8,706 matches
-
moment colateral, derulat într-o cârciumă din Brăila, e adus în prezent de Ramițki, scriitorul. Momentele nodale ale scenariului sunt tot atâtea ceremonialuri bahice, culminând cu o petrecere orgiastică desfășurată în noaptea de Crăciun în casa tatălui Astei Dragomirescu, un ins bizar care o dată pe an organizează la domiciliu „spectacole fără egal în București”. Episodul generează o atmosferă asemănătoare aceleia din casa Arnotenilor. Trei, asemenea „crailor” lui Mateiu I. Caragiale, personajele centrale (Radu Zăvoianu, Ramițki și Eduard Valdara) sunt duse cu
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
localizări (comediile Fiul supranatural, după Grenet Dancourt și Maurice Vaucaire, Inimă de actriță, după Maurice Vaucaire, Împerecherile, după A. Bisson). Dacă, în pofida productivității, nu a reușit să se impună ca un scriitor de ispravă, N. a lăsat măcar amintirea unui ins agreabil, care și-a negociat cu istețime relațiile cu cei din jur, obținând o seamă de reușite de moment. SCRIERI: Puterea calomniei, București, 1905; Fiul ei...! (în colaborare cu Alex. Simionescu), București, [1912]; Lumină nouă, București, 1914; Românii în ghearele
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
uitate, de regulă, cu seninătate și condamnabilă nepăsare: Mă paște gândul!, A da drumul, Se cade, nu se cade, Minte și smintire, Nebun și netot, Ba nu, Discurs despre Nefârtate, Împelițatul, Hotărăște-mă, pune-mi hotare, Individul care nu e ins ș.a. În Creație și frumos în rostirea românească (1973) autorul pornește de la clasica distincție eminesciană privitoare la limba de drumul mare, pentru tot românul, și cea de-acasă, căci „acasă, la dânsa, limba românească este o bună gospodină și are
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
Literatura, I (1972), 519-523; Popa, Spații, 117-135; Dan, Proza, 205-211; Micu, „Gândirea”, 781-823, 890-899; Firan, Macedonski-Arghezi, 351-355; Valea, Oameni, 96-103; Cubleșan, Teatrul, 121-137; Anania, Rotonda, 103-150; Lăzărescu, Romanul, 186-195; D. Micu, Frescă, psihologii, experiențe, RL, 1987, 21; Ion Hobana, Un ins robit științei, RL, 1988, 29; Mircea Zaciu, Victor Papilian, RITL, 1988, 1-2; Omagiu lui Victor Papilian. 100 de ani de la naștere, Cluj-Napoca, 1988; Negoițescu, Ist. lit., I, 207-209; H. Zalis, Un complex prozator ardelean, CNT, 1992, 26; Dicț. esențial, 616-618
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
ghimpe satiric, Venera și porcul (1936). Polemismul, aici, și nu numai, poate fi socotit însă un gest nevrotic, atâta vreme cât și această scriere este impregnată de obsesia intimității trupești, a „spasmului divin”. Fată săracă, rămasă orfană, Dita încape pe mâna unor inși pofticioși, care o împing în mrejele desfrâului. Copila nu se opune, acceptând cu ușurință un trai de demimondenă, care de altfel îi va procura multe avantaje. Mica prostituată devine, prin protecția unor cinici domni, o vedetă a primei scene a
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
Egalii sunt însă competitori individualizați, tot așa cum câștigătorii competiției sunt performerii individualizării. Fiecare prezintă CV-ul prin unicitatea sa diferită, prin realizări cât mai reale și uneori doar sperate. Spiritul comunității profesionale este dizolvat de spiritul afirmării unicității competitive a insului, chiar dacă unicitatea ar duce la separare în izolare. Clasa socială, școlaritatea, mobilitatea și competiția generează, împreună și separat, noi configurații ale pieței muncii, dar mai ales accentuează individualizarea și căutarea/afirmarea individuală. Piața în general și piața muncii în special
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
soția și să își hiperdimensioneze orgoliul de erou local, stupefiat că presa centrală nu-i remarcă viteazul gest și nu se grăbește a-i publica poza cu explicația „Înainte de începerea epopeii”. În Buricul pământului se prezintă, cu ironie constatativă, un ins în exercițiul funcțiunii, al cărui comportament îi ilustrează perfect apelativul. Un alt „exponat” e personajul din Domnul „Nu admit! Protestez!”, adică demisiomanul, navetistul maniac pe ruta dintre propriul birou și cel al directorului, veșnicul ultragiat de cei din jur. Schopenhauer
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
Chessman, prototipul real, a cărui condamnare la moarte a fost mereu amânată timp de doisprezece ani deoarece redactarea „isprăvilor lui” reprezenta o afacere strălucită, personajul principal al piesei lui M. e, după atâtea îngrozitoare spovedanii sub teroarea morții implacabile, un ins regenerat sufletește. Frământările lui rămân însă insesizabile. Șarja e aceea care primează. Inspirată de primele grefe de cord, Transplantarea inimii necunoscute pare, curios, dominată de blazare, de scepticism, pe un fond de melancolie, pe când Primarul Lunii și iubita sa, scrisă
MIRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
