KorAP: Find »[drukola/base=habar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...136 137 138 ...211 >

5,257 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

se găsea crucea. Culmea e că tocmai capacitatea ei de a trece peste orice, fără probleme, fără să transpire de efort sau de grijă, m-a atras. De fapt, Emilia nu făcea o deosebire prea mare între mine și altul. Habar n-avea ce vroia, ce nu vroia, ce-i plăcea, ce nu-i plăcea, ce-i trebuia, ce nu-i trebuia, ce era pentru ea bine și ce era rău. Râdea la fel dacă-i povesteai o comedie sau dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
eram o figură nouă, într-o tăcere de gheață. De parcă vroiau să ne facă să înțelegem că locul nostru nu era acolo. — De ce ne privesc așa? l-am întrebat în șoaptă pe Dinu. El făcu un gest evaziv cu mâna. — Habar n-am. Lasă-i în pace. N-am insistat. Mi-am băut cafeaua, înghițind cu noduri, pentru că avea un gust groaznic. Atunci l-am văzut prima oară pe Profetul. Să tot fi avut vreo cincizeci de ani, dacă judecam după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Tăceam când mi se puneau întrebări și pentru nimic în lume nu m-aș fi dezvinovățit; ar fi însemnat să-i fac tatei pe plac. Din pricina asta, judecătorul devenea din ce în ce mai pornit, mai nervos, reușind din ce în ce mai greu să-și ascundă enervarea. Habar n-avea că în sala procesului el nu era decât un simplu martor, că adevăratul proces se judeca în tăcere între mine și tata, și interpreta tăcerea mea ca un afront personal. Dar chiar dacă aș fi știut că încăpățânarea mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Dinu sau pe țărm, mai ales că individul avea obiceiul să doarmă și după-amiaza. De cunoscut, nu-l cunoștea nimeni în afară de Moașa și de Arhivar, cu care fusese văzut sărutându-se. Portarul, când l-am întrebat, a ridicat din umeri: „Habar n-am cine e, domnule sculptor”, deși am avut impresia că mințea. Aristide a venit să-l consulte tot în cameră. Individul se plângea că simte mereu lipsă de aer, că obosește repede dacă suie câteva trepte și că în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
ar fi fost vânător și mă vâna pe mine. Se maimuțărea, dar în clipa aceea am simțit o dâră rece pe șira spinării. „Cine dracu e ăsta și ce vrea?” l-am întrebat pe Dinu care mă așteptase la cafenea. „Habar n-am” a ridicat el din umeri. Trecuse ceva timp și mă pregăteam să am o explicație cu Moașa deoarece provizoratul traiului în doi amenința să dureze, când, într-o dimineață, din bălăriile crescute în spatele azilului a ieșit un câine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
auzind zgomotele orașului, iar trecătorii tresăreau dând cu ochii de zăbrele. De ce trebuie toate astea? l-am întrebat eu patetic. Ideea mea e foarte simplă. Construim în jurul închisorii alte ziduri și închidem închisoarea. Nemaivăzând nimic, deținuții se liniștesc, iar trecătorii habar n-au ce e înlăuntru. Nu e grozav? — Ba da, e grozav, zise încântat directorul și căută; pe batista lui un alt pătrat în care să mă mute, drept recompensă. A chemat gardianul și i-a spus ceva la ureche

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
mi-am zis și m-am strecurat spre ușă ca să mă duc la closet, sperând că acolo trebuia să vină o dâră de aer proaspăt. Dar chiar în ușă m-am lovit de el. Cum l-am recunoscut prin întuneric habar n-am, însă l-am recunoscut. Și, într-o clipă, n-am mai simțit duhoarea din vagon. M-a cuprins frica... După ce ieșisem din pușcărie, îl mai întâlnisem o singură dată. Și numai pentru o clipă. Mergeam într-o seară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
după câțiva pași o uitam. Într-o zi însă m-am auzit strigat din spate și m-am întors surprins. Bătrâna se oprise și mă fixa, având o lucire voioasă în privire. Nu schimbasem niciodată o vorbă cu ea și habar n-aveam cine era și ce fusese înainte. Eram încurcat, nu știam ce să spun când, cu o mișcare destul de energică, ea a învârtit roțile căruciorului apropiindu-se de mine. Am presupus că vroia să mă roage ceva ori să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
și am tras, grăbit, pătura peste mine. Deodată am avut sentimentul ciudat că-mi supraviețuisem propriei morți. Asta m-a făcut să uit de migrenă. M-a cuprins pe loc o euforie nervoasă. Mă gândeam: „Așadar, alții, sărmanii, mor și habar n-au ce se petrece în urma lor. Nu mai văd nimic, nu mai aud nimic. Stau cu pământ în gură și în urechi. În timp ce eu pot privi ceața și pot simți frigul”. Îmi venea să deschid ușa, să ies pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436

