc undeva unde să-mi liniștesc simțurile trezite atât de brutal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ar fi permis ca alte dăți s-o desenez, și tot trupul mi-a fremătat amintindu-mi ce-ar fi fost dacă, o doream cu trup și suflet, înfometat și ori de câte ori părul ei prins într-o eșarfă verde-închis, smarald, îmi flutura pe dinaintea ochilor, atingându-mi din când în când umărul, tresăream până în adâncuri, am urmat-o astfel pe străzi întins ca o vioară pe care ea își cânta în voie melodia, melodia încătușării mele, ne-am oprit pe la internatul liceului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
larg brațele așteptând nerăbdător îmbrățișarea Corinei, ea râde lăsându-se sărutată de frate, Simțurile tale de artist, dragul meu, nu pot fi nicicând luate prin surprindere, Theo! Theo! copiii aleargă zgomotoși la el, agățându-se de picioarele lui, două mogâldețe, fluturând ca două stegulețe viu colorate, Theo îi ia în brațe pe rând și eu, sărutat scurt de Corina, mă străduiesc să-mi umplu nările de parfumul ei subtil, dar nu reușesc nicicum să fac tainica legătură între culoarea rochiei subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
înseamnă fiindcă mi-a explicat tot el, Michael Jackson! srigă într-un glas copiii, Corina sprijină tabloul de perete pentru a putea fi văzut mai bine, cântărețul e surprins într-unul din binecunoscutele lui gesturi, cu pieptul dezgolit, cămașa albă fluturând, brațul stâng întins vertical, iar cu dreptul reîntors către sexul captiv într-o pereche de blugi, pălăria cu boruri mari îi acoperă tot chipul, numai pletele lungi, această imagine a starului e suprapusă unei imagini mai estompate, un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vorbește ea mai mult pentru sine, e ceva atât de straniu, felul în care s-au căsătorit, copilul, de care suntem toți legați într-un fel sau altul, își desface cocul lăsând părul să curgă liber pe umeri și-l flutură cu o smuncitură scurtă, Ce vină are copilul acesta al nimănui? Dacă trăiește copilul Boris va fi al meu, dacă nu, îl pierd, Și o litanie de cuvinte murmurate rusești, pare că nici nu mai e conștientă de prezența mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
prea știi bine ce să faci și-atunci adaptezi, dar astea sunt greșeli iertătoare pe care le depășești cu timpul, Și mie îmi răsună în minte inscripția de la Dârjău lăsată în limba latină de Paul din Ung pe steagul ce flutură drept deasupra capului cavalerului bărbos, pictat-am eu această lucrare, eu Paul, fiul lui Ștefan din Ung, în anul Domnului 1419, scripto scribebat et pulchram puelam in mente tenebat, și-aveam în minte o fată frumoasă, Nu-i spun meșterului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
există palmierii despre care a scris Theo în caietul lui, Câtă lumină în tabloul ăsta, o ușoară umbră doar, silueta nevăzută din spatele uriașului cearceaf alb, cântă badea-i om de omenie, trei sferturi din tablou îl ocupă așternutul alb strălucitor, fluturând și-n colțul din dreapta sus mâna delicată ce pune clama de lemn, o bucată de cer alburiu, o creangă de prun înflorit, mi-amintesc sârmele pentru rufe, atârnate între pruni, de la un prun la altul, Așternuturi în soare, soarele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mironosițele, Maria Magdalena sărută mâna stângă a lui Cristos, în spatele lui Iosif, Ioan evanghelistul, pe pânză totul se desfășoară altfel, scena Coborârii se vede la un televizor plasat aproape în mijlocul tabloului, e aceeași cu cea din biserică, o reclamă uriașă fluturând ca o panglică deasupra televizorului, tehnologie pentru o viață, țin bine minte că așa scria, nimeni nu se uită la televizor, dar toți par conștienți de prezența lui, ochelarii de soare nu lipsesc, sus pe cer o lună albă transparentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
stângă. Un pachet de șervețele. Apoi ce conținea mâna dreaptă. O sticlă cu leac salvator. Scoate limba. Ashling lăsă să cadă două picături pe limba înțepenită a Lisei. —E pentru șocuri și traume. Țigară? Lisa dădu furios din cap, apoi flutură din mână și o lăsă pe Ashling să îi bage o țigară în gură și să i-o aprindă ea. Dacă vrei să îți refaci machiajul, se oferi Ashling, am loțiune demachiantă și mascara, probabil nu la fel de bune ca produsele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
la celălalt și au împărtășit un moment de euforie. —Fac eu rezervare. Trix, strigă Lisa, veselă, anulează-mi programarea la coafor de la prânz! Era aproape ca în vremurile bune. Dacă tot ești aici, Jack, uită-te la asta, spuse Lisa, fluturând ceva către el. De la trei birouri depărtare, Ashling - care oricum urmărea desfășurarea momentului cu interes - a văzut că Lisa îi arăta lui Jack articolul ei despre salsa. —Ți-am spus eu că voi transforma revista asta în ceva fabulos, râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
bine? Da, mulțumesc, spuse Lisa calm. De unde îi știa toată lumea numele? —Eu merg la muncă. Muncă de argintărie la Harbison. Treizeci de bucăți în mână și bani de taxi. Se pare că Kathy vorbea despre un job de chelneriță. A fluturat poșeta de două sute de lire spre Lisa. —O să întârzii. Mai vorbim. Pe Lisa o pocni dintr-odată inspirația. — Păi, Kathy - Kathy te cheamă, nu? Te-ar interesa o slujbă de menajeră? — Credeam că nu mai întrebi! Da? De ce? Păi, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mâncase sau nu în tren și dezbaterea dacă va bea doar o ceașcă cu ceai sau va mânca și un sendviș a durat vreo patruzeci de minute. O ceașcă cu ceai e bine. Am Penguins, o tentă Monica. Și prăjiturele fluture, le-am făcut eu. Nu, eu... oh... Discuția despre prăjiturele făcute în casă o neliniștea pe Ashling. Monica a deschis o cutie metalică de biscuiți, arătându-i prăjiturele cu forme ciudate, toate cu câte două aripi înfipte într-un moț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
spune că pot avea unul adevărat când împlinesc treisprezece ani - deși voi muri până atunci, adăugă ea, sumbră. Apoi a început. —Doi, trei, și. A bătut din picior în podea și a numărat invers, apoi a lansat numărul. Cotul drept flutură de două ori, urmat de cotul stâng. Apoi două țopăituri pe piciorul drept, două pe piciorul stâng, o lovitură puternică peste fesa ei plinuță și s-a întors către Lisa. Cântând, a început să își miște șoldurile, coborând din ce în ce mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
alături de Oliver. Trebuia să arate absolut spectaculos - trebuia să cumpere cele mai fabuloase haine și să meargă la coafor. Și unghiile. Și picioarele. Nu va mânca nimic, bineînțeles, astfel încât să poată mânca normal când este cu el. —Este Sunday Times, flutură Trix telefonul către Lisa. Vor să știe ce culoare au chiloții pe care îi porți. —Albi, spuse Lisa absentă, și Kelvin aproape că avu orgasm. Glumeam, spuse Trix. Vor doar să întrebe câte ceva despre... Dar Lisa nu asculta. Vorbea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]