41,505 matches
-
tendința de a gratifica copilul în toate dorințele sale. Acestea, încă de la apariția diabetului, se interpun între boală și copil, încercând să atenueze agresiunea bolii, pentru a evita suferințele prea mari pentru copilul lor. Pe de altă parte, dependența de insulină impune acordarea unor îngrijiri fizice de calitate, care în timp pot induce în multe cazuri și o dependență psihologică față de mamă. Uneori, boala copilului este utilizată ca o armă de conflict cu soțul, mama, devenind foarte posesivă, marginalizând soțul, care
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
explică mai bine tendința la devalorizare a vieții în general și a existenței, cât și a sentimentului propriei valori ca fundal pentru reacțiile de renunțare la inserția lor socială și chiar pentru tentativele lor de suicid (prin manipularea dozelor de insulină la adolescentele labile aflate în conflict cu familia, mai ales cu mama). La ambele sexe se relevă tendințe crescute la introversiune, la derealizare și la repliere în sine, în încercarea lor de a construi un pod între viața sa anterioară
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
intrafamiliale; iar la fete obezitatea cu excesele sale alimentare reprezintă o altă cauză favorizantă de stres și de dezechilibru metabolic. La adolescentele mai răsfățate se pot constata deseori conduite manipulative, de pedepsire a mamelor prin omiterea inconștientă a injecției cu insulină, ceea ce ar echivala cu posibilitatea autoinducerii unor episoade cetoacidozice frecvente. În general, cercetările privind diabetul zaharat au pornit de la ipoteza că controlul glicemic este determinat de factori psihosociali și familiali. Cercetările au relevat că în familiile mai puțin conflictuale și
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
a critica frecvent personalul medical și eventual, chiar prin intenția de a-și schimba medicul. Faza de negociere, în care pacientul își reconsideră atitudinea nerealistă și acceptă selectiv, deci numai parțial, unul dintre sectoarele de tratament (respectarea orarului injecțiilor cu insulină și a meselor): „Accept că am diabet zaharat dar nu pot face toate acestea”. Astfel, majoritatea pacienților vor opune în continuare rezistență la aderarea la dietă. În plan comportamental, aceasta fază se manifestă printr-o susceptibilitate crescută, îndoială și tendințe
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
și de o scădere a stimei de sine, cu tendință la autodenigrare. Alți pacienți tind să atribuie tulburările sexuale diabetului, în general. Alții le atribuie oscilațiilor glicemiei, care sunt puse în relație cu oscilațiile potenței virile; alții se gândesc la insulină. Se adaugă prejudecăți legate de vârstă sau de faptul că activitatea sexuală ar fi dăunătoare sănătății. La femeile diabetice, mai ales la cele tinere, am constatat de asemenea o scădere a libidoului, determinată în principal de complexele de inferioritate față de
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
capacitate scăzută de a se adapta la schimbările de viață, la evenimentele negative socio-profesionale (restructurări sau disponibilizări de personal etc). Teama de câștig în greutate poate fi, în special la femeile tinere, un factor de refuz al tratamentului intensiv cu insulină, care presupune un aport alimentar suplimentar în perioada când frecvența episoadelor hipoglicemice crește. Fobia sau teama de hipoglicemie reprezintă un obstacol principal în menținerea unui bun control metabolic, adică menținerea glicemiilor într-un registru cât mai apropiat de cel normal
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
pacientul evoluând de la o stare de dependență infantilă spre o autonomie adultă, pe baza educației terapeutice a pacienților diabetici. Educația terapeutică este un proces de învățare și de formare structurat și susținut pentru a transmite cunoștințe, abilități practice (injecția cu insulină, testarea), dar și atitudinile necesare în vederea autogestionării tratamentului. Se bazează pe o învățare activă, centrată pe experiența directă și pe rezolvarea de probleme exprimate de participant în interacțiunea cu echipa de educație. Oricum, simpla receptare a unor informații nu presupune
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
costisitoare) sau absența unor produse alimentare specifice (în special dulciurile pentru copii) poate induce, prin comparație cu situația existentă în țările mai dezvoltate, sentimentul frustării de un drept pe care alți diabetici îl au. În fine, un tratament intensificat cu insulină, după modelul zelosului studiu american DCCT, poate dezorganiza cursul normal al vieții, introducând interferențe cu viața familială sau cu cea profesinală
