KorAP: Find »[drukola/base=grămadă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...136 137 138 ...251 >

6,255 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

gratis. Era un obicei „oribil“, pe care Îl cultivau amândouă, pentru că le plăcea la nebunie. Datorită lui se Împrieteniseră. — Da... ce ne mai distram! Acum nu mai știu ce filme au apărut, nu am mai fost la cinema de o grămadă de vreme. Făcu o pauză, apoi Întrebă: Cine te-a invitat aici? — O artistă, Desert Rose. Renumită În domeniul artelor vizuale. Produce filme de artă În ediție limitată și le vinde colecționarilor Înstăriți. Călătorește foarte mult, cred că a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
la regim. Kitty făcu o pauză. Și de ce m-aș duce la cina aia? Să mă uit la el prefăcându-mă Încântată și dorindu-mi de fapt cu ardoare să plec acasă? N-am mai avut o Întâlnire de o grămadă de timp. — Ce Înseamnă o grămadă de timp În viziunea ta? Întrebă Diane. O săptămână? — Nu, serios, care-i cel mai bun scenariu? O aventură de-o noapte? De ce să mă mai deranjez? Tot timpul e ceva În neregulă, știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Și de ce m-aș duce la cina aia? Să mă uit la el prefăcându-mă Încântată și dorindu-mi de fapt cu ardoare să plec acasă? N-am mai avut o Întâlnire de o grămadă de timp. — Ce Înseamnă o grămadă de timp În viziunea ta? Întrebă Diane. O săptămână? — Nu, serios, care-i cel mai bun scenariu? O aventură de-o noapte? De ce să mă mai deranjez? Tot timpul e ceva În neregulă, știi bine asta. — Da, Întotdeauna există un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
trădat de Kitty, fiindcă părăsise grupul pe care Îl conducea. O credea o femeie ușoară, pentru că plecase cu un necunoscut, deși În secret Începuse să-i displacă faptul că era legat de grup. Pe dinafară, era un om cu o grămadă de responsabilități: o viitoare fostă soție, copii, o galerie, o casă În Împrejurimile orașului, dar În realitate nimic nu-i plăcea mai mult decât să hoinărească fără nici un fel de bagaje. Și Pedro era supărat. Avea o prietenă foarte tânără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
să petreacă Împreună cu Charlie mai mult timp decât toți ceilalți artiști, ceea ce Însemna, evident, că el era acum artistul principal. Tracy, asistenta lui Charlie, se ocupa de lucrările lui din sală, așa Încât, spre deosebire de Pedro și de Desert Rose, avea o grămadă de timp liber și și-ar fi dorit o companie amuzantă. În seara deschiderii o invitase pe Kitty la un tur al Los Angelesului Într-o mașină Închiriată, În ziua următoare, iar ea fusese de acord. Asta timp de vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Rose, care tot nu părea să fi Înghițit ce-i spusese Kitty. Haide, cum de nu te-ai culcat cu el? Dacă-ți place așa mult? — Am vrut, dar nu eram pregătită. Nu mă mai epilasem pe picioare de o grămadă de zile, zise Kitty pe un ton firesc. Desert Rose o privi, brusc nesigură. — Du-te și spune-le băieților să se liniștească, nu s-a Întâmplat nimic, zise Kitty. N-au de ce să se supere. Nu vor crede o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
cu Charlie În rulotă. Am țipat la polițistul ăla prost și i-am zis că sunt În L.A. Mi-a spus să mă prezint imediat la secția de poliție din New York. I-am Închis telefonul. O, Doamne... am cheltuit o grămadă de bani degeaba. Expoziția a fost o porcărie. Și Charlie... Kitty se Înfioră numai auzind numele lui Charlie. — Nu vrei să vii Încoace, să stăm Împreună la soare? o Întrerupse ea. Putem să ne plimbăm prin Bel Air, e așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
oglinda laterală și o văzu pe Desert Rose singură În parcare, Înconjurată de bagaje, cu umerii lăsați, Înfrântă, devenind din ce În ce mai mică, până atinse dimensiunea unui punct. Se simțea oribil că Își abandonase prietena acolo, la mama naibii, vulnerabilă, cu o grămadă de genți, fără hartă și fără bani de taxi. Ar fi putut s-o jefuiască oricând cineva, s-o violeze, chiar s-o ucidă. O clipă Kitty se simți ca o mamă iresponsabilă care și-a abandonat copilașul neajutorat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
care ești așa de strălucitoare și de tânără. Arăt că naiba pe lângă tine! zise el. — Nu-i adevărat! Nu ești fotogenic. Farmecul tău stă În energia pe care o degaji, iar fotografiile nu pot surprinde energia asta. Se uită la grămada de poze, gândindu-se cât de nedrept era. Apoi se auzi soneria și Kitty merse să deschidă ușa din față. Era Todd, prietenul lui Matthew, un bărbat Înalt, masiv, de aproape patruzeci de ani, nu atât de sofisticat ca Matthew

