7,197 matches
-
o astfel de societate devine iluzorie, chiar acasă la promotorii săi cei mai fervenți. Fundamentaliștii, de orice coloratură ar fi, constituie mișcări politico-religioase tot mai îndepărtate de idealul societății deschise, căreia îi reproșează autismul generat de părăsirea cauzelor transcendentale, a imaginarului metafizic și îmbrățișarea valorilor mundane, degenerate, în varianta islamismului radical înlocuirea sacrificiului de sine, cu tot ce are acesta mai sublim, cu banala dorință de a trăi. Cum spunea Bin Laden într-un interviu: "Noi iubim moartea. Americanii iubesc viața
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
-i privește, umiliți de atitudinea occidentalilor, incapabili să se acomodeze unei realități care nu mai e decît sursă de eșecuri, repliindu-se identitar în sînul comunității musulmane (oumma), islamiștii se îndepărtează tot mai mult de lumea reală, evadînd în propriul imaginar colectiv. În această situație, Occidentul se află într-o dilemă redutabilă: dacă nu ajută țările musulmane să se modernizeze, să se reformeze, politic, economic, social și chiar religios, ecartul va crește și resentimentele vor fi tot mai vii; dacă va
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
au părut foarte interesante proiecțiile sale din această lucrare apărută în 1932 (!), date fiind și remarcabilele asemănări cu analiza huntingtoniană. Huxley "construiește" o lume ce astăzi ne apare nu doar ca înspăimîntător de posibilă, o anti-utopie de genul celor din imaginarul lui Bosch, privind o lume degradată, răsturnată cu susul în jos, ci chiar o prezență reală, generînd unele dintre spaimele noastre cel mai profunde: este lumea în care trăim. Huxley prezintă o lume dominată de "o nouă ordine mondială", condusă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
mitică și scriitura poetică se clarifică în mod considerabil: ambele furnizează sens, pornind de la imagini comune, ale căror determinări se precizează și se însuflețesc în funcție de forțele particulare care le generează" (Burgos:1988,181). Cercetările care urmăresc convergența literatură-mit mizează pe imaginar: un scenariu mitic este transferat în pagini de literatură și, cu fiecare nouă preluare, se înnoiește și povestea consumată in illo tempore. Analiza noastră, interesată de înțelegerea intertextualității în lumina mitului, încearcă să depășească aspectul diegetic al celui din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
apreciază istoricul român al religiilor, iar din timp în timp se simte nevoia unei revigorări. Prin intratextualitate, "autorul, într-un dialog cu el însuși, lasă ușor să se întrevadă, prin jocul adesa involuntar al reluărilor și variațiilor, figurile obsesive ale imaginarului său" (Vaillant:1992, 113). Faptul că autorul revine pentru un plus de nuanțare la anumite imagini îl ajută pe cititor să traseze hărți intratextuale de la un nod textual la altul. Desenul care apare astfel dezvăluie un peisaj sufletesc originar, un
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
alune, cânta subțire și frumos, de stai îndrăgit de el... ([Archaeus] Eminescu: 2011, II, 205). Prin intratextualitate, autorul, într-un dialog cu el însuși, lasă ușor să se întrevadă, prin jocul adesea involuntar al reluărilor și variațiilor, figurile obsesive ale imaginarului său (Vaillant: 1992, 113). Urmărind seriile intratextuale și constelațiile lor, vom percepe figuri obsesive ale imaginarului prozei eminesciene sau, în termenii MER, modele exemplare. (H6a) Adâncimea mea tu o ai în tine, numai încă nedescoperită. Crezi c-ai pricepe ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
