58,609 matches
-
nasc din backgroud-uri genetice mai puțin favorabile 363. Dacă stigmatizarea infertilității poate fi pusă pe seama ideologiei pronataliste, stigmatizarea parentalității adoptive, respectiv stigmatizarea copiilor adoptați pot fi atribuite altor cauze. Stigmatizarea parentalității adoptive își are originea în viziunea tradiționalistă, care accentuează importanța legăturii genetice, biologice, de sânge din interiorul familiei în formarea relațiilor de rudenie. Lebner 364 arăta că, în prezent, această viziune este întărită de curentul actual de "medicalizare" și "genetizare" cu efect de adâncire a stigmei asociate familiilor nonbiologice. Mai
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
de adâncire a stigmei asociate familiilor nonbiologice. Mai mult, Lebner 365 consideră că, cererea tot mai mare de dezvoltare a tehnologiilor genetice și de reproducere asistată medical, demonstrează prioritatea care se acordă încă legăturilor biologice din cadrul familiei. Această accentuare a importanței legăturilor de sânge în interiorul familiei se răsfrânge negativ și asupra copiilor adoptați, supuși în aceeași măsură stigmatizării. Stigmatizarea copiilor adoptați reflectă deopotrivă, atitudinea negativă față de mamele care-și abandonează copiii, cât și față de copiii născuți în afara căsătoriei, din relații întâmplătoare
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
atitudine intolerantă față de adopție. Studiul a avut un eșantion format din 113 studenți. Ipoteza s-a confirmat pentru persoanele de sex masculin, dar nu și pentru persoanele de sex feminin. Autorii au interpretat aceste rezultate sugerând că, femeile acordă o importanță deosebită rolului matern, în pofida căruia, obținerea unui copil, chiar și pe cale legală, prin adopție, este o soluție mult mai dezirabilă decât lipsa copilului din familie. Miall 369 în același studiu, prezentat anterior, constata că, în termenii atitudinilor sociale, respondenții percep
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
comparativ cu ale mamelor și taților biologici. Totodată însă, respondenții au respins constructul social potrivit căruia, copiii adoptați prezintă mai multe riscuri în dezvoltare decât copiii biologici. Mai mult, studiul realizat de Miall 371 indică acordarea de către respondenți a unei importanțe sporite funcționalității și angajamentului manifestat față de familie decât aspectelor biologice. Concret, respondenții au considerat că, atât familiile biologice, cât și cele adoptive se confruntă cu schimbări și provocări similare. În acest context, experiența parentală și mediul familial au fost considerate
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
372 expune și o altă posibilă explicație pentru această aparentă schimbare de atitudine. Astfel, aceasta consideră că, interesul manifestat, în ultimele decenii, de mass-media în prezentarea cazurilor persoanelor adoptate în căutarea rudelor biologice, cazuri care ar fi putut să reîntărească importanța legăturilor de sânge, a putut conduce la "calmarea" temerilor publice referitoare la viața tradițională, de familie și reinstalarea încrederii în legăturile de sânge 373. În 1997 a fost realizat primul studiu de amploare asupra unui eșantion reprezentativ al SUA (1554
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
potrivită soluție pentru copiii care nu pot fi crescuți în propriile familii 22,4 70,1 7,5 0 Pentru cuplurile infertile este de preferat adopția inseminării artificiale 2,7 23,8 70,1 3,4 Cu toate acestea, remarcăm importanța pe care românii o acordă existenței legăturilor de sânge. Astfel, 73,5% dintre respondenți consideră că, pentru cuplurile infertile este de preferat inseminarea artificială adopției. Este aceeași opinie ambivalentă identificată în studiile anterior prezentate. 7.3.3 Percepția socială a
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
copilului aflat în dificultate, căruia i se oferă șansa de a crește și a fi îngrijit într-o familie, este văzută ca o măsură pozitivă, favorabilă. Din perspectiva adoptatorilor însă, adopția poate fi considerată ca fiind "second rate". Recunoscută fiind importanța acordată copilului pentru fericirea familiei, se admite adopția ca proces pozitiv, atunci când cuplul a eșuat în încercarea de a avea un copil biologic chiar și prin metode de procreare artificială. Prin urmare sunt valorizate relațiile biologice, de sânge în interiorul familiei
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
copilului pentru fericirea familiei, se admite adopția ca proces pozitiv, atunci când cuplul a eșuat în încercarea de a avea un copil biologic chiar și prin metode de procreare artificială. Prin urmare sunt valorizate relațiile biologice, de sânge în interiorul familiei și importanța background-ului genetic în dezvoltarea ulterioară a copilului, în special din punct de vedere social. Același aspect reiese și din percepția insatisfacției copiilor adoptați în relația cu familia adoptivă, deși modul de manifestare a parentalității adoptive este perceput ca fiind
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