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
călătoria? o Întrebă, nevenindu-i să-și creadă ochilor când Îi văzu picioarele. Papuci? — O, Carlos, a fost o călătorie norocoasă, răspunse radioasă. — Norocoasă? Întrebă acesta neîncrezător. Ți-au furat cizmele? Kitty deschise ușa apartamentului și se opri puțin, privind grămada de cutii din cameră. Oftă și intră ca un djin care trebuie să se bage la loc În sticlă, după ce a cunoscut toate minunile lumii. Se uită În jur: toate erau așa cum le lăsase, numai ea se schimbase. Dorea neapărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Air. Îmi imaginam ce față o să faci când o să mă găsești acolo, așteptându-te. — O, ar fi fost o surpriză minunată, zise el. Și ce-o să faci acum? Te Întorci la București? — Nu. Vreau să scriu o piesă... am o grămadă de idei, și un roman... un roman despre noi... N-am mai fost până acum personajul unui roman, zise el curios. O să fie o premieră. — M-ai inspirat. Am visat de când mă știu să fac ceva de genul ăsta, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
oară cu Giulia, cu trei săptămâni În urmă, dar În Manhattan de la o săptămână la alta apar cele mai neașteptate aventuri. — E doar un prieten foarte vechi. Asta nu era deloc clar. În New York, „prieten vechi“ putea să Însemne o grămadă de lucruri: cineva cu care n-o să te culci niciodată sau cineva cu care te-ai culcat cu foarte mult timp În urmă, dar a fost atât de groaznic Încât Încă te chinui să uiți sau cineva pe care-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
fi zei decât foarte puțin timp, până la urmă omul din ei tot iese la suprafață, filosofă el. Se opri, prudent, apoi o Întrebă: — De ce să stai singură În noaptea asta? Te invit eu În oraș. Ai ceva de făcut? — O grămadă de lucruri. Următoarea oră și-o petrecu plimbându-se prin apartament, nefăcând nimic; Își imagina scenariul de seducție al lui Matthew la Paris, de Sf. Valentin; asculta Sade; tot fără să facă nimic. Telefonul sună din nou, dar nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
noapte Înainte și observă că prima filă a calendarului de lângă pat indica tot 14 februarie. Trecuseră două săptămâni de când se Întorsese din călătorie și Încă nu o sunase pe Desert Rose. Își aminti silueta mică a prietenei sale așezată pe grămada de bagaje, imaginea surprinsă În oglinda laterală a mașinii lui Matthew, și Începu să se simtă vinovată. Dacă i se Întâmplase ceva rău? Își aminti frustrările din cauza lui Charlie, cearta lor, furia care-o cuprinsese din pricina răutăților pe care Desert

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
un loc de muncă și de-a locui În apropiere sau pe insula Manhattan reprezenta o Împlinire de un eroism extraordinar. Oamenii din alte părți ale lumii nu puteau Înțelege asta. Pe masa rotundă, de sticlă, de lângă pat zăcea o grămadă de facturi pe care nu fusese nici o problemă să le plătească cu câțiva ani În urmă. Acum majoritatea anunțurilor cu locuri de muncă În televiziune cereau o persoană care să facă munca a cinci oameni - să scrie, să producă, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
mesaj: Uite cam cât te iubesc... Se priviră În tăcere. Cearta urâtă din L.A. rămăsese ca un nor negru deasupra lor, trebuiau să facă lumină. Îmi pare rău că te-am abandonat În parcare, fără nici un ban și cu toată grămada aia de bagaje, Începu Kitty. Mă tot gândeam c-ai fi putut să fii jefuită, mi-am făcut griji pentru tine. Desert Rose ridică din umeri. — N-a fost mare lucru, m-am descurcat. Am sunat-o pe verișoara mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441

