4,059 matches
-
dincolo, în lumea fenomenală a lui dincoace, un prezent nesigur, alunecos"334. Mitul nord-american de tip Orfeu și Euridice pe care îl relatează Eliade 335: "un bărbat izbutește să coboare în Infern, unde își reîntâlnește soția moartă de curând. Stăpânul Infernului îi făgăduiește că va putea să-și ducă soția înapoi pe pământ dacă este în stare să vegheze toată noaptea. Dar, de două ori, și chiar după ce dormise ziua ca să nu fie obosit, omul nu reușește să vegheze până dimineața
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
concret al istoriei nu se mai află politicienii, ci savanții, "elitele intelectuale"". (Mircea Eliade, Încercarea labirintului) Eliade avertizează asupra "simbolismului" de bază al nuvelei 516 - inversiunea mitului orfic (femeia, Leana este cea care coboară și îl scoate pe Adrian din infern, adică din "pierderea de sine", amnezie, alienare) - și a răsturnării "ierarhiei": Adrian este singurul care a înțeles sensul mitului orfic, anume că Orfeu nu se adresa elitelor, ci oamenilor de rând, pentru a obține mutația "fără de care lumea e sortită
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
zeul care se arată dintr-o dată și dispare apoi în chip misterios, cunoscând epifanii și ocultări periodice, Leana dispare din această mito- geografie terestră, ca apoi să reapară la o cârciumă modestă. ""Dispariție", "ocultare" sunt expresii mitologice ale coborârii în Infern, deci ale "morții"" scrie Eliade în Istoria credințelor...527. Ca urmare, catabasei miticului poet corespund disparițiile Leanei în căutarea amnezicului Adrian ale cărui mesaje le preia. Numele pe care îl ia nu înseamnă doar schimbarea identității ("nu mă cheamă Leana
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
548. Dacă pe Leana o cunoaștem din povestirile a patru prieteni: Hrisanti, Cladova, Mavrogheni și Bărăgan (tehnică utilizată de Eliade în Podul), Adrian, în schimb, apare în al doilea plan al narațiunii. Narațiunea are loc după întoarcerea lui Orfeu din Infern, așa cum avertizează Leana: "Adrian, Măria-ta, să nu te mai uiți înapoi, șopti apropiindu-și buzele de urechea lui. Să privești tot înainte [...]. Că dacă te mai uiți o dată înapoi, ne pierdem. Ne pierdem pentru totdeauna...549. Amnezia, peregrinările sale
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
550); de fapt, întâlnirea cu Leana, "Îngerul păzitor" (o altă Beatrice având ca avataruri pe Ileana, Maria da Maria, Hildegard, Marina, Irina - Logodnice, Străine care-și asumă rolul de Îngeri călăuzitori spre moarte) are loc în finalul nuvelei; tot parcursul infernului până la întâlnirea cu Îngerul Morții este al unuia "ce făr-a fi murit" străbate "împărăția celor morți". Etimologia cuvântului românesc înger 551 este din lat. angelus, la rândul său, împrumutat din greacă, ángelos. Semnificația de "trimis, sol" din literatura greacă precreștină
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
al unuia "ce făr-a fi murit" străbate "împărăția celor morți". Etimologia cuvântului românesc înger 551 este din lat. angelus, la rândul său, împrumutat din greacă, ángelos. Semnificația de "trimis, sol" din literatura greacă precreștină este în relație cu zeități ale infernului, el fiind și protector al morților. În Vechiul Testament, cuvântul ángelos traduce ebraicul mal'akh "mesager", dobândind, în perioada creștină, sensul de "sol, trimis al lui Dumnezeu". Despre cithared, "profetul lui Dionysos" (zeul la curțile cărora oamenii vor cunoaște beatitudinea fără
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a încetat să le dăruiască fidelilor săi noi epifanii, mesaje neprevăzute și speranțe escatologice"552, Eliade spunea că prestigiul său și episoadele importante din biografia sa amintesc de practicile șamanice 553: vindecător, cântăreț, farmecă și stăpânește animalele sălbatice, coboară în infern, capul său servește de oracol. Cel care îmblânzește oamenii prin verb și poezie este simbolul și patronul unei mișcări inițiațice și populare, cunoscută sub numele de orfism 554 (Eliade apropia această mișcare concomitent "populară" și seducând elitele, comportând "inițieri" și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Orfeu, sensuri care trebuie privite într-un context mitologic mult mai larg ("poetul trebuie să ia în considerație și mitologiile șamaniste, siberiene, polineziene, amerindiene"); elementul "șamanic" este o constantă a mitului orfic: șamanii care au povestit coborârile lor extatice în infern sunt creatorii unei "spectaculoase geografii a infernului"556. Sabina Fânaru 557 leagă numele acestui personaj de un element arhetipal (ca și în cazul lui Dionysos, apariția lui fiind relaționată cu marea) "căruia îi utilizează valențele de spațiu purificator". Din acest
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