pozitivă a copilului, definită prin încredere, respect, afecțiune, dorință de comunicare în raport cu părinții adoptatori și în special cu mama adoptatoare. Factorii care se repercutează negativ, în mod direct asupra relației mamei cu copilul adoptat și partenerul marital sunt, în ordinea importanței lor următorii: comportamentul copilului, integrarea socială, tulburările emoționale și nevoia de servicii. Vârsta copilului și istoricul de plasament au un efect indirect asupra relației, fiind mediați de comportamentul copilului și starea emoțională. Este important de precizat că, dezvoltarea fizică și
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
fiind mânăstirile Cozia și Stânișoara. În 1927, la 2 ianuarie, îl regăsim la o întrunire la Ionești, în județul Argeș, prilejuită de deschiderea în această localitate a unui cămin cultural cu numele de "Prințesa Ileana". Aici ținea o cuvântare despre importanța căminelor culturale, fiind considerat de către autorul articolului drept "unul dintre intelectualii de seamă ai țării"38. În 1928 i se publica în Cultura Poporului un discurs despre semnificația sădirii pomilor, iar într-o notă a acestuia se preciza că Șerboianu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
părea una complet greșită, atâta timp cât se manifesta dogmatic și nu în calitatea bisericii de "trupul viu și sufletul credincioșilor din societate"133. În opinia sa, deși Biserica era mama tuturor, reprezentanții săi greșeau oprindu-se la lucruri de prea mică importanță, cum ar fi cremațiunea, "ce nu atinge întru nimic dogmele și canoanele bisericii creștine, ci numai o singulară obișnuință"134. O asemenea atitudine nu exprima astfel doar dispreț. Șerboianu încadra o asemenea realitate într-un șir lung de reacții greșite
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
asemenea parte își avea semnificația și economia sa în intervenția arhimandritului, jucând un rol introductiv pentru cititori. Astfel, se trasa profilul primilor creștini, influențați de un idealism evident, preluînd o serie de moșteniri păgâne în practica religioasă. Se sublinia astfel importanța diverselor sinoade ecumenice și a fixării dogmelor și canoanelor pentru învățătura creștină. Însă, cea mai mare eroare comisă în aceea vreme a fost cea a fixării religiei creștine drept religie de stat, chestiune care, conform lui Șerboianu, "i-a îngrădit
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
liturghie se roagă la pentru unirea tuturor bisericilor dizidente sau rătăcite, la rândul lor, fac tot ce le stă-n putință, ca să nu se realizează această unire. Ba ceva mai mult: prin faptul că se coboară la lucruri de puțină importanță, cum este cremațiunea de pildă, ce nu atinge întru nimic dogmele și canoanele bisericii creștine, ci numai o singulară obișnuință, biserica afirmă un vădit dispreț pentru credincioșii săi fii și scoate-n relief interese particulare și de grup. Dacă potrivnicii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
noastră a înviat; Cel Care a călcat în picioare toate prejudecățile omenești; a înviat adevărul; a înviat Acela Care nu se uită la fața omenească, ci la inima sinceră și duhul umilit; a înviat Acela, Care dându-Și seama de importanța focului, atât în materia neînsuflețită, cât și în lumea ideilor și sentimentelor, a zis: "Foc am venit să arunc pe pământ. Si ce vreau să fie aprins chiar acum!?" (Luca XII 49). Aprinză-se deci, de acum înainte, în mintea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
parte de a ataca cu vehemență tradiția și datinile rele, când acestea se suprapun legii, dreptății omenești și omenirei, așa după cum citim la Evanghelistul Marcu, Cap. VII. Ceia ce face din creștinism cea mai sublimă și desăvârșită religie este puțina importanță, dusă aproape de desconsiderare, a tot ce este vremelnic și trecător: "Trupul (carnea) nu folosește la nimic zicea Mântuitorul Christos Spiritul este cel ce viază (trăiește)". A fost nevoit să accentueze acest adevăr deoarece vedea că poporul evreu, se pierdea în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
tainic în ea, personajele istoriei sfinte, Maica Domnului, arhanghelii, profeții, martirii, sfinții, asceții, în vreme ce evenimentele legate de viața fiecăruia care dau naștere tot atâtor cicluri sunt raportate la niveluri și potrivit unor scări care sunt de fiecare dată funcție a importanței lor respective adică a gradului de apropiere sau de depărtare față de Principiu. Mănăstirea bizantină oferă astfel exemplul impresionant al unei compoziții estetice cu totul remarcabile, în cazul căreia legea de constituire, adică dispunerea plastică a elementelor, este reflectarea unui soi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
au fost expulzate toate proprietățile subiective. Considerând drept esențială această ființă determinată științifică, ba mai mult, considerând-o ca fiind singura care există cu-adevărat, și în același timp singura cunoscută în mod riguros, universal valabilă, considerăm ca lipsit de importanță orice nu este ea, și mai cu seamă viața fenomenologică absolută. În măsura în care cultura este cultura vieții și o privește exclusiv, știința care îndepărtează din tematica sa și această viață, și dezvoltarea sa specifică, care este cultura însăși, rămâne pe de-a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
