4,049 matches
-
sociologului citat mai sus: „În vreme ce (În trecut, n.m. A.M.) sensul vieții era impus de către destinul social, astăzi e de dorit, din contră, să te construiești de unul singur și, dacă poți, să te inventezi. Ceea ce, În alți termeni, corespunde unei generalizări a democrației la obișnuitul vieții: de la comportamentele alimentare la felul În care-ți crești copilul, trebuie să-ți alegi adevărul despre orice și să afli pînă la urmă cine ești cu adevărat.” Alături de emisiuni TV, de reviste, de cărți practice
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu cunoaște taina celeilalte. Dar, deși recurg la aceleași strategii, nu au și aceiași sorți de izbândă: acolo unde una eșuează, cealaltă reușește. În ultimă instanță, ceea ce frapează este faptul că amândouă folosesc același tip de „capcană”, confirmare clară a generalizării practicilor de supraveghere la Elsinor: spionajul, iată regula castelului! Hamlet pregătește o „cursă de șoareci” în care să prindă „conștiința (presupus vinovată) a regelui”. Ideea i-a dat-o, zice el, lectura unei piese vechi, unde se spunea că ucigașii
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
sursă de plăcere clandestină pentru tânăra nesupusă pe care mama decide să o sancționeze drastic. Ea vrea să „știe tot” și nu admite nici o fisură în exercitarea vigilenței sale. Casa Bernardei Alba, ca și 1984, confirmă faptul că supravegherea, în ciuda generalizării sale, nu implică dispariția oricărei rezistențe, ci doar pune la grea încercare elanul și energia acesteia. Logicii dominatoare instaurate de către Putere îi răspunde nesupunerea răzvrătiților, refractari la capitularea completă: teroarea este un test. Ei nu acceptă să-și ia toate
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
or descoperi oare? Și ce se întâmplă dacă, la Sellars sau la Castorf, supravegherea nu e decât simptomul unei supra-supravegheri, fără țintă precisă și fără consecințe efective? O supraveghere ce înlocuiește ochiul divin atent la fiecare detaliu, dovadă a unei generalizări lipsite de o motivație imediată, o supraveghere în sine, ce sfârșește prin a deveni o condiție a modernității. Iată de ce, în afara mașinăriilor, pe scena lui Sellars sau pe cea a lui Castorf, între spectatori și personaje intervin intermediari echipați cu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
delimitarea mediilor ce trebuie supravegheate și-a pierdut exactitatea de altădată, închiderile etanșe „ne apar ca ținând de trecut” (Deleuze, p. 237). Această erodare a granițelor care îi permiteau supravegherii să se focalizeze pe un teritoriu insular este însoțită de generalizarea „controlului”, termen substitutiv avansat de Deleuze. Controlul este „continuu” și „nesfârșit”, el este „nicăieri și pretutindeni prezent”, ca să cităm termenii care defineau odinioară poziția de dominare a lumii deținută de Dumnezeu. (De altfel, sateliții care se învârt în jurul Pământului nu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
față, să amintim că vizavi de segmentarea societății contemporane și multiplicarea valorilor, de disoluția legăturilor simbolice și a marilor narațiuni legitimatoare, nu toată lumea adoptă tonul alarmist al lui L. Sfez. Dimpotrivă, un autor ca Gianni Vattimo 1 vede tocmai în generalizarea comunicării și erodarea "principiului de realitate" o șansă a unui nou mod de a fi umani. Potrivit acestuia din urmă, criza ideii de istorie (care o poartă în sine pe cea a ideii de progres), datorată în egală măsură sfîrșitului
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
O altă surpriză este ideea că autopoieza implică non-interacțiunea. Este o prostie, un non-sens. Ideea nu este să tratezi sisteme închise, ci să reconceptualizezi ceea ce este natura interacțiunii (...)"85. Frînă de ultim moment, subterfugiu în "micro" sau adevărata prevenire împotriva generalizărilor abuzive... Închiderea operațională joacă rolul de model teoretic sau este ea "o noțiune locală?" Întrebarea rămîne pusă. 3. Atlan circumscrie problema La toate acestea, Atlan răspunde în bloc: i se pare evident că sistemele sînt deschise căci, dacă schimburile cu
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
evoluție și progres, luând drept capăt final al evoluției starea noastră actuală și considerând (ajutați și de Istorie) că progresul continuu subsumează în mod fericit evoluția noastră de până acum și, deci, evoluția în genere. Suntem însă în situația unei generalizări nepermise deoarece nu vedem (încă?) unde este capătul evoluției. În plus, cred că sensul exact al noțiunii de evoluție, în forma ei darwiniană, este de adaptare evolutivă. Pe logica acestei adaptări, dacă în fața rezistențelor pe care i le-a opus
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