intratextualitate, autorul, într-un dialog cu el însuși, lasă ușor să se întrevadă, prin jocul adesea involuntar al reluărilor și variațiilor, figurile obsesive ale imaginarului său (Vaillant: 1992, 113). Urmărind seriile intratextuale și constelațiile lor, vom percepe figuri obsesive ale imaginarului prozei eminesciene sau, în termenii MER, modele exemplare. (H6a) Adâncimea mea tu o ai în tine, numai încă nedescoperită. Crezi c-ai pricepe ceea ce zic dacă n-ai fi de firea mea? Crezi că te-aș fi ales de discipul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
jurnalistică presupune corespondență intratextuală, iar traducerea filiație? Motivul este legat de necunoașterea cronologiei interioare a unor teme și preocupări ale autorului, chiar dacă exteriorizarea pe portativul unui registru sau al altuia răspunde unei succesiuni. Este foarte posibil ca vreo obsesie a imaginarului eminescian să-i fi neliniștit spiritul într-un moment esențial, iar din același zbucium să se nască un text prozastic și unul poetic, în momente diferite. Coincidența motivică înregistrată într-o succesiune de manifestări nu răspunde relației cauză-efect. Textele traduse
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
161) crede că se apropie de esența ființei eminesciene. Autorul tezei de doctorat despre Eminescu, poet al ființei se întreabă în ce măsură adevărul științific ar verifica ipotezele despre spațiu și timp ilustrate literar. "Aceasta nu contează când e vorba de un imaginar" (ibidem), totuși, voci hermeneutice importante au vorbit convingător despre Eminescu și universul științei. Așa cum Amita Bhose circumscrie gândirea indiană reprezentării einsteiniene a universului, Mihai Cimpoi relaționează imaginarul eminescian la certitudinile fizicii deja vechi de aproape un secol, care, însă, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
spațiu și timp ilustrate literar. "Aceasta nu contează când e vorba de un imaginar" (ibidem), totuși, voci hermeneutice importante au vorbit convingător despre Eminescu și universul științei. Așa cum Amita Bhose circumscrie gândirea indiană reprezentării einsteiniene a universului, Mihai Cimpoi relaționează imaginarul eminescian la certitudinile fizicii deja vechi de aproape un secol, care, însă, nu încetează să producă noi consecințe, inclusiv pentru înțelegerea cărții de literatură. Pentru că diferirea din intratextul eminescian derivă, în multe situații, din diferența de discurs (filosofic, liric, dramatic
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Annick (1990) Marcel Proust. Le jeu intertextuel, Paris: Éditions du titre. * citatul; * plagiatul; * referința; * aluzia. BOUILLAGUET Annick (1996) L'écriture imitative. Pastiche, Parodie, Collage, Paris: Éditions Nathan, Série "Littérature". * pastișa; * parodia; * colajul. BURGOS Jean [1982] (1988) Pentru o poetică a imaginarului, traducere de Gabriela DUDA și Micaela GULEA, București: Editura Univers (Pour une poétique de l'imaginaire, Paris: Éditions du Seuil, Collection "Pierres vives"). * relația dintre funcția mitică și scriitura poetică. BUTTOR Michel (1993) Improvisations sur Michel Butor. L'écriture en
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
obscur și subliminal (p.18). Oamenii au încercat să-și perpetueze, în moarte, viața însăși, duplicîndu-și mediul ambient în cavouri tot mai sofisticate, similare unor case. Liviu Cotrău amintește angoasa "morții clinice" care, după descoperirea medicală, a început să bîntuie imaginarul colectiv euro-american. "Îngroparea de viu /.../ se leagă de o adevărată psihoză socială. În The Philosophy of Sleep (Filozofia somnului), 1834, medicul Robert McNish consacra un întreg capitol stării cataleptice și unor cazuri de înmormîntare prematură. Din presa vremii (a SUA
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
