4,479 matches
-
fost clasificată ca centrală de rezervă, trecând pe un plan secundar de sprijin a sectorului de producție de electricitate și, deci, începând inevitabil declinul. Întradevăr, la 21 Ianuarie 1951 a fost inaugurată oficial Centrala Castelo do Bode, prima mare centrală hidroelectrică dintre multe altele,pe care Legea de Electrificare Națională le-a stabilit în proiectele sale, pentru furnizarea energiei electrice la marile centre de consum cum era cazul orașelor Lisabona și Porto. Începând din acest moment, Centrala Tejo a devenit ca
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
de euro . A urmat în 2007 un supermarket SPAR, reprezentând o investiție de 2,2 milioane de euro. Acesta a fost preluat ulterior de rețeaua Billa. Cele mai importante activități economice din zonă sunt desfășurate de Sucursala Hațeg a SC Hidroelectrica SA, care coordonează activitatea celor 12 microhidrocentrale de pe Râu Mare, de Sucursala Râu Mare a SC Hidroconstrucția SA și de fabrica de bere din Hațeg a grupului Brau Union. În afara acestora, mai există firme de îmbuteliat gaz lichefiat, construcții civile
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
Gotlev. Ultimul proprietar al curții boierești a fost preotul Mihail Ostap(ov), refugiat în România, la venirea sovieticilor. În anii 1949-1952, printr-o hotărâre a Ministerului Agriculturii al URSS, pe râul Câinari, în satul Măcăreuca, a fost construită o stațiune hidroelectrica cu o capacitate de 60 de kw/h, dar aceasta nu a asigurat capacitatea suficientă și degrabă a fost uitată. În vechea seliște, spun bătrânii, a existat și o mică bisericuța de lemn. Că era foarte mică, ne dovedesc „Ușile
Măcăreuca, Drochia () [Corola-website/Science/305228_a_306557]
-
tipuri de energie, atât cea potențială, cât și cea cinetică. O roată hidraulică utilizează energia râurilor pentru a produce direct lucru mecanic. O hidrocentrală utilizează amenajări ale râurilor sub formă de baraje, în scopul producerii energiei electrice. Potențialul unei exploatări hidroelectrice depinde atât de cădere, cât și de debitul de apă disponibil. Cu cât căderea și debitul disponibile sunt mai mari, cu atât se poate obține mai multă energie electrică. Energia hidraulică este captată cu turbine. Potențialul hidroenergetic al României era
Energie hidraulică () [Corola-website/Science/303516_a_304845]
-
apă disponibil. Cu cât căderea și debitul disponibile sunt mai mari, cu atât se poate obține mai multă energie electrică. Energia hidraulică este captată cu turbine. Potențialul hidroenergetic al României era amenajat în 1994 în proporție de cca. 40 %. Centrale hidroelectrice aveau o putere instalată de 5,8 GW, reprezentând circa 40% din puterea instalată în România. Producția efectivă a hidrocentralelor a fost în 1994 de aproape 13 TWh, reprezentând circa 24 % din totalul energiei electrice produse. Actual puterea instalată depășește
Energie hidraulică () [Corola-website/Science/303516_a_304845]
-
Dunăre ducând la scăderea dramatică a capturilor de morun în România. Pe Nistru reproducerea morunului s-a observat în trecut la Soroca și mai sus de Moghilău. În prezent, morunul din Nistru nu se poate ridica mai sus de Centrala Hidroelectrică Dubăsari. Pe Bugul de Sud morunul se urca până la Voznesensk (nordul regiunii Mîkolaiv); în prezent, el nu se poate urca mai sus de centrala hidroelectrică din Nova Kahovka. Pe Nipru morunul se urca mai sus de Kiev, în prezent se
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