sâmbătă, 23 iunie, și dacă ceva trebuie să se Întâmple, se va Întâmpla În noaptea asta, la Conservatoire. Trebuia să iau o hotărâre rapidă. De ce, mă Întrebam alaltăieri seară În periscop, nu ai ales să te prefaci că n-ai habar de nimic? Aveai dinaintea ta textele unui nebun, care povestea despre discuțiile lui cu alți nebuni și despre ultima discuție cu un muribund hipersurescitat, sau hiperdeprimat. Nu erai nici măcar sigur că Belbo Îți telefonase de la Paris, poate vorbea de la câțiva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
târgul ***, reîntorcându-se spre viitor. 10 MALKUTH 120 Dar ceea ce mi se pare că trebuie deplâns e că-i văd pe unii idolatri neștiutori și proști, care... imită perfecțiunea cultului din Egipt; și cum caută divinitatea, de care n-au habar, În excrementele unor lucruri moarte și neînsuflețite; cum În felul acesta Îi batjocoresc nu numai pe păstrătorii divini și știutori ai cultului, dar și pe noi... și, ceea ce e mai rău, prin asta triumfă, crezând că riturile lor smintite sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

și eu, depinde mult de revelație. Wakefield face aici o pauză dramatică și lungă, care le dă celor șase sute de ascultători așezați În scaunele confortabile din amfiteatrul aerisit ocazia să se Întrebe ce adevăruri pot fi revelate de cineva care habar nu are ce va spune. CÎtă lipsă de eficiență, aproape opusul modului de a face o prezentare pentru colegi, folosind schițe În Power Point și notițe; dar cît de asemănătoare sînt aceste clipe cu primele momente ale unei Întîlniri cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
ca o pictură de Robert Motherwell să valoreze un milion de dolari este unicitatea sa ca operă de artă realizată de unicul și inegalabilul Robert Motherwell. CÎnd vezi o pictură de Robert Motherwell, știi de la prima privire că Robert Motherwell habar nu avea ce urma să picteze Înainte de a se fi apucat de pictat. Valoarea picturii rezidă În ceea ce iese la iveală atunci cînd cineva habar nu are ce caută. Și asta se aplică atît lui Motherwell, cît și privitorului picturii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Motherwell. CÎnd vezi o pictură de Robert Motherwell, știi de la prima privire că Robert Motherwell habar nu avea ce urma să picteze Înainte de a se fi apucat de pictat. Valoarea picturii rezidă În ceea ce iese la iveală atunci cînd cineva habar nu are ce caută. Și asta se aplică atît lui Motherwell, cît și privitorului picturii lui Motherwell. CÎrcotașa strigă: — CÎnd se vinde la solduri? Diavolul este Întru totul de acord cu Wakefield. Ca și sufletul și amprentele, arta este singulară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
săi. Desigur, spune Maggie, e numai vina femeilor. Începe să se miște mai rapid. Căldura crește Între ei și Încă o dată Wakefield Îi cuprinde șoldurile cu mîinile pentru a o Încetini. Totul a luat sfîrșit cînd prima lui prietenă, care habar nu avea de fetișurile lui, a adus acasă un alt băiat care a Întreprins o serie de avansuri Încununate de succes asupra trupului ei, În timp ce Wakefield stătea ascuns În cameră. În loc de gelozie, Wakefield a fost cuprins de vinovăție și și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
făcut cu Maggie? Wakefield surprinde o nuanță de proprietar În tonul lui Paulee. De fapt, Paulee face aluzie la ceea ce el crede că a fost numărul de magie al lui Wakefield, făcînd portofelele să dispară și să apară. Dar Wakefield habar nu are: el a pus strigătele disperate ale oamenilor după propriile portofele și chei pe seama unor răspunsuri imaginare la speculațiile lui despre bani. Îi aruncă lui Paulee o căutătură murdară. — Ah, a sunat ea, spune Sherrill. A intervenit ceva, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
zi lungă și ciudată. Și chiar are niscai note. — Desigur. Hai să mergem la hotel și să bem ceva la bar. Așa pot să mă schimb și să-mi pun puloverul meu de artist și să mă pregătesc pentru diseară. Habar nu am despre ce o să vorbesc. Puloverul lui negru cu guler pe gît este oricînd de ajutor În situații „artistice“. — Ai putea vorbi de ucigași plătiți cu pulovere negre pe gît, glumește Susan, aruncînd mucul țigării pe fereastră. Glumeam. Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
scoată lucrurile la lumină. Wakefield se duce În camera lui, lăsînd-o pe Susan la bar În fața unui martini. În drum spre camera lui, În lift, Îl sună pe Zamyatin. — SÎnt În budă, prietene. Tocmai am aterizat pe planeta ta și habar nu am cum să mă adresez băștinașilor. Îi spune despre expoziția de artă preși post-comunistă, despre tensiunile etnice, despre Petrovicii pe picior de război, despre Susan. Ce dracu’ am să le spun eu În seara asta? La celălalt capăt al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
parcarea de camioane, nouă și strălucitoare și Îmbucă un burrito pregătit la microunde și o ciocolată Snickers, pe care le spală În jos pe beregată cu o cană mare de cafea. Se consultă cu adolescenta din spatele casei de marcat, care habar nu are unde este vechea autostradă, dar un camionagiu mexican Îi arată calea cea bună. Îl Îndreaptă către Sirena Motel, la intersecția a două drumuri vechi, unul care merge prin deșert pînă În Arizona, celălalt printre munți, către Colorado. Mexicanul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
bărbaților. Cowgirl și partenera ei spun doar „bleah“. Wakefield Își face loc prin mulțime către bar și Îi spune barmanului, noul său prieten: — Înțeleg că un bar trebuie să aibă niște cotloane discrete pentru niscai acțiune pe furiș, dar ai habar ce se-ntîmplă acolo? Barmanul, bunul său prieten, se face rău: — Amice, nu știu de unde vii! Dar te afli În singurul bar din țară care nu are niște afurisite de camere video În budă. CÎțiva libertarieni fioroși Își pun jos paharele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
mici, pe un birou negru. În spatele biroului o cabină antică de fotografii la minut, cu o draperie de catifea ponosită. — Eu sînt aici doar ca observator, spune Zelda. O să fiu foarte, foarte liniștită. Ar fi ceva nemaîntîlnit, gîndește Wakefield, care habar nu are de ce se află aici, dar, În fond, ăsta e la el un adevărat m.o., nu? Reverendul Telluride Își dă jos aripile. — Te deranjează? Întreabă ea, pășind grațios peste pene. Le atîrnă Într-un dulap și Wakefield zărește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Wakefield Își bea paharul de Corbu și comandă Încă unul, și Încă altele pentru franțuzoiacele care i se prezintă drept Franțoise și Cybelle. — Știți, spune barmanul, turnînd În pahare mai mult coniac decît Cola, eu sînt student la arhitectură și habar n-am avut că este o convenție a arhitecților În oraș. — Ca și cum ar fost greu, mormăie Wakefield. — Orașul ăsta Îmi amintește de Franța, Îi spune Cybelle. Wakefield a mai auzit asta și Înainte; asta nu e halucinație. — Lui Franțoise și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586