întrebărilor-răspunsurilor" și a căror extindere face obiectul unui decont riguros gândiri, firește, care n-au existat niciodată în nici un cuget, ci doar în interiorul acestei grile și a căror estimare, oricât de detaliată ar fi, nu are, din acest motiv, nici o importanță, dacă o excludem pe aceea de a constitui "obiectul" unei științe noi, politologia. Până unde poate merge astăzi carența referențială, indigența ontologică a științelor umane? Oricât de nesemnificativ, de arbitar delimitat, de "abstract" ar fi obiectul supus tratării matematice, nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de putere. În aceste condiții, un eveniment unic, căruia nu i s-a acordat încă suficientă atenție și prin care instituția care avea drept îndatorire să transmită și să dezvolte cultura este luată cu asalt la rândul său, dobândește o importanță dramatică: distrugerea Universității. CAPITOLUL VII DISTRUGEREA UNIVERSITĂȚII Când un lucru se apropie de sfârșitul său, cauza morții sale apropiate rezidă în el sau în afara lui. În cazul Universității Universitatea franceză va fi luată aici în considerare ca un caz exemplar
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
toate abolirea graniței care, în calitate de indice al diferențierii lor funcționale, separa până în prezent Universitatea de societate; este, în al doilea rând, această barieră odată doborâtă, irupția tehnicii în chiar sânul Universității și nimicirea acesteia ca loc de cultură. Dată fiind importanța lor, aceste două evenimente trebuie să facă obiectul unei delimitări precise. Suprimarea marginalității specifice Universității este o revendicare explicită a cărei semnificație veritabilă este cu toate acestea mascată de motivațiile ideologice de care se prevalează și care sunt ele însele
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dificile. Ca întotdeauna, lupta celor mulți, a celor slabi în cazul de față, cei care nu știau nimic împotriva celor puternici cei cu diplome era însoțită de o răsturnare a valorilor la capătul căreia valorile cunoașterii nu mai aveau nici o importanță în Universitate și erau nevoite să cedeze locul altora dobândite, bunăvoința, simțul social, devotamentul, dragostea pentru copii, pentru dezmoșteniți etc. Răsturnarea valorilor își atinge desăvârșirea în ideologia politică, dezvăluind adevărata semnificație a acesteia: egalitarismul, lupta împotriva elitismului etc. Sindicaliștii SNI
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
că orice act viu, inclusiv teoretic, este un act practic, un mod al etosului, ținând ca atare de o apreciere axiologică. Dansul, de pildă, este o formă etică a mersului, o expresie a măiestriei corporale în general. Am insistat asupra importanței artei care este cultura sensibilității. Și aceasta impregna societățile trecute, și nu constituia în ele, cum se întâmplă astăzi, un domeniu separat, rezervat inițiaților sau snobilor. Era o forță care guverna privirea locuitorilor, modurile de construire, comportamentele, uzanțele, riturile, și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în ele, cum se întâmplă astăzi, un domeniu separat, rezervat inițiaților sau snobilor. Era o forță care guverna privirea locuitorilor, modurile de construire, comportamentele, uzanțele, riturile, și mai cu seamă riturile sacre. Cât despre religie, cum ar putea fi negată importanța acesteia în devenirea popoarelor, mai cu seamă a celor mai mari? În Egipt ea făcea parte din viața cotidiană, determinând ansamblul activităților economice, impunându-le, dincolo de simpla producere a "valorilor de uz", finalități extraordinare. Diversele critici pozitiviste, cu explicațiile lor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
generale a valorilor și a fundamentului lor, în lipsa unei etici capabile să legitimeze opțiuni fundamentale, să desemneze finalități explicite, să definească comportamente? La drept vorbind, opțiunile sunt cele care au controlat și controlează în fiecare zi stabilirea programelor, care decid importanța fiecărei materii ce urmează a fi predate, precum și modul de predare a acesteia. Însă aceste opțiuni nu au nimic etic, sunt opțiuni în afara eticii, opțiuni împotriva eticii împotriva vieții. Opțiuni în care nimeni nu optează, opțiuni lipsite de opțiune, cu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
le aparține decât din cauză că, îndărătul gablonzurilor galileene cu care se înzorzonează, ele fac trimitere în fiecare dintre ele, ca la forța reală din care se nutresc în mod tainic, la deznădejdea sa. Această sociologie "științifică" îmbracă în ceea ce privește chestiunea Universității o importanță hotărâtoare. Ea este cea care, nemulțumită să contribuie la reculul disciplinelor tradiționale, o lovește pe fiecare dintre acestea drept în inimă, retrăgându-i obiectul său propriu și până și dreptul la cuvânt. Istoria sociologizantă nu mai este cea a indivizilor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]