de Moghilău. În prezent, morunul din Nistru nu se poate ridica mai sus de Centrala Hidroelectrică Dubăsari. Pe Bugul de Sud morunul se urca până la Voznesensk (nordul regiunii Mîkolaiv); în prezent, el nu se poate urca mai sus de centrala hidroelectrică din Nova Kahovka. Pe Nipru morunul se urca mai sus de Kiev, în prezent se urcă până la centrala hidroelectrică DneproGES de la Zaporoje. În prezent, populația morunului din Marea Neagră este pe cale de dispariție. Din Marea Caspică morunul intră pentru reproducere în
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
de Sud morunul se urca până la Voznesensk (nordul regiunii Mîkolaiv); în prezent, el nu se poate urca mai sus de centrala hidroelectrică din Nova Kahovka. Pe Nipru morunul se urca mai sus de Kiev, în prezent se urcă până la centrala hidroelectrică DneproGES de la Zaporoje. În prezent, populația morunului din Marea Neagră este pe cale de dispariție. Din Marea Caspică morunul intră pentru reproducere în râurile Volga, Ural, Kura, Terek, Sefidrud. În trecut în Volga ajungea până în cursul ei superior și era întâlnit în
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
intră pentru reproducere în râurile Volga, Ural, Kura, Terek, Sefidrud. În trecut în Volga ajungea până în cursul ei superior și era întâlnit în: Oka, Sheksna, Kama, Sura și alți afluenți. În prezent arealul morunului în Volga este limitat de barajele hidroelectrice. În Marea Azov morunul aproape a dispărut; în trecut până la construirea de baraje se ridica în râul Kuban până la Ladozhskaya, în râul Don până în regiunea Voronej. În mare, morunii trăiesc solitar și se hrănesc în principal în zona pelagica la
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
puține și depărtate unul fată de celălalt (Ourense, Lugo, Verín, Monforte de Lemos, A Rúa), dar există multe sate. Terenul este format dintr-un lanț de munți joși, traversate de râuri mici care nu sunt navigabile, dar care produc putere hidroelectrică. De fapt, Galicia are atât de multe râuri mici de a fost numită "țara celor 1000 de râuri." Cele mai importante râuri sunt Miño și Sil, care are un canion spectacular. Munții din Galicia nu sunt înalți dar servesc la
Galicia () [Corola-website/Science/296746_a_298075]
-
un astfel de sistem trienal:lunca Oltului precum și „Mestecănișul” care trebuia să fie „gunoit” (îngrășat). Aspecte ale agriculturii racovițene, comune cu cele ale altor localități transilvănene sunt: Caracteristici ale agriculturii racovițene: Principala unitate economică aflată pe teritoriul comunei este Centrala Hidroelectrică Racovița inaugurată de către [[Prim-ministru]]l [[România|României]], [[Victor Ponta]] în data de [[19 decembrie]] [[2013]]. Centrala are o putere instalată de circa 31,5 MegaWați, ea având instalate două hidroagregate verticale de tip [[Turbină Kaplan|Kaplan]]. Centrala are dimensionată
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
din Sud, o fostă filială a SNCF, astăzi Grupul SUEZ). O priză de apă a fost construită în amonte de Sala Verna. Noul proiect urmărește, de asemenea, scopul de a pregăti situl pentru o deschidere posibilă pentru public. Acest baraj hidroelectric subteran de la Verna la Sainte Engrâce (Pyrénées-Atlantiques), cu o capacitate de 4 megawați a fost pus în funcțiune la 02 aprilie 2008. Marți 5 august 2008, abisul de acțiuni (-1122 m, 24 km) este conectat la rețeaua de la Pierre-Saint-Martin de
Peștera Pierre Saint-Martin () [Corola-website/Science/320795_a_322124]
-
puternice. În cazurile în care turbinele eoliene sunt conectate la mari rețele de electricitate, caracterul intermitent al energiei eoliene nu afectează consumatorii. Zilele fără vânt sunt compensate prin alte surse de energie cum ar fi uzinele de cărbune sau uzinele hidroelectrice care sunt conectate la rețea. Oamenii care locuiesc în locuri îndepărtate și care folosesc electricitatea de la turbinele eoliene utilizează adesea baterii sau generatoare de rezervă pentru asigurarea energiei în timpul perioadelor fără suficient vânt. Cele mai multe turbine eoliene comerciale sunt offline (pentru
