3,545 matches
-
o petrecuse izolat în literatura țării, poetul nostru reînviat ne surprinse cu publicarea Pastelurilor ... “" În 1843 apare, în "Albina Românească", "Tatarul", prima poezie care va face parte din ciclul "Doine și lăcrămioare". Tot acum scrie poeziile "Baba Cloanța", "Strunga", "Doina", "Hora", "Crai nou". În 1848 scrie poezia "Către români", intitulată mai târziu "Deșteptarea României". În 1850, după o absență de aproape doi ani, Vasile Alecsandri se întoarce în țară; publică în revista "Bucovina" poeziile populare "Toma Alimoș", "Blestemul", "Șerb sărac", "Mioara
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
în provincie". În 1853 apare volumul "Poezii poporale. Balade adunate și îndreptate de V. Alecsandri", partea a II-a. Publică la Paris primul volum de poezii originale: "Doine și lăcrimioare". În 1856 apare în "Steaua Dunării", revista lui Kogălniceanu, poezia "Hora Unirii". În 1874 publică "Boieri și ciocoi", una dintre cele mai importante comedii, o frescă socială de dimensiuni considerabile. Tot în "Convorbiri literare" publică nuvela "Călătorie în Africa". În 1875 se editează "Opere complete", cuprinzând "Poezii" (I-III) și "Teatru
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
21/28 septembrie publică în "Universul literar" studiul "Revoluția lui Horia, Cloșca și Crișan", care anticipă romanul "Crăișorul". În octombrie/noiembrie devine redactor la "Scena". În anul 1915 scrie povestirea istorică "Horia, Cloșca și Crișan". Pe 26 august încheie nuvela "Hora morții". În anul 1916, aprilie - La București apare volumul "Golanii" (Nuvele și schițe), cu o prefață semnată de Mihail Dragomirescu, în editura H. Steinberg. Volumul reia majoritatea pieselor incluse în "Frământări" (1912), adăugând trei inedite. Sumarul: "Golanii"; "Cuceritorul"; "Ocrotitorul"; "Proștii
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
1923]], [[1925]], [[1927]], [[1930]], [[1939]], [[1941]], [[1943]]). Romanul poartă subtitlul "Blestemul pământului, blestemul iubirii". [[Academia Română]] îi acordă pentru romanul "Ion" prestigiosul [[Premiul Năsturel-Herescu]]. Îm [[1921]] la editura " Viața românească" apare volumul "Catastrofa" (Trei nuvele). În sumar: "Ițic Ștrul, dezertor" [inedită]; "Hora morții"; "Catastrofa" [inedită]. Autorul va publică în revista "Viața românească" și mai multe cronici dramatice . În nr. 1 - 3 din "Biblioteca universală" a editurii Alcalay și Calafeteanu, apare culegerea de povestiri "Norocul" (Schițe și nuvele). În sumar: "Norocul"; "Strănutarea"; "Ițic
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Scriitorilor Români|Societății Scriitorilor Români]]. În revista "Lamura" apare nuvela "Cumpăna dreptății". Pe [[15 noiembrie]], [[1924]], Împreună cu [[Alexandru Dominic]], publică săptămânalul "Mișcarea literară" (până în [[octombrie]] [[1925]]). O nouă reeditare: "Trei nuvele", editura "Cultura Națională". În sumar: "Catastrofa"; "Ițic Ștrul, dezertor"; "Hora morții" Pe data de [[2 iulie]] [[1924]] începe prima versiune a romanului "[[Adam și Eva (roman)|Adam și Eva]]". In [[14 ianuarie]] [[1925]], scriitorul sfârșește prima versiune a romanului "Adam și Eva" iar în luna [[martie]] încheie și versiunea pentru
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
februarie]] [[1932]], tipărește, la București, "[[România literară]]" (apare până la [[6 ianuarie]] [[1934]]). O nouă reeditare: "Ițic Ștrul, dezertor" (Trei nuvele cu 30 gravuri în lemn de [[Paul Konrad Honich]]), la "Cartea românească". În sumar: "Ițic Ștrul, dezertor"; "Catastrofa"; "Fapt divers" [Hora morții]. Din [[12 august]]/[[28 septembrie]] datează o variantă abandonată din "Răscoala". Între [[8 mai]]/[[11 decembrie]] scrie versiunea definitivă a romanului "Răscoala". La sfârșitul anului [[1933]], apare romanul "Răscoala". Tot pe [[25 decembrie]] [[1933]], publică în ziarul "Cuvântul", o
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
