4,325 matches
-
este înălțată zeilor care se arătaseră unor țărani și-l chemaseră la ei pe Marele Preot pentru a da porunci poporului atlant. Bătrânul își striga rugăciunea cu un dezgust abia acoperit, oprirea în templu fiindu-i un ghimpe în talpa grăbită. Firește că nimeni nu văzu la el altceva decât liniștita lui cucernicie, aprinsă doar de dorința de a le cere zeilor îndurare. Nimeni, afară de cei cinci nu putea bănui dedesubturile rugăciunii. Când Marele Preot ieși din arcada porții palatului regesc
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
preoți se schimbau la fiecare jumătate de ceas, ceilalți mergând toți pe asini, ca să fie odihniți. De câteva ori Marele Preot blestemă în sinea sa încetineala mersului și se gândi înduioșat la aripile de vultur făcute cândva de Auta. Înaintau grăbiți, dar i se părea că înaintează ca melcii. Și, cu toată graba lor de a ajunge cât mai era soarele sus, nu ajunseră decât noaptea. Cei doi preoți, înconjurați de câțiva soldați dintre cei mai viteji, dar care acum își
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ceru o lămurire: dacă luntrea poate zbura și mai repede. Întrebarea îl uimi pe sclav. Cum, nu-i era de ajuns această iuțeală neasemuită, mai mare decât a vântului, de la care îi vâjâiau urechile? Unde mai pomenise Tefnaht zbor mai grăbit! Îl întrebă pe cârmaci și-i tălmăci preotului răspunsul: - El zice că s-ar putea și ceva mai repede, însă nu e bine pentru sănătatea omului dinăuntru. Dar luntrea lor cea mare cu care zboară între stele nu are nimic
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și atunci te-am trimite înapoi pe pământ. Dacă te duci acum, nu-i poți învăța decât să moară și ai să mori și tu poate înainte de a-i fi învățat, ca și prietenul tău Iahuben. Zilele trecură în cercetări grăbite. Pentru Auta, în învățătură. Străinii nu-i cereau să le facă aproape nimic. Își sfârșise hrana pământeană de mult, și iar înghițea sâmburii lor ciudați. Iar într-o seară Hor se apropie de el și-i atinse brațul. Erau pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se repezi în brațele lui Auta, căzîndu-i la piept. Numaidecât după aceea se auziră în preajmă voci și de după niște tufe se ridicară câteva coifuri de soldați, sclipind în lumina lunii. - Vii cu mine, Nefert? o întrebă Auta cu voce grăbită. - Să fugim, să nu ne ucidă... Nu trebuia să strig. Știam că ai să vii să mă iei, am simțit. Dar am... Glasul îi amuți. Soldații erau aproape. - Fugi cu ei, Nefert! îi șopti Auta arătîndu-i pe cei doi străini
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se întunecase. Nu se mai vedea nimic. Hor și ceilalți străini intrară în luntrea lor. Nefert nu-și dădea seama ce se petrece, dar era neliniștită. Auta nu apucase să afle nimic și, văzîndu-i pe străini atât de îngîndurați și grăbiți, nu mai îndrăzni să-i tulbure. Șezu cu Nefert pe o bucată de stâncă. Tăceau. După un răstimp destul de lung se stârni un vânt puternic de la miazăzi. Sub ei, piscul începu să se clatine. După aceea plouă. Văzduhul atârna greu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
voal albastru, cu mâneci largi iar la gât un șir de perle albe. Toate acestea îi dădeau un plus de distincție. Ajunși la Ramona, cei trei colindară în fața ferestrei. înăuntru, doamna Neli plângea ascultându-i, iar fiica ei se ocupa grăbită și nu fără emoții de aranjatul mesei. Colindătorii intrați în casă urară la mulți ani gazdelor, sărutându-le pe față, în afară de Radu, care cu destulă stângăcie sărută mâna bătrânei doamne, iar în fața Ramonei făcu o plecăciune ușoară, abia schițând un
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
nu există atâta asprime și duritate după cum pare a fi, oricum nu mă interesează și mă bucur pentru căsătoria ei, gândi Radu, singur, în biroul său. Firul gândurilor lui este întrerupt de Andrei, care dădu buzna, vesel în birou. -Te-ai grăbit să urci Radu, deși Andrei cunoștea foarte bine motivul. -Da, trebuie să ies în câmp. -Cred eu că de azi înainte vei ieși mai rar, zise Andrei. -Ce tot îndrugi acolo? -Nu știi? De astăzi ești numit inginer-șef, accentuând
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
lumina clar casele din piatră, grădinile oamenilor și viile dese din depărtare. Tânărul de statură potrivită, slăbuț dar bine făcut, cu părul rar mai mult șaten decât blond, trase-n piept aerul tare de acasă. De acasă! Inima-i bătea grăbită, fiindcă lipsise vreo șapte ani, deși pe acele meleaguri se născuse, într-un sat mare din apropierea Nistrului, înaintea primului război mondial, în 1914. Privi lung coasta blândă și pădurea, cum îi spunea pâlcului de copaci în care-i plăcea să
