5,035 matches
-
Își simți genunchii nesiguri și pașii șovăielnici. Ținta unei nesfârșite nepăsări. Primul cuvânt care îi trecuse prin minte fusese „indi ferență“. Dar deosebirea dintre nepăsare și indiferență i se dezvăluia lui Gigi Pătrunjel a fi de natură esențială. Căci dacă indiferența era măsurabilă într-o unitate a distanței, a răcelii pure, cu nepăsarea lucrurile stăteau cu totul altfel. Nepăsarea era dureroasă, purta măsura unei iubiri absente, subliniindu-i inexistența prin chiar exactitatea locului rămas neîmplinit, a lipsei de implicare. Imaginea răsturnată
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
iscodi, o făcea pe ea să-i destăinuie lucruri pe care n-ar fi dorit să le spună. O apucă o lehamite neagră, o silă de toate, atât de răvășitoare, că nici nu-și putea striga cel puțin dezamăgirea și indiferența să se răcorească. Ai dreptate! Aveți cu toții dreptate... Hai să ne-ntoarcem. De ce? Acum? După ce... Dacă vrei să te duci, du-te singur, dar e periculos. Știu. Mi-a spus și Irina. Sunteți înțelese. A! Ai trecut pe sus? Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de deficitul sufletesc al postmodernității, despre actualitatea lui Eminescu, „adolescentul miop“, virilizarea feminității și efeminarea masculinității la teenagerii de azi, despre nevoia de frumusețe și armonie într o lume a urâtului, sarcasmului și dizarmoniei... Sigur că am dat și de indiferență, snobism, aroganță, incultură, provocări („mie-mi place Hitler!“ mi-a declarat un tânăr acneic sibian, care nici măcar nu auzise de Mein Kampf !), însă covârșitoare au fost amalgamul de cumințenie, responsabilitate, determinare, convingerea că numai inteligența te salvează, setea de moralitate
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
să citez, pentru a subscrie cu lacrima-n gât, din cartea lui Gabriel Liiceanu, Întâlnire cu un necunoscut, pasaje precum acestea: „Românii de azi n-au în comun decât ceea ce exclude comunul și comuni tarul: mitocănia lor, ura lor, individualismul, indiferența lor [...]. Câteva decenii de sărăcie ne-au topit orice urmă de virtute. Vorba nu știu cui: un sac gol nu poate sta în picioare [...]. Îmi iubesc țara ca pe un revers al ei, o iubesc pentru ce ar fi putut fi, pentru
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ar trebui să fie permanentă. În mod normal, nu specialiștii trebuie să-i caute pe jurnaliști, ci invers [...] Treaba jurnalistului e să facă opinia spe cialistului să ajungă la public“. Așa cum sistemul electoral înregistrează de două decenii (cu furie sau indiferență, cu dispreț, exasperare, cinism, scepticism, neputință ori triumf stupid) faptul că o treime din populație nu votează, la fel presa privește lumea specialiștilor cu un păgubos amestec de silă și milă. Când s-o aplaude, îi vine s-o storcească
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a „întoarcerii de la scara avionului“. M-au lecuit pe vecie, îmi ziceam eu, de obsesia magicului Afară. Vizuina și ograda, punctate când și când de-o banală drumeție carpatină, îmi erau cât se poate de dulce suficiente. Când îmi vedea indiferența la chestiune, Marin Bucur, care visa la Paris cel puțin câteva ore pe zi, se încrunta patern, avertizându-mă că „lumea este atâta cât o vezi“ și că „puțin călătorești, puțin cunoști“. El m-a avertizat cel dintâi că, odată
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
proape fiecare dintre ele conține dinamita unei lucrări de doctorat. Observație egal aplicabilă în cazul unor Nicolae Manolescu (Teme-le ș.cl.) sau Andrei Pleșu (editorialele), ca să mă rezum doar la două nume de vârf. E mult de vorbit despre această indiferență (latină) la facerea (nemțească) a buclei. E de adus în scenă - ei, da - ethosul (weberian) protestant al muncii, contrapus cultului improvizației și miserupismului mioritic. Nu am fost educați întru temeinicie, economisire, previziune, sobrietate, decență, exactitate, chiverniseală cu bătaie strategică. Ne-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
invazii felurite - turci, ruși, bulgari, nemți -, bașca răscoalele seimenilor, arnăuților, pan durilor... Între atâtea, chit că mai puțin copleșitor, nenorocul la statui rămâne una dintre năpastele cele mai frapante. Și mai întristătoare. Corelată cu pasiunea distrugerii, frenezia fărădelegii, sictirul misofil, indiferența față de continuitate și omogenitate arhitecturală, drăceasca fervoare cu care ne-am făcut pulbere, ori ne-am topit, puținele în făp tuiri de piatră și bronz, cale de aproape două veacuri, adaugă încă o jalnică dovadă la dosarul netrebniciei valahe. Cea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mute în straiele bine croite ale retoricii funebre. Știu că am contrariat multă lume gazetărească refuzând să particip activ la comemorări de acest gen, ziariștii fiind numaidecât dispuși să echivaleze simpla suferință incapa bilă să se pronunțe cu nerecunoștința, trufia, indiferența, frigiditatea afectivă. Ei bine, cu vârsta, am observat că încep să ezit în fața refuzului. Primul semn l-am avut la moartea lui Alexandru Paleologu, când m-a tulburat teribil o replică a Gabrielei Adameșteanu: „Îți dai seama că mai sunt