1936]] apare volumul "Calea sufletului" (trei povestiri), fragmente din romanul "Adam și Eva". În nr. 14 din colecția "Cartea satului" apare culegerea de nuvele "Oameni de pe Șomeș", la Editura Fundațiilor Regale. În sumar: "Dumnezeu"; "Cerșetorul"; "Proștii"; "Răfuiala"; "Nevasta"; "Pozna"; "Dintele"; "Hora morții"; "Cuibul visurilor". Din [[1 martie]]/[[11 iulie]] [[1937]], datează prima versiune, abandonată, a romanului "[[Gorila (roman)|Gorila]]". Pe [[18 iulie]] reia lucrul la carte de la început. În luna [[iunie]], [[1938]], apare romanul "[[Gorila (roman)|Gorila]]" la editura Universala Alcalay
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
le lipește la loc. Minunea îl convertește pe Crăciun la creștinism (religie care nu apăruse încă). De bucurie că nevasta lui a scăpat de pedeapsa lui necugetată, Crăciun aprinde un rug de cioate de brad în curtea lui și joacă hora cu toate slugile sale. După joc împarte Fecioarei Maria daruri păstorești (lapte, caș, urdă, smântână) pentru ea și fiul ei”. Etnologul afirmă că Moș Crăciun reprezintă o transfigurare a magilor ce i-au adus daruri lui Isus la nașterea sa
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
titlul onorific "model", din localitățile raionului au participat la diferite festivaluri, concursuri, atât republicane, cât și internaționale. Colectivele de dansuri populare din s. Larga și formația "Izvoraș" din satul Colicăuți au devenit laureate ale ediției a 32-a "La vatra horelor". Ansamblul vocal-instrumental "Amor" din satul Drepcăuți a devenit laureat al festivalului-concurs "Armoniile toamnei". Recent, colectivul de dansuri populare "Marincuța" din s. Larga a participat la festivalul internațional coreografic "Vesennie arabeski" care s-a desfășurat în regiunea Lugansk din Ucraina, unde
Raionul Briceni () [Corola-website/Science/297493_a_298822]
-
ales din domeniul tehnicii, științei și administrației) și cu împrumuturi de cuvinte și expresii din limbile europene (mai ales din engleză, rusă, germană, idiș) și din cea arabă. Și din limba română au pătruns câteva cuvinte, de notat în special „hora”, intrată în ebraica modernă de la finele secolului al XIX-lea, împreună cu dansul respectiv, adoptat ca principal dans popular israelian. Limba și argoul israeliene folosesc și ele astăzi un număr de cuvinte împrumutate din limbile diasporei - ca idiș, ladino, rusă, poloneză
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
Carol Göbl", București, 1904, III+345 p. 29. "Vartolomei Mazerean, Domnia lui Ștefan cel Mare și cea a lui Ștefan Tomșa", "edată de Sim. Fl. Marian", Societatea tipografică bucovineană în Cernăuți, Suceava, 1904, IV+59 p. Ediții "princeps "postume 30. "Hore și chiuituri din Bucovina, adunate de... ", ediție îngrijită de Liviu Marian, Academia Română, Librăria "Socec" "et comp"., București, 1910, XIX+182 p. 31. "Istoria literaturii române din Bucovina", Fundația Culturală "Leca Morariu", Tipografia "ROF", Suceava, 2007, 78 p. 32. "Botanica poporană
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
fost vizitat la spital de către agentul de securitate și i-a solicitat să semneze o declarație prin care poetul renunța la orice pretenție materială în urma accidentului. În 2005, scriitorul Imre Portik, prieten de la Școala de Literatură, a publicat memoriile sale, "Hora morții. Consemnări despre prietenul meu Nicolae Labiș", în care a pretins că Labiș a fost împins din tramvai in seara accidentului: - "Cum a dat nenorocirea asta peste capul tău?...Ai fost beat?" - "Nu, n-am fost beat. E adevărat că
Nicolae Labiș () [Corola-website/Science/297551_a_298880]
-
la data când se sărbătoresc 101 ani de la nașterea părintelui absurdului, Eugen Ionescu. La 24 ianuarie 2006 13 828 de oameni, purtând ecusoane speciale, au format pentru 5 minute și 40 de secunde pe bulevardul A.I. Cuza din Slatina o horă, încercând să doboare un record Guinness World Records, pentru cei mai mulți oameni care dansează în cerc. Melodia interpretată a fost "Hora Unirii", iar evenimentul s-a numit "EuRo Hora Unirii".