temelii se ridicase cuptorul actual, unde s-au perpelit vasele din care Centrul n-a vrut să primească decât jumătate, iar, acum, deja răcit, așteaptă o nouă încărcătură. Cu o atenție exagerată, Cipriano Algor băgă furgoneta în șopron între două grămezi de lemne uscate, apoi se gândi că ar putea vedea de cuptor ca să mai câștige câteva minute, dar n-avea motiv, n-avea justificare ca altădată când se întorcea din oraș și cuptorul era în funcțiune, atunci arunca o privire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
cum depreciativ le-a clasificat când i-a descris fiicei lui aventurile și episoadele traumatizantei operațiuni de transbordare. Nu există, totuși, limite pentru ridicol. Dacă într-o zi, așa cum și-a imaginat Marta, un puștan din sat va recupera din grămadă și va duce acasă o farfurie crăpată, putem fi siguri că neplăcutul defect era acolo încă din magazie, sau va fi apărut, din pricina inevitabilei ciocniri dintre vase, provocată de hârtoapele drumului, în timpul transportului până la groapă. E destul să vedem cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
păpușile, n-ai fi știut niciodată cât am riscat, Acum nu mai e un risc, e o realitate, Avem casa, putem veni când vrem, Da, avem casa, o casă cu vedere spre cimitir, Ce cimitir, Olăria, cuptorul, planșetele de uscat, grămada de lemne, ce era și nu mai este, vrei un cimitir mai mare ca ăsta, întrebă Marta, gata să izbucnească în plâns. Tatăl îi puse mâna pe umăr, Nu plânge, recunosc că a fost o greșeală că nu ți-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

Dumnezeu însuși s-a hotărât, se pare, sa devină vânător de cerbi, o să mă iau la întrecere cu el, vino, moșule, nu fi prost, să vezi ce n-ai văzut niciodată, un animal nobil și frumos transformat într-o jalnică grămadă de carne înfricoșată”. Dar Vecu e îndărătnic. Nu vrea cu nici un chip. Încearcă chiar să se smulgă din mâna ta. Alunecă și cade, murdărindu-se de mâlul de pe marginea bălții. Râzi din nou, dar, deodată, te oprești din râs uluit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436

cipays-ii mei cu puștile Încărcate cu bucățele de fier și să-l scot de-acolo teafăr. Din fericire, aveam ceva bani la mine. La Paris luasem un taxi și cerusem să fiu dus În rue de la Manticore. Taximetristul blestemase o grămadă, pentru că n-o găseai nici măcar În ghidurile acelea pe care le au ei, și de fapt era un căpețel de stradă nu mai largă decât coridorul unui tren, prin părțile vechii Bièvre, În spatele lui Saint Julien le Pauvre. Taxiul nici măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

chiar importă conferențiari din țările foste comuniste, unde perspectiva non-pozitivă este norma, corectează-mă dacă greșesc. Din păcate, voi, importații nu vorbiți engleza prea bine, ceea ce Îngreunează transferul viziunii voastre sumbre către un public numeros. Ai putea face un ban grămadă, Ivan, dacă ai putea să te faci mai bine Înțeles. Ivan e obișnuit cu provocările lui Wakefield, dar tot sare: — Ce-are engleza mea? Oricum, nici un mahăr nu vrea să audă ce cred eu: totul e rahat. Mă rog, asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
El a constatat că viitorul Îi speria În așa hal că nu mai puteau face nimic. Numai dragostea adevărată Îi mai putea face bărbați adevărați. — Viitorul? Mitch se foi ca să stea mai confortabil. Mă Întorc la școală. Acum fac o grămadă de bani, dar ce o să se Întîmple cînd o să Îmbătrînesc? Mă gîndesc să mă fac asistentă medicală. Sau web designer. Ivan, ce-ai fost Înainte de a fi șofer de taxi? — Am fost arhitect arctic. Știi că, În tundră, clădirile se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
ca la Seattle. Maggie ezită, schimbă viteza. Ce știi despre bani? Ești și un soi de consilier de investiții? — Oh, nu, răspunde Wakefield cu sinceritate. Singurul lucru pe care-l știu despre bani este că, după toate aparențele, sînt o grămadă, În zilele noastre. Ai acțiuni? — Sigur, am acțiuni la Companie și cumpăr din cînd În cînd noi IPO. Cumpăr și vînd rapid, dar În principal cumpăr. Mi-am investit bucățica ce mi-a revenit din banii de pe fermă În chestii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
cît de curînd, spune Wakefield și, Într-un fel, chiar asta face. Robert Frost a scris „Există Ceva ce nu iubește zidurile“ și Ted Berrigan i-a replicat „Eu sînt acel Ceva“. Ei, bine, eu știu ceva ce merită o grămadă de bani. Dacă vă spun și vouă - nu toată chestia, doar așa, cît să vă ațîț - o să vreți să-mi dați toți banii pe care pot să-i duc numai să vă spun și restul. Iar eu s-ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]