intenției satirice. Este vorba de ceea ce s-ar putea numi o cenzură a bunului-simț, aplicată cu detașare „teatrului social al epocii” de cetățeanul simplu, de pe stradă. Sub ochiul lui atent și pătrunzător, tarele societății apar în toată urâțenia lor, după cum insul social este dezgolit de veșminte și măști, iar râsul devine astfel, voluntar sau involuntar, un mijloc de consemnare activă, de protest. La fel sunt urmărite și scăderile vieții literare: veleitarismul (aici se află sursa ranchiunei lui C. Al. Ionescu-Caion, detractorul
MOFTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
de albine” (femeie, 52 de ani). Produsele agricole și animaliere se comercializează în principal la Chișineu Criș. O parte dintre produse se vând în Oradea, Arad sau în piața din Zerind: „Legumele le vând la Oradea... suntem vreo douăzeci de inși care avem masă închiriată în Oradea...” (bărbat, angajat la Gaz Vest, 35 de ani); „Cei care se ocupă cu grădinărit, vând produsele la Oradea. Lactatele se vând pe piața din Zerind” (bărbat, directorul Pro Zerind, 50 de aniț. „În Zerind
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
Crișul. El anunță că o să crească și scrie oamenii. Mergem și facem pază pe dig din șase în șase ore. Se face un tabel, se începe de la primele numere de casă. De obicei așa se începe. Și atunci câte doi inși patrulează într-o parte, doi în partea cealaltă câte șase ore. Atunci, la șase ore vine tot din sat schimbul. Noaptea avem lanterne și umblăm pe dig unde îs probleme. șLeț știm deja de ani de zile... La un kilometru
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
după etimologia grecească a cuvântului parohie). S-ar cuveni să ne reamintim că Evanghelia, cu toate chemările sale sfinte, ne pune pe toți în minoritate. Mita și mitra valahătc "Mita și mitra valahă" Pentru aceasta, n-ar trebui ca un ins blindat cu tupeu și acoperit de relații să-și poată folosi mita pentru a-și cumpăra mitra. Din păcate, consacrarea ierarhilor nu ține cont decât arareori de realitățile locului sau de convingerile sincere ale laicilor credincioși. Șpagofilia dictează alte priorități
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și exercițiile de calofilie forțată. Discontinuitatea lecturilor din Evanghelii, de pildă, ne-a predat demonului nepăsării. Fără prea mari dureri de cap, grija de căpătâi dispăruse. Ne-am refugiat în derapaje minore și grafomanii istețe, scriind despre - sau conversând cu - inși pe care Platon i-ar fi izgonit din cetate. Astăzi, la capătul unui vechi drum, nu mai cred că sacrul se camuflează; pentru moderni, el piere fără regrete, prin uitare. Cum ne-am fi putut „obliga”, reciproc, la veghe? Știam
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Pentru gloria Poporului, pentru înflorirea României socialiste, pentru cauza Partidului, Înainte!”. La liceu, multe, prea multe ore cu profesori ratați, dar fericiți să urgisească orice „vlăstar” tânjind după oxigen moral. Etica resentimentului și a prostiei galopante se năpustea asupra oricărui ins mai răsărit, care avea - auzi tu? - îndrăzneala dubitației. Filozofic, asta se taxa drept idealism subversiv la adresa bunei orânduiri socialiste; politic, chestia te-ar fi putut costa cel puțin câteva anotimpuri pe marile șantiere de lucru ale patriei. Cei cu mari
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
efortul de a se naște. El se târăște buimac printre vestigiile culturii tradiționale. Arhetipul antropologic al creștinismului medieval fusese sfântul: bipedul vertical, cu aripi de heruvim și nostalgii orbitoare, dar realizate. Arhetipul antropologic al postmodernității este larva fără memorie: un ins inițiat în mistica neputinței, în arta plictisului și retorica ignoranței. Semn al sfârșitului, el este apoteoza sfârșelii. Omul recent a încetat să mai creadă în lucrurile care au făcut istorie timp de cinci milenii, fie că acestea înseamnă vigoarea sacrului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tot ce-am fost - și chiar mai mult decât atât, în bine sau în rău. Așa cum ne arată cartea Exodului printr-un realism psihologic depășit doar de profeți, un popor învață din greșelile propriei istorii întotdeauna mai greu decât un ins angajat într-un proces de conștiință. Un popor nu învață din propria istorie, pentru că felul în care istoria este îndeobște văzută sau scrisă anihilează responsabilitățile individuale: în cele din urmă, nimeni nu se mai simte îndatorat față de nimeni. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de părinte, starețul nu-i mai mult decât un despot nenorocit, străin de tainele inimii care, din naștere, caută Duhul și libertatea. Cât de ușor înțelegerea greșită a instituției episcopatului sau a duhovniciei n-a legitimat delirul autocratic al unor inși convinși de propria infailibilitate, slujiți cu servilism și teamă? De aici și îndemnul Sfântului Pavel: „Cu preț ați fost cumpărați. Nu vă faceți robi oamenilor” (I Corinteni 7, 21). În tradiția autentic monahală a Bisericii, starețul nu este un legiuitor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pentru a-L descoperi pe Tatăl. Sensul lumii este revelat în conversația perihoretică a Tatălui cu Fiul, ai cărei martori suntem, în Duhul. Pe lângă gramatica liturgică a lecturii, descoperim aici sintaxa trinitară a comprehensiunii Scripturii. Tâlcuitorul inspirat este, literalmente, un ins grațiat și condus dinspre tărâmul umbros al literei către sfera înseninată a recunoașterilor ultime. În acest sens, exegetul rămas ucenic al Cuvântului nu are complexul modern al originalității. Angoasa în fața inautenticității nu-l amenință decât pe cel care crede că
