3,883 matches
-
toată blândețea pământului, intră bunica. Îi pune în brațe un castron plin cu cireșe și-l mângâie cum numai ea știe s-o facă. - Stii, dragul meu? Cireșul rodește în fiecare an. În fiecare an, în luna mai, se va găti cu cercei rubinii și te va aștepta cuminte să-i culegi roadele. Ai grijă însă! O clipă de neatenție și din voi doi rămâne în viață doar el, cireșul. Viața e doar una și-i irepetabilă. Pentru nimic nu merită
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
să o pierzi, nici măcar pentru cireșe. Cristian ia o cireașă. E minunată! Dar și mai minunată ar fi fost dacă apuca s-o mănânce sus, în cireș. EXERCIȚII APLICATIVE: 1) Întrebări: Unde voia să meargă Cristian? * Cu ce “s-au gătit” cireșii? Ce-l sfătuiește mama pe Cristian înainte de plecare? * La ce se gândește băiatul tot drumul? Cum procedează după ce coboară din troleibuz? * Ce se întâmplă din cauză că nu traversează strada corect? * Unde ajunge Cristian? * Pe cine vede lângă patul lui? * Cine
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
urmate înde-aproape, după descrierea prealabilă a unui act ritualic propedeutic, în care simbioza dintre tămâiere și rezonanța sfințeniei întru rugăciune sunt elemente centrale, de anunțarea sosirii gestului angelic decisiv: Iar cei șapte îngeri, care aveau cele șapte trâmbițe, s-au gătit ca să trâmbițeze. Și a trâmbițat întâiul înger....." (Apocalipsa 8.6, 7) Unul dintre acele noi elemente-simbol ce apar pentru prima dată în evocările Apocalipsei îl reprezintă trâmbița și actul trâmbițării. Trâmbițarea reprezintă, în tradiția iudeo-creștină, un important gest ritualic menit
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Ruxandrei cu Timuș cel cu "numai singur chip de om, iară toată firea de heară", venit cu ruscile lui care cântau "Lado, Lado" "pren toate unghiurile", șiretenia lui Gheorghe Ștefan, care "cu fața scornită de mare mîhniciune", când domnul se gătește să pornească la biserică, cere voie a merge la moșie, la nevasta pe moarte, simplitatea lui vodă căinând pe logofătul fără grije de giupîneasă, somnul lui Iorgachi vistiernicul scârbit de osândirea Ciogoleștilor, fuga lui Vasilie, care singur pe marginea Nistrului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și tu ca mine Te-ai închina la tine. Nicolae, alt fiu al lui Ienache, aduce, mereu pe un fond popular, un stil mai viril, cu elanuri haiducești și repezi imagini (perspectiva defileurilor, pușca astupată de greieri): Roibule, mi te gătește, Daleo, daleo, dragă durdă, Șalele-ți înțepenește, Fă-te-ncoace, nu fi surdă, Să mă duci peste pripoare, Vin să te-ngrijesc mai bine Văi și coaste la strâmtoare, C-a-mpuiat grierii-n tine, Pe potecă fără soare. Daleo, daleo, vai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e-ncovoiată Parcă e luat din iele. Ca la pisica plouată. Te uiți la dânsul și parcă La o treabă când se scoală Tot prin străchini goale calcă. Parcă are ouă-n poală. Umblă parcă treieră la mărăcini. Pîn-a se găti mireasa, Ochii ginerelui iasă. Când te uiți la el și trece Parcă este în chiostece. Pann are meșteșugul măscăriei fine, al amestecului savuros de mirosuri lingvistice tari. Portretul feciorului de împărat, fiu de țigancă, poate servi ca specimen: Deci crescând
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mistreți, cerbi, capre negre, cocoși de munte, ierunci, dropii, spîrcaciu, potârnichi, prepelițe, sitari, begaține, puhoieri, nagâți, rațe, lișițe, gâște, gîliți, lebede), de raci și chișcari, de crapi prinși iarna prin copci în cantități așa mari încît "foșgăiau viermuind", de pești gătiți în felurite chipuri. Rafinamentul gastronomic se bizuie pe o degradare în scara civilizației. Fineța stă în o cât mai mare apropiere de starea de natură. Hanu-Ancuței este capodopera idilicului jovial și a subtilității barbare. Formal, scrierea e un fel de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
stinse alba lampă căzând pe piatra tare Cu geamăt lung și jalnic de suflet chinuit Și umbra fu ca plumbul în turnul urgisit Iar corbii s-adunară strigând în depărtare. Ha, corbii s-adunară strigând în depărtare, Căci prada lor gătirăm din trupul prihănit Ce sta întins și rece în turnul părăsit: Și mortul era visul suprem de așteptare. IULIU C. SĂVESCU Iuliu C. Săvescu, mort de ftizie în 1904, e un nostalgic în căutarea de spații exotice, evocator al "pustiului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