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cărțile lui Artur Silvestri... Față de toate astea, faptul că m-am contrat, potrivit obiceiului, cu înțepăturile revendicative ale lui Radu Aldulescu, că Antoaneta Tănăsescu, după ce mi-a dat, în timp, atâtea dovezi de prietenie, mi-a taxat rece peste umăr indiferența la corespondența lui Lewis Carroll, ori că Nicolae Breban m-a străpuns cu ochi neguros și vorbe țepoase la standul lui Teșu Solomovici, în vreme ce C.T. Popescu abia mi-a întins, fără cuvinte, două degete disprețuitoare - n-au fost decât câteva
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
prin ea și pentru ea, și lucrează atâta la romanul său. După ore de meditație, se ridică disperat, zicându-și: " Niciodată nu voi fi nimic". Ieșind din apartamentul său, vede trecând imaginea mamei, cu un suspin mut pe buze și indiferența uimirii cronice în ochi. "Trebuie să provoc o scenă în această noapte, care să mă facă disperat, scenă în a cărei descriere să fiu blocat... Nu pot fi dubii, o logodnică, înafară de alte lucruri, este un excelent subiect de
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
acest om... acest om m-a păcălit... m-a păcălit... Știința! Știința!". Se închide în camera sa și începe să citească un tratat de fiziologie. * S-a publicat într-o revistă nuvela lui Apolodoro și a fost privită cu o indiferență absolută, mai puțin de către tatăl său; ignorantul cazului nu iese din umbra sa. "M-am înșelat își zice m-am înșelat; de aici nu iese nimic; mi-a lipsit voința să impun pedagogia; pedagogia nu m-a învățat să am
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
un post de docent la Universitatea din Berlin ci să se întoarcă în țară... Despre discreta „germanofilie” a lui Gusti a scris, deja, Lucian Boia; Momoc nu o exagerează, insistîndpe nonpartizanatul ecumenic al profesorului (apropiat ulterior de național-țărăniști) și pe indiferența programatică față de opțiunile politice ale colaboratorilor, cîtă vreme rămîn fideli programului de reformă rurală. Pentru prima dată, sistemul gustian este examinat în toate articulațiile ideologice și filozofice, ca „sociologia militans” și „știință a na- țiunii” animată de un ideal etic
Sociologia lui Dimitrie Gusti by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4877_a_6202]
-
aparență, își face curaj în forul său interior, încercând să amâne scurgerea nemiloasă a nisipului din clepsidră și întâlnirea cu... o Doamnă cu mâna încleștată pe coasă. Departe de a figura și ilustra ipostaza de zeu tânăr, cu o suverană indiferență față de toate cele omenești (precum poezia de tinerețe a lui Nichita Stănescu), lirica lui Mircea Dinescu face și reface, așadar, desenul unor momente de grație smulse cu efort contextului și "domnului Ceas" ce ne măsoară destrămarea. Gesturile atât de libere
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
Eu mănânc unt, T margarină. „Să-ți dau, cum să-i zic, era să zic agripina.” Și chiar nu-mi aminteam. Aveam în minte că seamănă cu Agrippina, dar altfel nu-mi aminteam. Surzenia mea devine mentală. Mă înfundă în indiferență ca în vată. În afară de cine și ce mă interesează, nu mă mai interesează nimeni și nimic. Câtă deosebire între șmecherii autentici, care s-au ajuns fără să sacrifice ceva, fără ca altfel să fi fost ceva, și cei care se ajung
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5121_a_6446]
-
ai ajuns în parlament tocmai plusând, până la idiotizare, pe valorile etnicității și ale patriotismului nețărmurit! Acești domni cu fumuri de vizionari nu sunt, după cum s-a dovedit, decât niște proști! Mă întreb ce-o fi gândit dl Blair, văzând totală indiferență a unei jumătăți din sală Parlamentului: oare să fi greșit țară? Să fi fost dezinformat de ambasada Mării Britanii la București, care l-a avertizat, cu siguranta, că românii sunt extrem de sensibili la chestiunea integrității teritoriale, mai ales de când cu
Parteneriatul pentru Albion by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17904_a_19229]
-
avea calitatea de șef (centurion sau ofițer inferior asimilat acestuia). Slaba prezență a militarilor romani în garda de execuție arată că orice pericol de dezordini și agresivitate din partea mulțimii dispăruse, toți erau mulțumiți de compromisul la care se ajunsese, iar indiferența se generalizase. Să nu uităm, de altfel, că partizanii lui Iisus se aflau mai ales în mediul rural, în Galileea nu în Iudeea, iar apropiindu-se ajunul Pesahului toată lumea era ocupată cu pregătirile aferente celebrării evenimentului. În aceste condiții, condamnatul
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
