3,491 matches
-
vorbi despre el mai clar în Poetica noastră în al treilea rând ea îi servește vieții drept timp liber petrecut în mod nobil și, în sfârșit, ea este utilă destinderii și odihnei după un efort susținut." Cum muzica este o imitație a emoțiilor sufletului, ea exercită un rol cathartic, producând, după emoția provocată de ascultare, o stare de bine. Diverse grade de emoție pot fi puse în mișcare în funcție de personalitatea auditoriului și de natura muzicii. Aristotel distinge trei feluri de muzică
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
formă poetică a pantomimei, departe de a figura ca simplu ornament, să aibă un loc principal în dramă. "Dansul mai așteaptă încă pe omul de geniu; el este pretutindeni prost, pentru că se crede că e de-abia un fel de imitație. Dansul îi este pantomimei ceea ce poezia este pentru proză, sau mai degrabă ca declamația firească pentru un cântec. Este o pantomimă după măsură. Aș vrea să mi se spună ce înseamnă toate aceste dansuri, ca menuetul, dansul breton, dansul în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu zăresc ușurință, blândețe și noblețe: dar ce imită? Asta nu înseamnă să știi să cânți, ci să știi să faci solfegii. Un dans este un poem. Acest poem ar trebui prin urmare să-și aibă reprezentarea separată. Este o imitație prin mișcări, care presupune concursul poetului, al pictorului, al muzicianului și al pantomimei. Ea își are subiectul ei; acest subiect poate fi distribuit pe acte și pe scene. Scena își are recitativul său liber sau obligatoriu, și arieta sa." Importanța
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lacrimile; așteptați-le la acest cuvânt, la această silabă, nici mai devreme nici mai târziu. Tremurul acesta al vocii, cuvintele acestea lăsate neterminate, aceste sunete înăbușite sau trenante, acest freamăt al membrelor, acest tremurat al genunchilor, leșinurile acestea, furiile, pură imitație, lecție reacordată dinainte, grimasă patetică, imitație sublimă a cărei amintire este adesea păstrată de actor după ce a studiat-o, a cărei conștiință îi era prezentă în momentul executării, care îi lasă, din fericire pentru poet, pentru spectator și pentru el
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la această silabă, nici mai devreme nici mai târziu. Tremurul acesta al vocii, cuvintele acestea lăsate neterminate, aceste sunete înăbușite sau trenante, acest freamăt al membrelor, acest tremurat al genunchilor, leșinurile acestea, furiile, pură imitație, lecție reacordată dinainte, grimasă patetică, imitație sublimă a cărei amintire este adesea păstrată de actor după ce a studiat-o, a cărei conștiință îi era prezentă în momentul executării, care îi lasă, din fericire pentru poet, pentru spectator și pentru el, întreaga libertate a spiritului, și care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-i amputează dinamismul. Nimeni nu i-a adunat pe oameni, scrie el, ca să le arate pe o scenă ceea ce se petrece zilnic în jurul lor, mai ales în rândul oamenilor de rând. Natura este și mai adevărată și mai emoționantă decât imitația ei; și dacă nu ar fi vorba decât de adevăr, intersecțiile, spitalele, malul apei, ar fi săli de spectacol." El denunță banalitatea, întristătoare în ochii lui, situațiilor din dramă, care nu ar putea decât să-l plictisească pe spectator. "Teoria
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ar putea decât să-l plictisească pe spectator. "Teoria lor, scrie el cu privire la autorii dramatici, se sprijină pe două erori; una, că tot ceea ce interesează este bun pentru teatru; cealaltă, că tot ceea ce seamănă cu natura este frumos, și că imitația cea mai fidelă este totdeauna mai bună." Cât despre dialog, el îi reproșează trivialitatea. Nu contestă interesul de a introduce în teatru limbajul poporului, dar exclude posibilitatea de a-l retranscrie în stare brută, fără să i se facă nicio
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
susceptibil; dar nu am sacrificat niciodată o comedie care putea fi bună unei prejudecăți care ar fi putut-o face proastă." 4.3.1. Cronica moravurilor Goldoni, al cărui scop era să zugrăvească societatea timpului său, are în vedere o imitație realistă, care nu pretinde să înfrumusețeze natura, ci să o reprezinte fără complezență, cu măruntele-i imperfecțiuni. De aceea își găsește materialul de inspirație în "Cartea Lumii", ale cărei pagini nu a încetat să le cerceteze atent. "Ea îmi arată