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu e pierdută. Revigorarea intelectuală a liberalismului este deja în curs în multe părți ale lumii. Se va petrece ea la timp8? Asemenea pledoarii patetice nu „rimează” cu profilul auster al lui Hayek, contrazicând și clișeul doctrinarului liberal autentic, un ins mai curând cerebral decât emoțional, calculat, puțin mizantrop, încrezător în regularitatea implacabilă a mecanismelor pieței și în jocul ineluctabil al intereselor individuale, privind cu suspiciune orice încercare de a propune imperative morale și activități colective bazate pe proiecte vizionare, mesianice
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
care urcă dintr-o prăpastie. Dar tocmai din pricina intensității ei, această stare de leșin fu de scurtă durată. La oamenii cu suflet mare o singură clipă de durere adîncă poate fi expresia concentrată a tuturor durerilor superficiale pe care un ins mai slab din fire le încearcă de-a lungul unei vieți întregi. Și, deși suferința unor astfel de oameni e relativ redusă, totuși, dacă zeii o vor, în acea singură clipă de durere se poate condensa durerea unui veac întreg
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
moștenirea noastră culturală, În toata civilizația apuseană, izolând și călăuzind nefiresc cunoașterea și informația din vreme doar spre „răsărit”, proslăvind ia modul deșănțat regimul „tuturor libertăților”, recomandându-l tinerilor, decapitându-i dacă nu-l servesc cu talent și devoțiune, acești inși, așadar, mai degrabă sau mai târziu, se retrag la sânul „putredei și retrogradei” orânduiri capitaliste; sunt mulți danpetrașinci care prin zelul lor propagandistic au deformat și deturnat spre tipare monstruoase, inadecvate, inefabilul creator și specificul românesc; Între Virgil Ierunca și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
un roman, dar nu era Îndeajuns ca ele să fie evidente mărturii ale vocației tale, să fie „bune”, să fie recunoscute „de calitate”; prima carte, prima chinuită biruință a vieții tale de scriitor devenea și Întîiul calvar. Editorul era un ins misterios și teribil, care trona În vârful unei piramide de tipărituri „de mare succes” - majoritatea, firește, traduceri din limbile anglo-saxone, care striveau prin cantitate nu numai modestul tău ghiocel, ci Întregul scris românesc, - editorul era un ins la care străbăteai
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Editorul era un ins misterios și teribil, care trona În vârful unei piramide de tipărituri „de mare succes” - majoritatea, firește, traduceri din limbile anglo-saxone, care striveau prin cantitate nu numai modestul tău ghiocel, ci Întregul scris românesc, - editorul era un ins la care străbăteai după luni sau ani de tatonări și plecăciuni, cu ajutorul discret al prietenilor scriitori mai În vârstă, ei Înșiși prudenți să nu-și consume capitalul de „trecere” pe care-l aveau pe lângă prețiosul personaj, „Grasset”-ul României! Editura
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Încărcarea vocabularului cu termeni specific literari Înseamnă neapărat o operație necesară a criticii literare. Cuvintele «formalism», «schematism», «romantism», «naturalism», presărate la diferite paragrafe ale «cronicii», Îi dau acesteia un aer aparent doct. Dar cum Înțelesul acestor termeni diferă, probabil, de la ins la ins, nu vom avea de ce să ne mirăm că la București, În România liberă se scrie că În Desculț se mai păstrează «umbreleă interpretării naturaliste», iar În Patriotul din Arad, invers, că autorul s-a ferit «destul de bine» (!) de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu termeni specific literari Înseamnă neapărat o operație necesară a criticii literare. Cuvintele «formalism», «schematism», «romantism», «naturalism», presărate la diferite paragrafe ale «cronicii», Îi dau acesteia un aer aparent doct. Dar cum Înțelesul acestor termeni diferă, probabil, de la ins la ins, nu vom avea de ce să ne mirăm că la București, În România liberă se scrie că În Desculț se mai păstrează «umbreleă interpretării naturaliste», iar În Patriotul din Arad, invers, că autorul s-a ferit «destul de bine» (!) de naturalism, - sau
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]