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
puse din nou în mișcare, realiză ce se întâmpla de fapt. Nu, nu putea coborî, locul lui nu mai avea să fie acolo niciodată, pornise pe un drum fără întoarcere. Odată ajuns la Iași, privea uimit peroanele lungi, forfota oamenilor grăbiți s-ajungă pe la casele lor, sau pe la cine-i aștepta. Numai el se simțea mai singur decât oricine. Derutat, speriat chiar, se așeză pe o bancă din fier forjat în fața gării, gândind intens, încercând să-și domolească bătăile grăbite ale
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
oamenilor grăbiți s-ajungă pe la casele lor, sau pe la cine-i aștepta. Numai el se simțea mai singur decât oricine. Derutat, speriat chiar, se așeză pe o bancă din fier forjat în fața gării, gândind intens, încercând să-și domolească bătăile grăbite ale inimii. “Trebuie să merg la Școala Normală, trebuie să aflu cum ajung acolo ș- apoi, voi mai vedea!“ se încuraja, privind oamenii care treceau atât de nepăsători pe lângă el. Cum, chiar nimeni nu vedea că el nu era decît
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
a libertății persoanei, după care, în final, când cu sufletul la gură mă așteptam la un diagnostic, la o rețetă parafată de un conducător de doctorate, amicul Hurjui, doctorul voluntar al scriitorilor ieșeni, mi-a întins mâna și a plecat grăbit, scuzându-se că trebuie să iasă la plimbare cu nepotul și că deja este în întârziere... Gestul lui precipitat m-a îngrijorat! Dacă B.C. are dreptate? Când doctorul tace, înseamnă că nu are ce să-ți spună personal, ci numai
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93057]
-
ea mințind. — Ai buletin? mă uit eu spre o geantă de umăr de pe noptieră. Calmul ei se spulberă. Ochi-i sunt ca antenele de satelit de pe zidul din afară alu Tom Stronach. — Cinșpe... dar Împlinesc șaișpe În septembrie, spune ea grăbită. Prea grăbită. Prea grăbită să recunoască. Mă Întreb de ce nu vrea să mă uit În geanta aia. — Prietenul tău a Încălcat legea dacă a avut contact sexual cu tine. A făcut-o? Întreb eu, mergând mai aproape să-i cercetez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Ai buletin? mă uit eu spre o geantă de umăr de pe noptieră. Calmul ei se spulberă. Ochi-i sunt ca antenele de satelit de pe zidul din afară alu Tom Stronach. — Cinșpe... dar Împlinesc șaișpe În septembrie, spune ea grăbită. Prea grăbită. Prea grăbită să recunoască. Mă Întreb de ce nu vrea să mă uit În geanta aia. — Prietenul tău a Încălcat legea dacă a avut contact sexual cu tine. A făcut-o? Întreb eu, mergând mai aproape să-i cercetez un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mă uit eu spre o geantă de umăr de pe noptieră. Calmul ei se spulberă. Ochi-i sunt ca antenele de satelit de pe zidul din afară alu Tom Stronach. — Cinșpe... dar Împlinesc șaișpe În septembrie, spune ea grăbită. Prea grăbită. Prea grăbită să recunoască. Mă Întreb de ce nu vrea să mă uit În geanta aia. — Prietenul tău a Încălcat legea dacă a avut contact sexual cu tine. A făcut-o? Întreb eu, mergând mai aproape să-i cercetez un pic țâțele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
strecurându-ne cu iscusință printre două scaune și, răsucindu-ne, Îi putem vedea gaura rotundă, Întunecată și neagră a gurii ei și zbiară ceva, dar noi ne rostogolim până la ușă, iar ea se ridică să ne urmeze, dar noi mergem grăbiți ca curu prin parcare către mașină, fredonând melodia pe care se derulează genericul din finalul emisiunii Benny Hill Show. Încă mai e pe urmele mele răcnind Brooosss și ne dăm seama că fugim Într-o direcție greșită, ne Îndepărtăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
rămână pe câmp, totul transportat în silozurile construite special în localitățile Fălciu, Murgeni, Zorleni și Bârlad. Tabelul era întocmit ca la carte, obligațiile și cerințele la fel. Orele unsprezece și jumătate, în plină vară. Peste lanurile de grâu auriu zburau grăbite stoluri de păsări fugărite parcă de arșița dogoritoare a soarelui. Pala de căldură juca la orizont, prevestind o zi teribil de călduroasă. Ne apropiam de un punct, unde șoseaua cotea brusc spre localitatea Murgeni. Am observat și simțit că Virgil
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