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
oameni, purtând ecusoane speciale, au format pentru 5 minute și 40 de secunde pe bulevardul A.I. Cuza din Slatina o horă, încercând să doboare un record Guinness World Records, pentru cei mai mulți oameni care dansează în cerc. Melodia interpretată a fost "Hora Unirii", iar evenimentul s-a numit "EuRo Hora Unirii".
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
minute și 40 de secunde pe bulevardul A.I. Cuza din Slatina o horă, încercând să doboare un record Guinness World Records, pentru cei mai mulți oameni care dansează în cerc. Melodia interpretată a fost "Hora Unirii", iar evenimentul s-a numit "EuRo Hora Unirii".
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
comic", „Familia", „Târgoviștea", „Ziua literară", „Curierul ucrainean", „Helvetica", „Archeus", „Poesis", „Nord literar", „Poezia", „Mișcarea literară", „Oglinda literară", ,Plumb", ,Ramuri", ,Citadela", ,Nord literar", ,Bucovina literară", cotidianul „Graiul Maramureșului" și ,Informația zilei de Maramureș" la hebdomadarele băimărene „Jurnalul de vineri", „Nord magazin", „Hora locală" și ,eMaramureș". Rubrică de parodie în: „Luceafărul" (1994-2000), „Archeus" (din anul 2000), „Steaua" (2000-2002), „Ziua literară" (2000-2004), „Familia" (din 1998), „Poesis" (2002-2014), „Mișcarea literară" (din 2004), „Poezia" (din 2006), „Oglinda literară" (2007-2008), „Luceafărul de dimineață" (2009-2011), „Vatra" (din 2009
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]
-
Șerban Cioculescu). Cu o acuratețe remarcabilă a informației, a întocmit mai multe antologii de poezie și proză românească. Ca folclorist a tipărit culegerea "Cântece poporane moldovenești" (1928), unde relevă repertoriul rapsodului Nastasă Crețu din Drăgușeni - Suceava (231 de cântece bătrânești, hore și chiuituri).