însemna că nu era o schizofrenică periculoasă care avea să-și sfâșie hainele de pe ea și să-l urmărească pe domnul doctor Westcott la sfârșitul programului. Poate că n-ar fi trebuit să-i spună numele lui. Fără a avea habar de suspiciunile asistentei, Henrietta zâmbea îndreptându-se spre parcare. Simțea deja cum se țese o idilă. La semaforul de la intrarea în Woodbury, chiar peste drum de primărie, două pușlamale care spălau parbrize, dușmanii dintotdeauna ai Henriettei, stăteau la pândă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
crede că femeile infertile sunt persoane obsesive și egoiste care ar trebui să se adune și să-și vadă de viața lor. Există persoane care cred asta? — Te-ar surprinde să afli cât de multe. De pildă femeia de-aseară. Habar nu au că dorința de-a avea un copil poate pune în întregime stăpânire pe viața unei femei. Nici nu-ți închipui cu câtă ardoare își doresc unele femei copii. Devine o nevoie sfâșietoare, iar negarea ei provoacă o durere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
compasiune întrebând dacă Ben se simțea bine, e câinele tău? Dacă da, mă gândesc serios să-ți interzic accesul în parcă — De fapt, zise Ralph înhățând potaia de lesă, în ciuda schelălăielilor de protest, e al meu. Îmi cer scuze, dar habar n-aveam că e interzis accesul cu câinii. Fără îndoială, o altă decizie obtuză a distinsului nostru consiliu local. Vino, Ben, e timpul ca noi doi să mergem să ne luăm câte un Big Mac. Ceea ce o făcea să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]