unui atare cadru permite formularea cîtorva mărturisiri finale. Să recunoaștem, de pildă, că o introducere care iese cu "violență" din spațiul de interes al textului prefațat poate să șocheze, atunci cînd nu răspunde nivelului minim de așteptare cu care lectorul grăbit frunzărește de obicei paginile unei prefețe. Or, încercarea de a transforma această introducere în "altceva" decît cartea prezentată impune, pare a se regăsi în propriul nostru exercițiu intelectual; căci, în mod obișnuit, o prefață standard preia cele mai interesante elemente
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
gestul său cotidian traduce, din perspectivă cultural-antropologică, încercarea disperată de a recupera sensurile vârstei eroice pentru a salva prezentul compromis de traumele identitare. Astfel, nostalgia lui illo tempore va rămâne laitmotivul permanent al discursului eminescian, într-o lume românească mimetică, grăbită să prindă Occidentul din urmă, cu orice risc și cu orice mijloace. ("La noi lucrurile se traduc din franțuzește într-o singură noapte și sunt votate a doua zi cu drumul de fier"217.) 1. În plan tematic, Eminescu, analist
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pe ogorul artistic". Să ne amintim că Dürer a inaugurat în același timp peisajul și pictura în ulei. Fluid vegetal, greu și viu, uleiul pur de in amestecat cu rășină are onctuozitatea oleaginoaselor și lentoarea surdă a ciclurilor agricole. Omul grăbit al marilor orașe respinge răbdarea țărănească a muncii. Vitesse, paresse [viteză, lene], rima e bună. Să nu ne mirăm dacă "o lume fără țărani" va deveni "o lume fără artă". Hinterlandul și avangardele erau, poate, mai solidare decât credem. Ubicuitatea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sfetnici care au rămas constant fideli în cele mai bune (adică în credința creștină - n.n.); pe ceilalți însă i-a alungat din sfatul lui, întorcându-le spatele ca unor neputincioși, considerând că aceia din jurul împăratului care au fost așa de grăbiți să-și trădeze Dumnezeul, nu vor fi niciodată devotați”. (Casiodor, Istoria Bisericească tripartită, cartea I, capitolul VII, în PSB, vol. 75, p. 41) Încercarea credinței de către Dumnezeu „Căci dumnezeiescul Avraam este încercat, deoarece Dumnezeu nu e neștiutor a ceea ce va
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
pe cel salutat. Nu salutăm o persoană stând cu spatele către ea sau privind în pământ ori spre cer. Nu salutăm ținând mâinile în buzunare și nici cu gura plină. Nu salutăm făcând gesturi ample, nefirești, cu mâinile. Nu salutăm grăbit și cu aerul că suntem prea ocupați de ceva. Băieții trebuie să salute scoțându-și căciula din cap. Formulele de salut cele mai des folosite sunt: „Bună dimineața”, „Bună ziua”, „Bună seara”. Între prieteni și colegi se folosesc de regulă: „Bună
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
asupra iubite o scrisoare bătută la mașină, deși există excepții și de la această regulă... Așezarea în pagină a textului are rolul ei în aspectul unei scrisori. Nu scriem cum ni se năzare, fără dată, fără titlu, fără alineate, oricât de grăbiți am fi. Textul trebuie încadrat în pagină lăsând o margine de circa 3 cm pe care e bine să nu scrieți nimic. E necesar ca adresa destinatului să fie completă: nume și prenume, stradă, număr, bloc, scară, etaj, apartament, cod
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
Bîrzoțel, Bîrzuica, Bîrzunțul, Bîrzoiești, Bîrzu). Onomasiologic și alte nume sprijină verosimilitatea toponimizării, pornind de la însușirea de a fi „repede“: Răpedea, Răpegioara, Răpejoara, Repedele, Crișul Repede, Repedea, Repejoara, Repejorul, Bistra (< sl. bystrŭ, „repede“, „limpede“), Bistrețul, Bistrița, Sebeș (< magh. sebes, „iute, repede, grăbit, frumos“), Sebiș, Sebeșel, Sebișești, etc. Interesant este că sl. bystru înseamnă și „repede“, și „limpede“, iar magh. sebes și „repede“, și „frumos“. În materie de cursuri de apă, calitățile pot fi, și într un caz, și în altul, complementare, așa
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
zi, implicit timpul din ce în ce mai puțin pe care l acordăm bucătăriei, împuținarea (mai ales în mediul urban) gospodăriilor în care „se pun murături“, cvasidispariția celor în care se face borș, moda preparatelor stil fast-food, care au devenit simboluri ale occidentalizării noastre grăbite, toate acestea nu oferă prea multe speranțe celor care își doresc prezervarea tradițiilor culinare. E foarte trist, dar foarte posibil ca, peste numai câteva decenii, ultimul borș preparat pe aceste meleaguri și servit probabil unui turist străin dornic de a
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]