context mitologic mult mai larg ("poetul trebuie să ia în considerație și mitologiile șamaniste, siberiene, polineziene, amerindiene"); elementul "șamanic" este o constantă a mitului orfic: șamanii care au povestit coborârile lor extatice în infern sunt creatorii unei "spectaculoase geografii a infernului"556. Sabina Fânaru 557 leagă numele acestui personaj de un element arhetipal (ca și în cazul lui Dionysos, apariția lui fiind relaționată cu marea) "căruia îi utilizează valențele de spațiu purificator". Din acest punct de vedere, Adrian trebuie pus în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
anul în două ("zilele încetează să mai crească și încep să descrească. Ele formează deci un mijloc"), de jumătatea drumului vieții așa cum apare la Dante ("Nel mezzo del camin di nostra vita"), "linia despărțitoare între lumea istorică și cealaltă"586. Infernul lui Dante este la Eliade, hotelul, "adăpost vremelnic, echivalent al punții, al trecerii (...), loc de trecere insesizabilă între rai și iad, purgatoriu și intrare secretă în via negativa"587. Textul conține trimiteri intertextuale la Divina Comedie a lui Dante: acel
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Va per lo regno della morta gente?), "dogoarea" covorului "gros, roșu-aprins", care se prelungește din holul hotelului fără ferestre (de câte ori intră în holul hotelului, Adrian clipește pentru a-și obișnui ochii cu lumina "artificială") până dincolo de rotonda cu oglinzi. În Infernul dantesc, divinul poet explică motivul pentru care roșu-aprins sunt "ziduri(le) deslușite, ca de moschee": "Flăcări infernale/ le-ncing aici, în fund de iad pe veci: /de-aceea-aprinse-apar privirii tale". Dintre numele de locuri din această mito-geografie bucureșteană, două rețin atenția
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
din altă țară și din alt veac (cum i se pare lui Hrisanti) sunt semne de recunoaștere ale lui Orfeu, deopotrivă profet al lui Apolo și al lui Dionis, semne de recunoaștere pe care Adrian, în lunga sa călătorie prin infern le primește ("Mi se fac semne"), dar, amnezic fiind, nu le poate decripta. Al doilea este la Platani unde în 1930, debutează cu În curte la Dionis, loc care stă sub semnul renunțării la solaritate, la orficul instrument, și la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
un sens general, abstract, iar utilizarea numelui unic instituie un univers familiar și convertește familiarul în esențial, tipul în arhetip și cunoașterea în recunoaștere 596. În planul al doilea al povestirii (lumea de dincolo reprezentată prin hotelul cu trăsături ale infernului dantesc) apar personaje fără nume, "cu rol concret în pregătirea autorevelării numelui, inițiindu-l pe Adrian în planul universului uman: temporal-biologic (băiatul, tânărul, bătrânul, fata), civil (două doamne, doi domni), social (piccolo, barmanul), politic (Il Comandante), cultural (artistul laureat al
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
proprietăți: soția doctorului Laurian, actriță, mama lui Laurian. Utilizarea exclusivă a supranumelui relevă identificarea totală cu mitul. Destinul celor doi repetă răsturnat mitul lui Orfeu: dacă Euridice n-a murit niciodată pentru Orfeu, chiar și după ce rămăsese pentru totdeauna în infern, prin uitare, Pandele își ucide iubita 693. Renunțarea la vocația de dramaturg a avut loc în urma "incidentului traumatic" care s-a produs ca urmare a întâlnirii cu artista care juca rolul Euridicei, mama lui Laurian Serdaru. În ciuda existenței celor două
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
aș utiliza terminologia mitologică, aș spune că amnezia mea exprimă într-un fel cât se poate de concret moartea Euridicei. Pentru mine, Euridice a murit definitiv, așa cum ea n-a murit niciodată pentru Orfeu, nici după ce rămăsese pentru totdeauna în Infern. Dar dacă interpretarea asta e corectă, înseamnă că atunci, în iarna lui 1938, eu n-am văzut în acea tânără artistă întruchiparea Euridicei, am văzut pe altcineva! Dar, mă tot întreb, pe cine?"694. Paradoxal, în ciuda amneziei, evenimente din trecut
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este în viziunea lui Ieronim Thanase fie că, "prin creația sa, Pandele s-a anonimizat ca Meșterul Manole, ca Brâncuși din ultima sa piesă", fie în teatrul Maestrului care ilustrează o soluție a libertății absolute, tehnici de evadare dintr-un infern cum este cel evocat în 1984719. Artistul poate găsi libertatea absolută, chiar și în mijlocul "istoriei": "acest drum, plin de capcane, greutăți și paradoxuri, duce în cele din urmă la mitic, la un fel de universalism imaginativ-mitic, în care cele mai