acestei ecuații estetice. Charlotte autoarea educată, cu experiența lumii și a alterității, care, în romanele de mai tîrziu (în primul rînd, în Shirley) va deveni un mesager al emancipării și Emily scriitoarea de geniu (ca și Austen), rămasă captivă în imaginarul pur, neintersectat cu viața ca atare, nemodificat de grilele experienței. Jane Eyre este "efectul" unui principiu, pe cînd La răscruce de vînturi ajunge însăși "cauza" lui. Faptul că, în fiecare dintre situații, ne aflăm în fața unei capodopere confirmă o axioma
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de la prietenie la tensiune erotică, inițiind un experiment amoros à trois, teribil și pasional. Aparent, tinerii își regăsesc sinele în acest patetism sexual, construind o armonie psihologică, greu de atins în condiții diferite. Totuși, și aici viața pare să anihileze imaginarul (metafora din titlu, "castele de carton", este un argument în această direcție), intrînd brutal în universul idilic al protagoniștilor. Volens-nolens, drumurile lor se despart, separarea devenind un indiciu al distrugerii proaspăt cîști gatei identități. Nici o altă alegere nu e posibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
asume ca pe o natură secundă. Nu întîmplător, pe site, cea de-a doua fișă biografică a lui Ellis este expusă în dreptul secțiunii hașurate a chipului. Ea constituie, în fond, o metaforă a disoluției identității auctori ale undeva în magma imaginarului genuin. Bret Easton Ellis nu e numai personajul ficțiunii lui, ci funcționează, concomi tent, în postură de ficțiune el însuși. Se adresează cititorului ca narator (deci, un construct ficțional) și nu ca autor, vrînd să fie perceput astfel și la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o tehnică recurentă a prozatorului este aceea de reluare a personajelor în mai multe romane (care devin, prin urmare, piese dintr-un puzzle uriaș, cu sens lizibil numai pentru inițiații în lectură). De asemenea, unii exegeți au remarcat faptul că imaginarul (cel mai frecvent, maladiv) joacă un rol crucial în narațiunile lui Ellis și, ca atare, orice eveniment (prezen tat ca "real" în roman) trebuie privit cu circumspecție. Ideea a dus la aprecierea controversatului American Psycho (interzis, în unele țări și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
expuși exceselor în vacanța de Crăciun. În Glamorama, naratorul și personajul principal, Victor Ward, pleacă în căutarea unei foste iubite (în Europa), sfîrșind în plin delir existențial, în compania unor teroriști londonezi (aici nu se exclude însă, pe lîngă motivul imaginarului atotguvernant, și tema conflictului tată-fiu recurentă, la rîndu-i, în opera lui Ellis -,Ward fiind urmărit, ca de o fantomă, de spectrul autorității paterne, autoritate derivată și din statutul părintelui de congressman și virtual candidat la președinția Americii). Ficțiunea constituie, de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
treisprezece și șaptes prezece ani, atunci cînd debutează evenimentele) incită fantezia băieților congeneri, din cartier, care le transformă în personaje de literatură gotică. În fond, așa cum de altfel s-a și spus, ele par "să alcătuiască" o singură persoană, în imaginarul febril al copiilor, preluînd, prin misterul lor subiacent, toate dorințele sublimate, frustrările și impulsurile erotice puberale ale acestora. Doamna Lisbon constituie, după toate aparențele, elementul de dezechili bru al familiei. Supra-protectoare, autoritară (pînă la tiranie, s-ar părea, însă naratorii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