orbul care se lasă dus... Ci ți-oi întinde mâna, și vino de vei vrea, Dar nu te vreau nici roabă, și nici stăpâna mea. Nici sprijin, nici povară - așa te vreau, și-acum De vrei să mergi cu mine, gătește-te de drum... fie că plânge, dramatic, fecioara bătrînă: Mă uit în oglindă și nu te mai chem Și nu te mai cer ca-nainte, Și totuși sunt clipe în care mă tem De parcă mi-ai sta dinainte, Și-n
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și satului și locuitorilor lui, pentru că locul produce multe ciuperci, iar locuitorii satului le culeg cu plăcere și le consumă în cantități mari atât vara cât și iarna. Bucă tăria lor are o paletă bogată în sortimente diferite de mâncări gătite din ciuperci proaspete sau uscate, conservate. Satul a fost înființat pe timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, care i-a împroprietărit pe locuitorii din zona de deal și de munte din perimetrul Rîmnicului Sărat și al Focșanilor, pe aceste moșii expropriate
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
după terminarea celui de al doilea război mondial, pe când eram student la teologie, în vara anului 1946, dominat de foametea cea mare, eram din nou la unchiul Dumitru, și de trei patru ori pe săptămână mâncam cu toții, pui de porumbel gătiți de tanti Mărioara. ADMITEREA. în toamna anului 1935, unchiul Dumitru m-a dus, pe cheltuiala lui să dau admitere la Școala Normală din Buzău. Ajunși în Buzău am constatat că examenul de admitere se amânase cu zece zile. Unchiul, amărât
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
trăi să-l urmeze pe Buddha, bătrânul Simeon era fericit că-l văzuse pe Domnul și putea astfel să moară împăcat: „Acum slobozește pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea tuturor neamurilor și slavă poporului Tău Israel” (Luca, 2, 29 32). Despre copilăria lui Buddha știm puține lucruri. Legenda spune că era cel mai învățat și mai destoinic tânăr din vremea sa
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
ea pentru asta a venit la Văcărești. S-a mai Întremat cât de cât acolo? Da, da, că primeam lapte, pâine, nu mămăligă sau turtoi. Era un regim ușor mai suportabil. Era puțin mai bine. Incomparabil, pe undeva. Bucătarul care gătea și pentru femei aducea cu găleata morcovi, gulii, ce putea și el, ne proteja, ca să zic așa, și lăsa acolo la poartă, și atunci milițianca zice: „Iubitul vostru iară v-a adus o găleată cu crudități”. Cu două zile Înainte
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu celelalte din celelalte patru camere. Spuneți-mi, vă rog, cum era viața dumneavoastră la Mislea? După două săptămâni ne-au repartizat În dormitoare. Acolo, la Mislea, eram repartizate după condamnări. Cele până la trei ani erau cele care făceau gospodărie, găteau, spălau rufe, și În ele aveau mai multă Încredere. Era prima cameră jos, o cameră specială pentru ele. Lângă ele era camera cu cele care aveau douășpe ani condamnare. Acolo a fost și verișoara mea. Sus la etaj erau iară
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
frate-miu s-o și dus În gară la sora aceea a mea și-o anunțat-o și ne-am adunat cu toții la fratele meu acasă. Și-acolo mama trimisese, săraca, o gâscă mare, prăjituri, aranjase totul și surorile mele gătiseră de dimineață și m-așteptau cu o masă-mbelșugată. O știut de la fratele meu, medicu’, ce foamete se duce-n Închisorile comuniste. Și-apoi am dormit acolo la ei și-a doua zi am plecat spre Satu Mare cu trenul și-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
președinte. După dl. Bolliac ia cuvântul dl. Constantin Boerescu ca să sprijine propunerea d-lui Aslan. Însă în mijlocul perorațiunei sale, președintele dl. Bolliac neputând suferi această tentațiune (!) de a se compromite prestigiul dinastiei, aruncă clopoțelul din mână protestând din nou și gătindu-se să iasă cât mai curând din Adunare în care simțea o atmosferă asfixietoare“. După alte considerațiuni, ziarul urmează astfel: „Fatalitatea făcu să cadă, în una din zilele săptămânii trecute, în mâna d-lui Massim un peticel de hârtie pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
grupurile chiuind și jucând și urmate de lăutarii cari zdrăngăneau se îndreptau în șiraguri lungi către ieșire. Noaptea aduce liniște și întunerec, fiindcă Bordeiul nu era luminat. Dar pocniturile! Ce era cu ele? Iată ce era. La Bordei nu se găteau mâncări. Fiecare venea de acasă cu ce putea. La Bordei se vindeau numai: mititei, cașcaval, pâine, rachiu și vin. De îndată ce intra ceata în grădină trebuia să-și aleagă locul; după ce și-l alegea, unii se așezau jos pentru ca să nu-l