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o reîntinerire eternă. Consecința întreruperii tratamentului la jumătate, din ordinul autorităților, este o existență vegetală ("voi, cele trei Amazoane, o să trăiți de acum înainte, ca florile, după soare..." 775) de Persefonă: o jumătate de an pe pământ, cealaltă jumătate în infern. Fără a fi "direct răspunzător" de tragedia Eufrosinei/ Persefonei, "pentru că nu el hotărâse suspendarea tratamentului", știe că "este opera lui"776. Numele doctorului traduce, prin contaminare, Tartarul căruia îi este sortită Euphrosyna jumătate de an. Moartea doctorului Tătaru survine în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
22 iunie, ziua solstițiului de vară, Sânzienele, la aceeași oră când este posibilă trecerea în altă lume, "două, două și jumătate după-amiază". În clipa revelării adevărului despre ființa hibridă a Euphrosinei, doctorul își asumă o vina tragică ("A înțeles ce infern este, în fond, existența ei... știa că tragedia Euphrosinei era opera lui"); Zalomit crede că, dacă n-ar fi murit atunci, și-ar fi luat singur viața. Existența de Persefonă a lui Frusinel Chiperii se înscrie între două limite: infernul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
infern este, în fond, existența ei... știa că tragedia Euphrosinei era opera lui"); Zalomit crede că, dacă n-ar fi murit atunci, și-ar fi luat singur viața. Existența de Persefonă a lui Frusinel Chiperii se înscrie între două limite: infernul căruia, fără voie, a sortit-o doctorul cu nume înrudit și pământul cu reprezentantul său, Dumitru. (Numele poate fi raportat la etimonul său - tradus încă din antichitate prin "pământul-mamă" - și la zeița lumii vegetale, Demeter conotând renașterea ciclică a naturii
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nestrăbătut ("Macaralele zilei strivesc orice gând/ neputința nu bate cuie în șira spinării,/ ne îndepărtează unul de altul definitiv"), - în schimb, imaginea rezistă prin propria lumină, deschide spațiul median al unei mijlociri: Nu vom sfârși în niciun paradis/ în niciun infern dragostea mea/ ne vom târî sub o piatră și vom aștepta/ nepăsători tunetul". Nici...nici pune tocmai imposibilitatea disjuncției, nu a lipsei de perspectivă. Perspectiva se deschide între, dar de data aceasta ca relație, o punte de legătură, a unei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
există nimic mai profund în mine decât românitatea. Când scriu cu dezgust despre un fel românesc de a gândi, acționa ori interacționa, nu o fac niciodată iluzionându-mă că românii sunt alții, nu eu, ca sa parafrazez gândul sartrian după care infernul ori răul sunt ceilalți. Chiar dacă încerc să trăiesc altfel decât acei români pe care îi disprețuiesc, rămân un român. Mă doare mai mult, dezgustul meu este mai intens (deci nu neapărat mai mare) atunci când văd că de atâtea ori, noi
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
o animozitate sporită față de minoritatea pe care o reprezintă. Am trăi și momente amuzante. În vreme ce ministrul Apărării declară cu mândrie că în rândurile Armatei nu sunt infiltrați foști securiști, dl Mircea Răceanu, decorat în februarie curent de președintele Iliescu, pomenește (Infern ’89 - Povestea unui condamnat la moarte, Editura Silex, București, 2000) de interesul major al anchetatorilor săi, Gheorghe Cotoman și Pătru Murariu, de a afla de la fostul diplomat dacă știa despre apartenența la organele Securității a unui lung șir de nume
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
invitații pe viață la conferințe șic, o rubrică ori, de ce nu?, un internship, ba chiar un job plătit în valută se dovedesc pentru mulți din foștii noștri „tineri de perspectivă” tentații irezistibile. Extrem de critici cu cei care nu au rezistat infernului din beciurile Securității ori din stuful Canalului, ei capotează în plină libertate, devenind purtătorii de cuvânt locali ai haitei. Vai celor îngenunchiați de „salamul de soia”! Cinste celor care prosperă din political correctness! Miza haitei este de a dovedi că
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
de ani însă cu memoria intactă și mintea ageră. Te cutremuri încă, după atâtea zeci de ani, la aflarea riscurilor pe care le-au luat și îndurărilor fizice pe care le-au suportat până pe frontul îndepărtat din Kuban sau deasupra infernului de la Stalingrad. Citiți aceste povestiri atât de vii, pe care autorul a avut inteligența și delicatețea să le redea în chiar cuvintele venerabilei eroine. Scene de pomină ca acea aterizare forțată în spatele frontului, în câmp, în stepă, cu riscul apariției
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
soarta acestor bijuterii inestimabile după război, poveste care însă nu-și are locul aici. 6A Între realitatea frontului și cea de acasă era o prăpastie. Două lumi diferite, menite să nu se întâlnească. Iar ea, Mariana, era mesagerul venit din infern. Ce amintiri aveți în legătură cu familia Acterian? " o întreb, în august 2008 pe venerabila Mariana Drăgescu. Tocmai apăruse cartea mea despre Escadrila Albă, despre povestea ei și a altor două camarade de zbor. Țin minte că, prin 1941 1942, când Haig
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]