tardiv, ulterior așezării ("descălecării") grupului și inițierii unei conștiințe identitare de minimă intensitate -, America a fost ea însăși un artefact literar înainte de a căpăta consistență (imanență) istorică și geografică. Printr-un interesant paradox cultural, Lumea Nouă s-a grefat pe imaginarul colectiv în variantă de construct ficțional (literaturizat), dezvoltîndu-se abia mai tîrziu ca entitate teritorială concretă. Simbolul a precedat realitatea, facili tînd nașterea (curioasă) a miturilor fără referent material. Încă din perioada elisabethană, Shakespeare face trimiteri obscure la un ținut legendar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pinguin (pinguinul imperial, cel de pol sudic) e singura ființă de pe pămînt care supraviețuiește în condiții climaterice halucinante. Similar, dacă există vreo formă de rezistență la monstruozitatea și delirul lumilor în disoluție (precum spațiul ex-sovietic bunăoară), atunci aceasta vine dinspre imaginarul supradimensionat al scriitorului. Viktor-Pinguinul-Scriitorul supra viețuiește ca Horatio al lui Shakespeare sau ca Ishmael al lui Melville pentru a povesti (oare e numai un "accident" biografic faptul că Andrei Kurkov trăiește șase luni pe an la Cambridge?). Doar el (scriitorul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Umbra revoluției. La Teheran 346 În colecția Efigii au apărut: (alfabetic): Maria CHEȚAN Ștefan Aug. Doinaș Ipostaze ale operei: evocări, proză, teatru, aforisme Carmen-Ecaterina CIOBÂCĂ Lucian Blaga et ses versions en français: figures de style et traduction Theodor Codreanu în imaginarul criticii Ediție îngrijită de Lina Codreanu Dumitru LAVRIC De la ultimul fanariot la ultimul Caragiale Maria OCTAVIAN PAVNOTESCU O viziune a poeziei George POPA Ars Poetica Alina-Iuliana POPESCU O poetică a deconstrucției. Neomodernismul: Ana Blandiana Adrian-Dinu RACHIERU Romanul politic și pactul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fapt cert că la nivelul Generației '60, s-a produs o schimbare a viziunii poetice, (...), lucrul acesta l-am putea realiza, [la Ana Blandiana n. a.], ca membră a șaizeciștilor, printr-o analiză, la nivelul aproape fiecărui poem, configurând, în fapt, imaginarul liric al poetei, comentat cu varii grile, din diverse unghiuri ale lexicului, ale temelor, ale viziunii lirice. Toate acestea converg spre a nuanța schimbarea care s-a produs, în Generația '60, la nivelul discursului poetic, inclusiv în poezia Anei Blandiana
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ana Blandiana: Ana Blandiana, Calitatea de martor, București, Editura Cartea Românească, 1970. Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest, Bucuresti, Editura Eminescu, 1985. Ana Blandiana, Cine sunt eu, București, Editura Dacia, 2001. II. Studii și articole în periodice: Adam, Georgeta, Ana Blandiana: Imaginarul liric sau pasul dintre materie și spirit, în "Pro Saeculum", nr. 3 (2007). Alexandrescu, Sorin, Privind înapoi, modernitatea. Traduceri de Mirela Adăscăliței, Șerban Anghelescu, Mara Chirițescu și Ramona Jugureanu. București, Editura Univers, 1999. Alexiu, Lucian, Poezie și ceremonial, în "Orizont
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mult decât spre intelect, dar nici invers, neapărat, Ana Blandiana nu poate concepe o poezie pur intelectualizată, despuiată de orice formă de sensibilitate, care, în cazul său, vine din interior, fiind produsul unei feminități desăvârșite. 40Vezi Georgeta Adam, Ana Blandiana: Imaginarul liric sau pasul dintre materie și spirit, în "Pro Saeculum", nr. 3, 2007, p. 28. 41Sursa: http://www.anablandiana.com/ accesat iunie 2011. 42Ibidem. 43Sursa: http://www.anablandiana.com/ accesat iunie 2011. 44 Nichita Stănescu, Fiziologia poeziei, București, Editura Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și folclorică autohtonă și cu creațiile altor culturi diverse modalități ale fantasticului". Marco Cugno, art. cit., p. 139 140. 70Vezi Alex Ștefănescu, Istoria literaturii române contemporane (1941-2000), București, Editura Mașina de Scris, 2005, p. 403. 71Vezi Georgeta Adam, Ana Blandiana: Imaginarul liric sau pasul dintre materie și spirit, în "Pro Saeculum", nr. 3, 2007, p. 28 29. 72Deși nu putem neglija nici atenția pe care trebuie să o acordăm nivelului formal al poeziei acesteia, comun generației sale, care o solidarizează pe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]