Gheorghe Cardaș () [Corola-website/Science/319228_a_320557]
-
suveranității și a independenței”. Lugo este sprijinit de Alianța Patriotică pentru Schimbare care include atât grupuri de extremă-dreapta cât și grupuri de extremă-stânga, mai ales Partidul Radical Liberal Autentic. Președintele Duarte a provocat controverse chiar înaintea alegerilor declarând ziarului "Ultima hora" că Lugo „se vinde probabil” pentru bani din Venezuela, Bolivia și Ecuador. Ovelar, candidata Partidului Colorado, a declarat că ea știe „de ce au oamenii nevoie...și ce trebuie făcut”. A spus că se va concentra pe crearea de slujbe și
Alegeri generale în Paraguay, 2008 () [Corola-website/Science/319256_a_320585]
-
odată’ propus de Ion Lazu prilejuiește întâlnirea cu o tipologie de-a dreptul pitorească și oferă istoriei literare sumedenie de amănunte-argument pentru mai exacta conturare a portretelor scriitoricești. Chiar dacă aveau „să se scutur’ multe moarte”, oricare dintre măștile aduse-n horă spre a juca fie și rolul pionului pricăjit a avut partea de contribuție în constituirea unui peisaj spectaculos, populat și de altitudini, și de câmpie plată, și de adevărate prăpăstii. Perioada, care n-a dat numai rebuturi în literatură, merită
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
învețe să cânte la țambal, cu renumitul țimbalist Lică Ștefănescu. Tot de la acest țimbalist a învățat și rivalul lui Mitică Ciuciu, viitorul mare compozitor și interpret de țambal Gheorghe Pantazi. În 1936 debutează la casa de discuri Electrecord cu piesele "Hora lui Fănică" și "Doina Oltului „Ciocârlia”", cântând cu tarafului vioristului Fănică „Chioru” Vișan. În 1944 concertează la Viena cu taraful lui Grigoraș Dinicu unde interpretează muzică lăutărească și muzică „națională” (populară) românească, dar și muzică internațională de café-concert. În 1945
Mitică Ciuciu () [Corola-website/Science/321056_a_322385]
-
Primește angajamente notabile la Londra („Paladeum Theater”), dar și la Nissa („Hotel Savoy”) sau Bruxelles („Palais d'ete”). În 1926 începe să înregistreze un număr mic de discuri, la casa de discuri Perfection Concert Record, cu piesele „Carnavalul de Veneția”, „Hora nopții” sau „Unde sunt copiii mei”, între altele. În ultimii săi ani ai vieții (1929 - 1932) a cântat în Germania. Printre cele din urmă contracte, cele mai importante sunt la München (restaurantul din cartierul Leopold-Stadt) și Dresda („Hotel Esplanad”). În
Nicolae Buică () [Corola-website/Science/321137_a_322466]
-
pe 1 august 1905 în comuna Merișani, jud. Argeș. Învață vioara de la Stan Taloș, muzicant din satul apropiat Valea Mărului, și desfășoară încă de foarte tânăr o intensă activitate de lăutar (inițial și de țambalist până în 1915) la clăci, nunți, hore țărănești ori în cârciumile și hanurile vremii. Din 1923 face parte din taraful vestitului Cantică Boeru din Stâlpeni, iar din 1927 cântă în numeroase localuri din București („11 iunie”, „La trei lei”, „Oituz”, „Cercul Militar”, „Bragadiru”, „Buzești”, „Calul bălan”). Debutează
Ion Matache () [Corola-website/Science/321148_a_322477]
-
doar pentru membrii Cetei, ci în general pentru tot tineretul din sat. Vătaful Mic este cel care joaca toate fetele în ziua de Ajunul Crăciunului, la colindat. Tot el este cel care "bagă fetele în joc" - în zilele cu joc (horă) Vătaful Mic are drept responsabilitate ca nicio fată prezentă "să nu stea nejucată". Dacă o fată stă pur si simplu pe margine și se uită la cei care dansează, obligația Vătafului Mic este de a o invita la dans, și
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
simplu pe margine și se uită la cei care dansează, obligația Vătafului Mic este de a o invita la dans, și de a o transfera ulterior, în timpul jocului, unui alt cetaș. Rolul Vătafului Mic este extrem de important, deoarece în timpul jocului (horă), dacă o fată stă pe margine, lisenii consideră acest lucru ca un afront atât la adresa fetei cât și la adresa părinților acesteia. Motivația este simplă - părinții fetei au contribuit material (bani, carne, pâine) în ziua colindatului la existența Cetei și ca
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
foc la colibe pentru a-i semnala lui Snyman situația atacului. La ora 5:30 am, burii ocupaseră cazărmile poliției de la marginea Mafekingului, ucigând o persoană și luând prizonieri 30 de persoane, între care și secundul garnizoanei, colonelul C. O. Hore. Eloff a luat telefonul ce asigura legătura cu cartierul general britanic și s-a lăudat la Baden-Powell cu reușita sa. Incendiul alertase însă deja garnizoana din Mafeking, care a răspuns rapid la situația de criză. Poliția africană (din tribul Baralong
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]