survolarea statuii lui Lenin din mijlocul satului, statuie impresionantă, dimensionată grotesc, avînd în vedere reperele cadastrale modeste ale așezării. Molohul de piatră apare asemeni unui incomprehensibil și deriziv vestigiu al unui cult absurd, rezistînd nu prin tăria materialului, ci prin indiferența locuitorilor. Devine semnificativ faptul că acest țăran preocupat de grijile lui nu face niciodată apel la istorie, nici măcar la istoria recentă, și mi-e greu să cred că Ciulei nu ar fi putut provoca un alt curs al poveștii, dacă
Podul de flori al lui Thomas Ciulei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8001_a_9326]
-
și ne relaxează. Mulțumirile spuse din suflet presupun, pe lângă energia pozitivă pe care o dau celuilalt și un lucru din ce in ce mai rar întâlnit în ziua de azi: receptivitatea față de ceea ce fac cei din apropierea noastră. Ieșim în acest fel din starea de indiferență față de lumea din jur și poate de atenție excesivă, egocentrica pentru eul nostru personal. Învățăm să ne transcendem granițele. Îmbrățișările sunt poate cel mai frumos lucru din lume. Topesc toate tensiunile și dizolva toate granițele. Cum am putea oare să
Emoții care ne pot vindeca - Transcenderea granițelor sinelui personal (binefacerea) () [Corola-journal/Journalistic/67953_a_69278]
-
poți să simți atunci când timp de trei zile asculți numai muzica din secolele 18 și 19, creația muzicală recentă zbătându-se ca peștele pe uscat, din prea puțina capacitate de cuprindere și înțelegere ori, dimpotrivă, din prea multă aprehensiune și indiferență a celor mai mulți dintre pedagogi în relația cu fenomenul muzical contemporan? Cât despre creația românească, e relevantă, dar și îngrijorătoare, cred, constatarea că doar 5-6 copii au aborda-t-o, și atunci într-o manieră superficială, circumstanțială. 4) Primejdia că numărul
Primăvara artelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13825_a_15150]
-
ură, și din nou compasiune, o împletire de emoții alternante, schimbătoare, întrepătrunse, dizolvate în îmbinări bizare și combinații neașteptate, ca niște cocktailuri amestecate de un barman smintit. Dar oricare ar fi fost amestecul, niciodată nu a existat vreun strop de indiferență în băutură. Dimpotrivă, o dată cu trecerea anilor, el și Ivria au devenit tot mai dependenți unul de celălalt. Chiar cînd se certau. Chiar în zilele cînd se detestau și se umileau și clocoteau de furie. Cu cîțiva ani în urmă, pe parcursul
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
era! N-aș fi bănuit în vecii-vecilor că se coboară la astfel de gesturi!" - iată o mostră de evaluare a posteriori a unei largi clase de indivizi ce știu să-și folosească însușirile pentru a profita de naivitatea, bunătatea sau indiferența altora. Proștii, în schimb, te enervează de cum îi vezi: obtuzi, greoi, încruntați, încăpățânați, ei poartă cu sine precarul univers de gânduri și spaime. Există, desigur, și prostul vesel, ce plutește deasupra lucrurilor cu un soi de grație tembelă. E o
Vă plictisiți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7779_a_9104]
-
acestei pierderi. Casa a fost donată în anul 1949 statului român de către familia Catargi, pentru a găzdui A.R.L.U.S. Trebuiau respectate anumite condiții, care au fost respectate. Totuși, în anii 2006-2007, printr-un proces împotriva statului român (reprezentat formal, cu indiferență - eufemistic vorbind - de Primăria Municipiului București, care deținea în acel moment Casa, și de Ministerul de Finanțe, însă nu direct, ci prin Direcția Finanțelor Publice a Muncipiului București), moștenitorii au anulat actul de donație. Au folosit pentru aceasta doi martori
Casa Monteoru by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/3870_a_5195]
-
bombardament mediatic. Nu e cazul; cei mai mulți au griji mai apăsătoare, care îi fac să se întrebe nu ce vor face mîine, ci cum se pot descurca azi. Eternizarea acestui prezent al cîrpelilor de tot felul provoacă o tot mai vădită indiferență față de informație acelora dintre moi cărora buzunarul gol le dă, zi de zi, una și aceeași știre esențială. Chiar și o parte însemnată a celor care în '90 cumpărau ziarele cu sacoșa nu-și mai îngăduie azi să-și cumpere
Avortonii mediatici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14837_a_16162]
-
cultura înaltă a fost arondată unui clown etnocentrist precum Dan Puric. Numele cu adevărat importante și cărțile ce mai apar la cele câteva edituri care refuză să depună stindardele (Art, Curtea Veche, Humanitas, Paralela 45, Polirom) sunt primite cu o indiferență din ce în ce mai apăsătoare. Standurile sunt inundate de literatura kitsch, senzaționalismul de bodegă i-a copleșit și pe editori, așa încât valoarea autentică zace prin depozitele vizitate de șobolani ale unor librării care, la rândul lor, gâfâie de la lună la lună, incapabile să
Lecția de limbă și literatură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6288_a_7613]