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pedepsei, pentru a face tratament într-un spital. Aceștia toți sunt adventiști vegetarieni, care nu mănâncă niciun fel de carne și nu lucrează sâmbăta. Cum vor suporta ei închisoarea? Ce vor mânca ei acolo, știut fiind că nu li se gătește lor separat? Ei acum sunt arestați, își execută pedeapsa pentru că au răspândit Biblii și alte cărți religioase. Infracțiunea pentru care au fost condamnați este următoarea: Difuzare fără autorizație legală de scrieri cu caracter mistico-religios. Articolul 94 din Legea presei. Dar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
35 de grade, iar iarna urcă doar cu foarte puțin peste cea de afară. Așa că... vii de afară și sări direct în pat. Cât privește bucătăria, ne-am improvizat în pod o semicameră din lemn unde soția mea încearcă să gătească, vara sub căldura insuportabilă a acoperișului, iar iarna îndurând capriciile necruțătoare ale frigului. Apa, când urcă la noi la mansardă, e un mare eveniment, lucru ce se întâmplă o dată, de două ori pe săptămână iarna, căci vara nu urcă deloc
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ochiuri. Domnule Nicolae Ceaușescu, de ce să fim noi așa pedepsiți să facem coadă la această bucătărie, deoarece mâncarea care ni se servește la cantină nici câinii care trăiesc prin tabăra noastră nu ar mânca-o, și aceasta pentru că nu-i gătită de bucătari specializați, ci de așa-zișii bucătari care au venit în Libia ca zidari, sudori, electricieni, șoferi și tot felul de meserii, dar lor le convine, că fiecare știe să facă un grătar și mai pe deasupra este și schimb
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
la înmormântare au rezultat următoarele: Nicolae Petrașcu, în ziua în care a fost găsit mort, rămăsese acasă, întrucât nu avea serviciu. Când soția sa a plecat la lucru i-a spus să curețe niște cartofi pe care dânsa îi va găti când se va întoarce acasă. Când s-a întors de la serviciu, Livia Petrașcu și-a găsit soțul spânzurat cu un cablu electric de suportul rezervorului de la WC. Cu venele de la mâini tăiate, cu un cuțit înfipt în piept în dreptul inimii
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
era absolut nimeni, spuse ea în timp ce punea cărțile pe masă. A ridicat apoi capacele de pe oale și cratițe și a adulmecat mâncarea cu vădită plăcere. — Ai făcut singur toate minunățiile astea? întrebă ea. — Da, normal. Când mi se face foame, gătesc. Nu stau să rabd. N-am pregătit cine știe ce. — Arată grozav și îmi place cum miroase. Am pus totul pe masă. Sorbea mâncarea din priviri. Era destulă. Am pregătit whisky cu gheață în pahare mari, am prăjit niște soia, am presărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sunt cele care se îmbracă atât de seducător. Și-a trecut mâna prin părul ei lung și negru și i-a dat o formă frumoasă. În cameră plutea parcă un cu totul alt aer. — Mulțumesc pentru masă. — Cu plăcere. — Întotdeauna gătești așa? — Când nu sunt ocupat. Dacă am treabă, nu gătesc. Mănânc ce găsesc prin frigider sau ies în oraș. S-a așezat pe scaunul din bucătărie, a scos o țigară din geantă și a aprins-o. — Eu nu prea fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
trecut mâna prin părul ei lung și negru și i-a dat o formă frumoasă. În cameră plutea parcă un cu totul alt aer. — Mulțumesc pentru masă. — Cu plăcere. — Întotdeauna gătești așa? — Când nu sunt ocupat. Dacă am treabă, nu gătesc. Mănânc ce găsesc prin frigider sau ies în oraș. S-a așezat pe scaunul din bucătărie, a scos o țigară din geantă și a aprins-o. — Eu nu prea fac mâncare. Ajung acasă puțin înainte de șapte și când mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ce găsesc prin frigider sau ies în oraș. S-a așezat pe scaunul din bucătărie, a scos o țigară din geantă și a aprins-o. — Eu nu prea fac mâncare. Ajung acasă puțin înainte de șapte și când mă gândesc să gătesc ca apoi să hăpăi totul în câteva minute, îmi piere tot cheful. Doar nu trăiesc numai ca să mănânc, nu? Avea dreptate. În timp ce mă îmbrăcam, a scos un carnețel din geantă, a scris ceva cu pixul, a rupt foaia și mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]