Energie eoliană () [Corola-website/Science/298644_a_299973]
-
85% iau calea exportului, sunt fabricate la Amstetten în Austria, mai puțin foaia cofrantă triplustrat, produsă în Banská Bystrica (Slovacia). Numele „Doka” provine de la un proiect de infrastructură, realizat în anii 1950 în Austria, care includea câteva baraje pentru centrale hidroelectrice. Acestea au fost construite pe Dunăre, a doua parte din denumire fiind legată de „Kraftwerke” (centrale hidroelectrice), ajungându-se astfel la DOKW. Fiind vorba de dimensiuni foarte mari ale suprafețelor, cofrajul de grinzi și popi, ce servea pentru turnarea betonului
Doka () [Corola-website/Science/312771_a_314100]
-
Banská Bystrica (Slovacia). Numele „Doka” provine de la un proiect de infrastructură, realizat în anii 1950 în Austria, care includea câteva baraje pentru centrale hidroelectrice. Acestea au fost construite pe Dunăre, a doua parte din denumire fiind legată de „Kraftwerke” (centrale hidroelectrice), ajungându-se astfel la DOKW. Fiind vorba de dimensiuni foarte mari ale suprafețelor, cofrajul de grinzi și popi, ce servea pentru turnarea betonului monolit, a trebuit să fie prelucrat pentru a obține pereți de mari dimensiuni. Astfel s-a creat
Doka () [Corola-website/Science/312771_a_314100]
-
Hidrocentrala reversibilă de pe Nistru (în ) este o (CHR) aflată în construcție pe cursul superior al Nistrului, lângă localitatea Respopini (raionul Secureni), din regiunea Cernăuți, Ucraina. Ca parte a "Complexului hidroelectric de pe Nistru" (în ), centrala a fost planificată în anii 1970, împreună cu două baraje (Nistru I și II) și o centrală nucleară (nerealizată). În 1983, Nistru II, barajul care creează rezervorul inferior al hidrocentralei, a fost finalizat. Aprobarea construcției CHR de pe
Centrala hidroelectrică reversibilă de pe Nistru () [Corola-website/Science/335244_a_336573]
-
metalurgică, precum și fabricarea ceasurilor și prelucrarea pietrelor prețioase. Alte ramuri industriale mai puțin importante sunt industria textilă, pielăritul, industria sticlei, a cimentului, hârtiei și produselor chimice. Există de asemenea o distilerie în acest canton. La Rheinau se află o centrală hidroelectrică ce generează electricitate, atât pentru canton, cât și pentru export. Cea mai mare cerere de electricitate vine din partea industriei chimice de la Rheinfelden și de la uzina de aluminiu de la Neuhausen am Rheinfall. Orașul Schaffhausen folosește de asmenea o mare parte din
Cantonul Schaffhausen () [Corola-website/Science/303688_a_305017]
-
a unor surse naturale ca vântul, mareele, soarele. Unele sunt epuizabile, altele regenerabile. Forța "apei în cădere" pune în mișcare turbinele care produc electricitate. Apa este adunată într-un lac de acumulare și canalizează printr-un baraj. Condițiile pentru energie hidroelectrică este un curent puternic și rapid de apă și o înălțime semnificativă de la care sa cadă apa. E o sursă inepuizabilă, dar barajele au o viață limitată. Principalii utilizatori sunt Norvegia și Brazilia, unde hidroenergia depășește 90% din consumul de
Sursă de energie () [Corola-website/Science/311780_a_313109]
-
străbate, într-un extins areal cu șisturi cristaline, o succesiune de sectoare înguste cu altele largi favorabile amenajării barajelor și lacurilor naturale. Studiile complexe, intensificate începând din anul 1965, au relevat faptul că pe Sebeș pot fi realizate 6 uzine hidroelectrice, cu o putere instalată de 390 MW și o capacitate de producție de 691 mil. kwh/an: Frumoasă (cu o putere instalată de 10 MW și o capacitate de producție de 17 mil. kwh/an), Gâlceag (150 MW și 260