verbe: a fi și a face, care exprimă substanța și acțiunea, ființa și procesul. Să le luăm așadar în considerare drept elemente semnificative pentru ceea ce înseamnă gândirea, ele dând seama de moduri esențiale de abordare a realului. * În mod tradițional, generalizarea este atributul celor în vârstă, capabili, la capătul experienței pe care o constituie existența proprie aflată în vecinătatea finalului, să indice mai tinerilor semeni care sunt lucrurile cu adevărat semnificative, sau care este sensul evoluției lucrurilor. Formula sfatul bătrânilor, indicând
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
mele ce scapă total controlului voinței. E semn al limitelor schematismului meu mental, lipsit de educația necesară capacității de sinteză. * La câte păcate a dat naștere dorința de-a ajunge în Rai? Să fim conștienți că aruncăm asupra celorlalți plasa generalizării și uniformizării la care ne obligă posibilitățile noastre de înțelegere. Modul nostru de inserție în lume este dominat de variantele de accedere comodă la ea. Chipul pe care lumea îl capătă pentru noi este schițat de reflexia comodității noastre intelectuale
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
rareori corectă, că le-ar fi mai bine dacă s-ar dizolva ordinea socială, ratând faptul că în domeniul socialului orice ordine este automat înlocuită de alta, schimbându-se întotdeauna doar raporturile de putere. Disoluția societății ar conduce la o generalizare a forței ca principiu de ordonare, indiferența față de propria viață, ca principiu al curajului, devenind una din valorile centrale ce garantează reușita. În domeniul umanului nu există anarhie în sensul tare al termenului, ci doar înlocuirea unei forme de organizare
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
al românității cred că e ceva particular în această limbă dacă ne-a făcut posibilă persistența. * Marea problemă a umanității e că permite tuturor degradaților să aibă copii, ca și cum competențele educaționale ar ține de drepturile omului (un alt caz de generalizare pripită). Este una din căile de perpetuare a răului. Doar faptul că din părinți răi se nasc câteodată copii buni mai poate constitui o scuză. Să-i prețuim pe cei mai slabi ca noi deoarece pe seama lor ne putem bucura
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
cursurilor de formare pentru specialiștii în asistență socială, nu există încă un sistem structurat, coerent de servicii sociale publice specializate care să prevină și să ofere sprijin victimelor violenței domestice și cu atât mai puțin se poate vorbi despre o generalizare a consilierii și terapiei ca o modalitate absolut necesară în toate cazurile de abuzuri. Din acest punct de vedere, găsim mai degrabă în Planurile naționale de acțiune pentru oportunități egale și politici familiale din cadrul ministerelor stipularea, în termeni foarte generali
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
distincție importantă se operează între: violența directă sau abuzul direct: victima este copilul (agresorul este unul dintre părinți, cel mai frecvent, sau rudele); violența indirectă sau abuzul indirect: vizează partenerul pentru a-l distruge, dar copilul cade victimă fie prin generalizarea violenței asupra întregii familii, fie prin pedepsirea lui în condițiile în care acesta se solidarizează cu unul dintre părinți în timpul episodului conflictual. Dintre toate situațiile în care violența afectează profund dezvoltarea copilului, maltratarea reprezintă experiența cu efectele cele mai distructive
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
poate omenirea în cîteva secunde/ S-o-ntinerească nouă pe veci ori s-o scufunde”9). Cel de-al doilea caz îl ilustrează Bacovia, care scoate ceva memorabil din cuvîntul „atom” în cunoscutul vers din „Largo”: „Muzica sonoriza orice atom...”, generalizare de efect, deschidere largă către micro și macrounivers, manifestare de maximă acuitate a sensibilității, amestec subtil de reverie calmă și suferință discretă 10). Arghezi și Bacovia folosesc și cuvîntul „moleculă”. Autorul Cărticicăi de seară, în joacă, pentru a sugera miniaturalul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
conduce, singur, decât la eteronomie. În consecințele sale extreme, el duce la realism moral” (op. cit., p. 127). A doua etapă, cuprinsă aproximativ între 8 și 11 ani, este „egalitarismul progresiv”. Este mai mult o etapă intermediară, de interiorizare și de generalizare a regulilor și a consemnelor. specificul acestei etape l-a surprins cu finețe pe P. Bovet: copilul ascultă nu numai de ordinele adultului, ci și de regula în sine, generalizată și aplicată într-un fel original. J. Piaget a confirmat
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
nicio diferență (Castles, 1982; Rose, 1984). Deși uneori se afirmă contrariul, guvernele militare din țările lumii a treia par a nu avea rezultate mai bune din punct de vedere economic decât guvernele civile (McKinlay și Cohan, 1975: 1-30). Totuși, alte generalizări făcute adesea în privința guvernelor nu au fost până acum confirmate. În particular, nu s-a stabilit dacă instabilitatea personalului ministerial are, în ce privește dezvoltarea socială și economică, consecințele negative care îi sunt adesea atribuite, deși poate avea un impact negativ asupra