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
etiologică a diabetului zaharat” (Tabelul 1), există numeroase încadrări criticabile sau prezentând un mare grad de incertitudini. În categoria „Alte tipuri” (diabet secundar) sunt incluse ca subclase „Defecte genetice ale funcției β-celulare” (de exemplu, MODY) și „Defecte genetice ale acțiunii insulinei”. Ori aceste două tulburări se regăsesc în toate cazurile de T2DM, așa cum, de altfel, reiese din explicația ce urmează după menționarea T2DM. Din aceste considerente se poate trage concluzia că autorii „clasificării etiologice”, în absența unor elemente etiologice concrete, au
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
diabet, cât mai ales în impactul medical, social și psihic diferit perceput de pacient la diferite vârste (76, 92). 4. „Fenotipurile terapeutice”: diabetul insulinodependent și insulinoindependent N-am putut reconstitui istoria acestor termeni, care au apărut, probabil, curând după introducerea insulinei în terapia curentă. După ce Cudworth introduce în nomenclatură termenii de tip 1 (pentru diabetul insulinodependent) și tip 2 (pentru diabetul insulinoindependent), în toate clasificările OMS ei apar împreună (unul din ei în paranteză). Semnificația acestor doi termeni trebuie discutată pentru
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
tip 2 (pentru diabetul insulinoindependent), în toate clasificările OMS ei apar împreună (unul din ei în paranteză). Semnificația acestor doi termeni trebuie discutată pentru a semnala impreciziile lor. Termenii insulinodependent/insulinoindependent au fost introduși în perioada în care, într-adevăr, insulina era utilizată aproape exclusiv în formele insulinoprive de diabet, viața pacienților depinzând de această administrare. Descoperirea mecanismului autoimun operant în formele insulinoprive de diabet a condus la propunerea ca această formă să se numească de tip 1. Ulterior, când s-
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
cea mai mare în acceptarea sinonimității între termenii diabet zaharat de tip 1 (insulinodependent), de tip 2 (insulinoindependent), așa cum apare și în ultima clasificare OMS (2), provine din numărul mare de pacienți cu diabet zaharat de tip 2 la care insulina a fost introdusă, nu ca o necesitate vitală imediată, ci ca o soluție alternativă la tratamentul oral, permițând o echilibrare mai bună a bolii. Termenul propus de „diabet insulinonecesitant” este și el ambiguu, necesitatea insulinei putând semnifica nevoia ei imperioasă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
de tip 2 la care insulina a fost introdusă, nu ca o necesitate vitală imediată, ci ca o soluție alternativă la tratamentul oral, permițând o echilibrare mai bună a bolii. Termenul propus de „diabet insulinonecesitant” este și el ambiguu, necesitatea insulinei putând semnifica nevoia ei imperioasă (vitală). O pondere mare în decizia medicilor practicieni de a face o distincție semantică între acești doi termeni (insulinodependent/insulinoindependent) rezultă din tehnologia particulară pe care o presupune injectarea s.c. a insulinei. Ea impune
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
ambiguu, necesitatea insulinei putând semnifica nevoia ei imperioasă (vitală). O pondere mare în decizia medicilor practicieni de a face o distincție semantică între acești doi termeni (insulinodependent/insulinoindependent) rezultă din tehnologia particulară pe care o presupune injectarea s.c. a insulinei. Ea impune în plus un autocontrol glicemic mai frecvent și mai riguros, implicând interpretarea de către pacient a valorilor glicemice citite și adaptarea dozei de insulină la aceste valori. Tratamentul insulinic trece automat pacientul într-o altă clasă de diabet, fapt
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
termeni (insulinodependent/insulinoindependent) rezultă din tehnologia particulară pe care o presupune injectarea s.c. a insulinei. Ea impune în plus un autocontrol glicemic mai frecvent și mai riguros, implicând interpretarea de către pacient a valorilor glicemice citite și adaptarea dozei de insulină la aceste valori. Tratamentul insulinic trece automat pacientul într-o altă clasă de diabet, fapt reflectat atât în atitudinea mai responsabilă atât a medicului cât și a pacientului. Ambii percep noi rigori și noi repere terapeutice. O analiză a cazurilor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