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de reprezentare teatrală între comedie și tragedie. Este un amuzament făcut mai mult pentru inimile sensibile; nefericirile eroilor tragici ne interesează de la distanță, dar ale celor egali nouă trebuie să ne impresioneze mai mult. Comedia, care nu este decât o imitație a naturii, nu-și refuză sentimentele virtuoase și patetice, cu condiția să nu fie lipsită de aceste trăsături comice și ieșite în evidență care formează baza fundamentală a existenței sale. " Prin râs, el vrea să-l determine pe spectator să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tragediile care, după obiceiurile morale ale acestui popor, religia, prejudecățile sale asupra a ceea ce dă naștere demnității omului, trebuiau să-i procure cea mai mare plăcere posibilă. A-i imita astăzi pe Sofocle și Euripide și a pretinde că aceste imitații nu l-ar face să caște pe francezul secolului al XIX-lea, înseamnă clasicism." Baudelaire (1821-1867), cu o generație mai târziu, va regăsi aceleași accente, înțelegând prin "romantism, expresia cea mai recentă și cea mai modernă a frumuseții", când afirmă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
reprezentației nu coincid. "Academicianul Ferească Dumnezeu să avem absurditatea de a pretinde că durata fictivă a acțiunii trebuie să corespundă exact timpului material folosit pentru reprezentație. Asta ar însemna atunci ca regulile să fie adevărate poveri pentru geniu. În artele imitației, trebuie să fii sever, dar nu riguros. Spectatorul poate foarte bine să-și imagineze că, în intervalul constituit de antracte, trec câteva ore, cu atât mai mult cu cât este amuzat de simfoniile pe care le cântă orchestra. Romanticul Fiți
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai scrie el în Naturalismul în teatru, lumi care să furnizeze totul prin ele însele. Materia pe care o folosim este moartă, și nu putem să-i insuflăm decât o viață artificială. Dar câte trepte în această viață artificială, de la imitația grosieră care nu înșeală pe nimeni și până la reproducerea aproape perfectă care stârnește uimirea!" Este imposibil, după cum subliniază Zola, să ne întoarcem la inscripțiile de care uza teatrul elisabetan pentru situarea locurilor acțiunii, sau să utilizăm decorul abstract perfect adaptat
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Dullin, maestrul lui Artaud, a instaurat în Franța metoda improvizației care "obligă actorul să-și gândească mișcările sufletului în loc să le reprezinte". "Datorită improvizației, adaugă Artaud, intonația este găsită din interior, împinsă în afară de impulsul arzător al sentimentului, iar nu obținută prin imitație. Dullin improvizează, la fel ca actorii lui. Artiștii Atelierului sunt deja exersați în adevărate ședințe de improvizație în fața unor cercuri de spectatori extrem de privați. Ei s-au dovedit uimitor de abili în a reprezenta, cu câteva cuvinte, câteva atitudini, căteva
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
adică cele trei decenii care pregătesc revoluția de la 1789, și cele trei mari mișcări insurecționale care o prelungesc, 1830, 1848, 1870. 1 Roselyne Dupont-Roc și Jean Lallot au propus o nouă traducere a termenului de mimesis, tradus de obicei prin "imitație" (cf. La Poétique, Le Seuil, 1980). Termenul de "reprezentare" este de preferat fiindcă admite drept complement atât referențialul, cât și artefactul, în timp ce acela de imitare îl exclude pe acesta din urmă, care ne interesează în primul rând. 2 Ditirambul este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Basme culese din popor, îngr. Iordan Datcu, pref. I. C. Chițimia, București, 1970; Cerbul de aur. Basme culese din popor, îngr. și pref. Iordan Datcu, București, 1985; Sur-Vultur. Basme culese din gura poporului, îngr. Iordan Datcu, București, 2000. Traduceri: Povești adevărate (imitații și traduceri), București, 1884; A. Gennevraye, Iubire, București, [1887], Ombra, București, [1895]; Xavier de Montépin, Maiestatea sa, banul, București, 1888; Carmen Sylva, București, București, 1892; François Coppée, Poveste tristă, București, [1894], Prietene, București, 1896; Léo Bachelin, Castelul Peleș, București, [1895
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
care sunt pentru numele lor ceea ce este il¿tu pentru ilu. O formulare analoagă se Întâlnește și În documentația sumeriană. Odată cu trecerea timpului au fost ridicați la rangul de divinități supreme Mardukxe "Marduk" și Assurxe "Assur" În Babilon, respectiv, prin imitație, În Asiria. b) Atributele divine Atât În cele mai vechi timpuri (cf. subcapitolul 2.3b), cât și În perioadele care au urmat, orice divinitate a fost prezentată În general ca personificare a unui atribut sau funcție divină. Însă, adesea, o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o „venerație cultuală”, care Îi atribuia suveranului onorurile și ofrandele cuvenite unui zeu. Prin divinizare se intenționa Întărirea respectului datorat regelui ca figură excepțională și ca reprezentant al divinității. Practica divinizării regelui nu a durat mult. Aceasta a trecut, prin imitație, de la suveranii dinastiei akkadiene la cei ai dinastiei a III-a din Ur (2112-2003 Î.Hr.), iar mai apoi a Început să se atenueze, până la dispariția totală În timpul marelui Hammurabi din Babilon (1792-1750 Î.Hr.). 5. LUMEA ȘI OMULTC "5