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
solidaritatea lor, funcțiile reciproce pe care le exercită, în aceasta constă superioritatea morală." Respingînd "spiritul local", eliminînd "influența solului, a climatului și a rasei" în beneficiul "acțiunii sociale și politice", Parisul, "simbol impunător și complet al țării", a asigurat, victorios, "generalizarea nobilă și curată a spiritului modern" în detrimentul acelui haos confuz al "intereselor individuale", caracteristic "epocilor barbare", epoci "în care omul depinde încă de pămînt, este înrădăcinat în el, pare a face parte din el". E un text lipsit de orice
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
acestor promisiuni, există un risc major, mereu prezent, de care n-au scăpat acele binecunoscute tentative din domeniul esteticului și al vieții formelor, a căror ambiție era aceeași: scrutarea dezordonată a timpului și a spațiului, falsele paralelisme, asimilările contestabile și generalizările arbitrare 87... În cazul construcțiilor speculative de amploare, celui care nu este atras de acestea sau care își recunoaște incompetența nu-i sînt interzise alte demersuri, mai adecvate și aparent mai sigure. Reașezat între limitele unei cronologii mai apropiate, ale
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
diferite) vor fi mai apoi reexaminate din punct de vedere lingvistic. Delimitîndu-se de relația dintre secvențele descriptive și narațiunea în care acestea se regăsesc adeseori inserate și părăsind aria discursului literar, cea de-a doua parte constă într-o dublă generalizare, o deschidere către discursuri non-literare (publicitar, jurnalistic și altele) și alte genuri descriptive (portretul și descrierea acțiunilor, în special). Într-o perspectivă diferită, dar complementară abordării poeticii istorice din prima parte, ne propunem să caracterizăm secvențialitatea descriptivă. Destul de inexactă, noțiunea
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ei zbuciumați. Cu țigara de foi între dinți, Rodolphe dregea cu briceagul unul dintre cele două frîuri, care se rupsese. G. Flaubert, Doamna Bovary, p. 85 1. A se vedea studiul lui B. Didier, 1982. 2. Variantele acestui poem semnalează generalizarea toposului naturii libere. Astfel, în versul 2, s-a tăiat cuvîntul realist "stîncă" în favoarea cuvîntului "munte" care este mai potrivit cu dimensiunile grandioase ale peisajului așa cum apar ele, începînd cu Rousseau și Chateaubriand. La fel se întîmplă și în versul 5
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pentru construcția ei abstractă, bazată pe fantezie și instinct și care, fiind lipsită de fundamentare științifică, a cunoscut un ritm de dezvoltare extrem de lent. În concepția lui E. Meumann, pedagogia este o știință empirică, în sensul că ea își întemeiază generalizările pe observație sistematică și pe experiment. Spre deosebire de alți teoreticieni care vedeau în pedagogie fie o "psihologie aplicată", fie etică sau logică aplicată, Meumann aprecia că aceasta este o știință de-sine-stătătoare care, chiar dacă folosește și rezultatele altor științe (psihologie, pedologie, patologie
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a fost supusă unor numeroase și întemeiate critici. Obiecția pe care Decroly însuși a adresat-o sistemului de instruire pe obiecte de învățămînt este, în parte, îndreptățită. Există, într-adevăr, pericolul ca datorită modului analitic de prezentare a faptelor și generalizărilor elevii să rămînă cu cunoștințe fragmentare, aparținînd unui obiect sau altul. Sistemul de instruire pe obiecte de învățămînt acordă toată grija procesului de analiză realizat sub conducerea profesorului, dar neglijează deseori procesul de sinteză, mai ales a unor sinteze privind
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
înșiși, care, rareori, o pot realiza singuri. Aplicarea centrelor de interes prezintă însă alt inconvenient: elevii rămîn mult timp la nivelul faptelor, pentru că "centrele" studiate anterior nu le-au oferit prilejul dobîndirii unor noțiuni necesare ridicării pe noi trepte de generalizare. Pe de altă parte, se constată multe lacune în cunoștințele lor, pe care nu au avut prilejul să le asimileze. Practica școlară din secolul XX a condus către un alt sistem de grupare a cunoștințelor, opus celui preconizat de O.
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pedagogiei prin studirea pe cale experimentală a copilului (Nicolae Vaschide, Grigore Tăbăcaru, Vladimir Ghidionescu, Izabela Sadoveanu). Se păstrează însă și tendința constituirii pedagogiei mai ales prin reflecție asupra tezelor formulate de marii teoreticieni ai educației și completarea lor cu unele noi generalizări întemeiate pe observația practicii școlare a vremii. Calea deductivă de constituire a unui sistem pedagogic proprie pedagogiei filosofice din secolele anterioare s-a menținut, mai ales, prin Ion Găvănescul. Cu această direcție de manifestare a teoriei despre educație se va
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]