Râul Sebeș, Mureș (Alba) () [Corola-website/Science/306520_a_307849]
-
an) și Sibișeni (26 MW și 45 mil. kwh/an). Lucrările de amenajare hidroenergetica a Sebeșului au început abia în anul 1972 și au constat în ridicarea unor baraje pentru acumulări și pentru devierea apelor, săparea unor aducțiuni, amplasarea uzinelor hidroelectrice etc. Din cele 6 hidrocentrale proiectate, până în prezent au fost puse în funcțiune 4: Gâlceag, Șugag, Săsciori și Petrești. Barajul Oașa, amplasat în Defileul Oașei, este obiectivul principal pentru întreaga amenajare și a intrat în funcțiune în anul 1979. Este
Râul Sebeș, Mureș (Alba) () [Corola-website/Science/306520_a_307849]
-
și studențești", locul unde generații de elevi și studenți au petrecut clipe de neuitat ale vacanțelor școlare. De aici au pornit în drumeții spre mănăstirile Turnu, Stănișoara, Schitul Sf. Ioan, Cozia, ori Cornetu, "Masa lui Traian"(azi sub apele amenajerii hidroelectrice a Oltului) și muntele Cozia, magnificul urs de piatră culcat pe spate. Tot neuitate au rămas și "serile dansante" organizate pe terasele diferitelor vile. Industria de bază a orașului este cea a "turismului balnear". Conform recensământului efectuat în 2011, populația
Călimănești () [Corola-website/Science/299606_a_300935]
-
pe râul Madeira au fost aprobate de către guvernul brazilian. Acestea au fost contestate de ecologiști și de organizațiile drepturilor indigene, invocând amenințări la adresa migrației speciilor de pești, defrișări și presiunea asupra zonelor de conservare și teritoriilor populațiilor indigene. O centrală hidroelectrica va fi construită la Jirau (3300 MW) și va fi finalizată în 2012 și alta la Sânto Antônio (3150 MW) care va fi finalizată în 2015.
Râul Madeira () [Corola-website/Science/321269_a_322598]
-
concepte pe care mulți canadieni le consideră astăzi ca unele dintre principalele caracteristici ale țării. Țară industrializată și avansată tehnologic, Canada este un exportator net de energie datorită rezervelor considerabile de combustibili fosili și a generării de energie nucleară și hidroelectrică. Economia diversificată se bazează mult pe abundența resurselor naturale și a comerțului extern, în special cu Statele Unite, cu care Canada are o relație complexă și de lungă durată, relație care poate fi descrisă drept cel mai strâns și mai vast
Canada () [Corola-website/Science/297759_a_299088]
-
pondere de 17,3%, în creștere cu 4 puncte procentuale față de ponderea deținută în 2007 din totalul producției. Principalii producători de energie electrică din România sunt Termoelectrica, cele 3 complexuri energetice din Oltenia (CE Turceni, CE Rovinari și CE Craiova), Hidroelectrica și Nuclearelectrica. În anul 2006, producția a fost de aproximativ 62 TWh, la o putere instalată de 17.630 MW. Piața românească de energie electrică este estimată la 1,75 miliarde Euro. Exportul de energie electrică al României a fost
Energia electrică în România () [Corola-website/Science/310470_a_311799]
-
vândute 8,21 TWh. În anul 1990, producția, transportul și distribuția de curent electric era deținută de compania de stat RENEL. În urma restructurărilor succesive, până în anul 2000, compania a fost împărțită în: În prezent (noiembrie 2007) companiile Nuclearelectrica, Termoelectrica, și Hidroelectrica sunt deținute integral de Statul Român iar Transelectrica este deținută de Statul Român în proporție de 90%, restul de 10% acțiuni sunt listate la Bursa de Valori București. Cinci filiale Electrica au fost privatizate (4 în 2005 și una în
Energia electrică în România () [Corola-website/Science/310470_a_311799]