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divine, ci și În cea de triade. Cunoscută periferic În lumea greacă (să ne gândim la triada delfică), o atare asociere de divinități a devenit În literatura modernă curentă o caracteristică specific etruscă: din Etruria, prin intermediul Întemeierii capitoline și al imitației plebee a acesteia petrecută pe Aventin, ar fi trecut În lumea romană, care i-ar fi consfințit triumful la scară mediteraneană În virtutea extinderii valului de romanizare. Cu toate acestea, nici În acest caz religia etruscă nu poate revendica În manieră
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-lea Tertullian definește ca religio licita poziția unică asumată de religia iudaică În cadrul orânduirii romane (Tertullian, Apologeticum 21, 1; cf. Rajak, 1984). Această expresie ingenioasă, născocită pe moment și care nu pare să fi avut În antichitate nici precedente, nici imitații, s-a consolidat atât de mult Încât a devenit un termen tehnic al cercetătorilor moderni. Referirea la dreptul de asociere poate fi totuși echivocă; În pofida eficacității ei terminologice, expresia este doar un mijloc retoric, pentru că ea nu surprinde Îndeajuns situația
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o tradiție miceniană care ajunge până În epoca coloniilor (Pugliese Carratelli, 1990, pp. 137-142; Graf, 1983, pp. 161 sqq.) sau, din nou, - cum este, de pildă, cazul orașului Tarent (Scoglio del Tonno) - o serie de obiecte de proveniență miceniană sigură și imitațiile lor locale, printre care unii idoli, ar putea fi În mod paradigmatic de o tradiție eroică antică (Dunbabin, 1948, p. 33). Făcând abstracție de anumite fragmente miceniene incerte, ceramica aparținând civilizației apenine, găsită În Forum Boarium, ne asigură că Roma
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
misticismului static rusesc; sub forma suprarealismului francez.” Adversară a acestei „boale culturale”, publicația își asuma rolul de a purifica „aerul ciumat de minciuni, urât și răutate”. Tradiționalismul fiind curentul „evoluției organice”, modernismul este considerat curentul celor care „se mulțumesc cu imitația servilă”. Drept consecință, F. ar fi avut menirea „să susțină literatura sănătoasă” împotriva elucubrațiilor unor „curente” ale căror „celebrități poetice” sunt „înfățișate publicului cu zgomot de tobe și trompete de «Sburătorul», «Adevărul» și «Universul literar», de «Cetatea» și «Viața literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286942_a_288271]
-
Olandei. Dar la numai doi ani după Înfrângerea Japoniei, olandezii se aflau din nou În război: teritoriile olandeze din Asia de Sud-Est (Indonezia de azi) imobilizau 140.000 de soldați (profesioniști, recruți și voluntari), iar revoluția indoneziană de independență stârnea admirație și imitații În tot restul imperiului olandez din Pacific, Caraibe și America de Sud. Războiul de gherilă care a rezultat a durat patru ani și a costat Olanda peste 3.000 de militari și civili - morți, răniți sau dispăruți. Independența Indoneziei, proclamată unilateral de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acum În epicentru al modei pentru toată lumea. La Paris, magazinul „New Man”, primul semn francez al revoluției vestimentare, s-a deschis pe 13 aprilie 1965 În Rue de l’Ancienne Comédie. Într-un an i-a urmat o avalanșă de imitații cu nume englezești: „Dean”, „Twenty”, „Cardiff” etc. Stilul Carnaby Street - clonat În toată Europa Occidentală, poate mai puțin În Italia - consta În haine strâmte și viu colorate, siluete androgine deliberat inaccesibile celor trecuți de 30 de ani. Pantalonii Înguști de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care Hrușciov Îl asigura pe Nixon că În viitorul apropiat comunismul va devansa capitalismul. Bil’ak, ca și Kádár În Ungaria, nu-și făcea astfel de iluzii. Câtă vreme bunurile oferite Îi calmau pe consumatori, el se mulțumea cu o imitație palidă a capitalismului. Est-germanul Erich Honecker, care În 1971 i-a succedat lui Walter Ulbricht la conducerea partidului, avea și el ca obiectiv să le ofere cetățenilor RDG o versiune modestă a „miracolului” vest-german din anii ’50. O vreme, strategia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În 1918 (ignorată de guvernanți după 1948). Cu toate acestea, nu exista Încă o presiune publică strivitoare asupra conducerii comuniste: eliminarea vizelor de ieșire pentru călătoriile În Occident, anunțată pe 15 noiembrie, nu a fost atât o concesie, cât o imitație strategică a schimbărilor din alte părți. șefii partidului nu aveau, evident, nici o intenție reformistă, iar În exteriorul partidului nu exista o opoziție eficientă - demonstrațiile din vară nu avuseseră obiective comune și Încă nu apăruseră lideri care să canalizeze nemulțumirea populară
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]