pacientului. Ambii percep noi rigori și noi repere terapeutice. O analiză a cazurilor „insulinotratate” la Centrul de Diabet „I. Pavel” din București ar furniza următoarea situație (anul 2000): insulinoterapia se aplică în total la ~ 20% din pacienți. La circa 7% insulina este aplicată ca tratament vital de la debutul bolii, marcat de cetoacidoză sau glicemii mari (> 400 mg/dl). Din ceilalți 13% la care insulina s-a introdus ulterior, aproximativ jumătate sunt forma LADA de diabet, încadrabili fie în tipul 1a fie
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
furniza următoarea situație (anul 2000): insulinoterapia se aplică în total la ~ 20% din pacienți. La circa 7% insulina este aplicată ca tratament vital de la debutul bolii, marcat de cetoacidoză sau glicemii mari (> 400 mg/dl). Din ceilalți 13% la care insulina s-a introdus ulterior, aproximativ jumătate sunt forma LADA de diabet, încadrabili fie în tipul 1a fie în tipul 1b de boală. Probabil < 7% sunt forme tipice de T2DM la care insulina s-a introdus opțional (35). În diabetul insulinotratat
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
400 mg/dl). Din ceilalți 13% la care insulina s-a introdus ulterior, aproximativ jumătate sunt forma LADA de diabet, încadrabili fie în tipul 1a fie în tipul 1b de boală. Probabil < 7% sunt forme tipice de T2DM la care insulina s-a introdus opțional (35). În diabetul insulinotratat, un număr mic de cazuri pot proveni din „diabetul gestațional” sau din forme MODY. Cu alte cuvinte, titulatura de „diabet zaharat insulinodependent” nu exclude apartenența lor la fenotipurile patogenice menționate. Întrucât aceste
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
Parametrul clinic cel mai puternic influențat de insulinoterapie este greutatea corporală. Sunt relativ puține cazurile (~ 20%) în care după introducerea tratamentului insulinic greutatea să nu crească în săptămânile sau lunile ce urmează. Această creștere este predictibilă datorită efectului anabolic al insulinei și a scăderii glicemiei sub pragul glicozuriei. În acest fel, pierderile calorice datorate glicozuriei vor fi utilizate în organism. În ~ 80% din cazuri, greutatea crește în mod semnificativ, cu peste 2 kg, putând atinge în unele cazuri un plus de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
recuperat după introducerea insulinoterapiei. O creștere mare (>10 kg) se întâlnește uneori în T1DM clasic sau în forma LADA, fiind însă caracteristică în T2DM insulinotratat. Aceste persoane pot prezenta o insulinorezistență selectivă pentru țesutul muscular. Sensibilitatea bună a adipocitului la insulină va stimula lipogeneza din intermediarii glucozici, crescând depozitele de trigliceride din țesutul adipos. Lipogeneza va fi încă și mai activă prin asocierea insulinoterapiei cu tiazolidindionele, recunoscute ca stimulente ale lipogenezei. Pentru ultima categorie de persoane, atitudinea terapeutică recomandată este următoarea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
categorie de persoane, atitudinea terapeutică recomandată este următoarea: încercarea de reconversie a pacientului la tratamentul oral, asociat cu scăderea aportului caloric și creșterea activității fizice. Această atitudine poate da rezultate favorabile în 1/3 din cazuri. Într-o altă treime, insulina nu poate fi suprimată, dar doza folosită poate fi scăzută cu până la 50%. În fine, din motive încă neelucidate complet, suprimarea insulinoterapiei poate conduce la decompensări metabolice care impun reintroducerea ei rapidă (după 1-3 zile). Inhibiția de către insulina exogenă a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
altă treime, insulina nu poate fi suprimată, dar doza folosită poate fi scăzută cu până la 50%. În fine, din motive încă neelucidate complet, suprimarea insulinoterapiei poate conduce la decompensări metabolice care impun reintroducerea ei rapidă (după 1-3 zile). Inhibiția de către insulina exogenă a secreției β-celulare restante (prezentă încă în T2DM) poate fi o explicație. Dezvoltarea unei clase noi de stimulente ale insulinosecreției (analogi de GLP1) trezește speranța restabilirii mecanismului exocitotic deteriorat de lunga utilizare a medicației cu derivați de sulfonilureice, care
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
a putut fi demonstrat. Cea mai importantă trăsătură „atipică” pentru T1DM poate fi excesul ponderal, la care se asociază uneori hipertensiunea sau dislipidemia, care fac parte tradițional din sindromul insulinorezistenței. Aceste cazuri sunt uneori mai greu de tratat. Dozele de insulină crescute creează reacții frecvente de hiper/hipoglicemie, iar profilul complicațiilor cronice este și el mixt: asocierea frecventă atât a complicațiilor microangiopatice cât și macroangiopatice (22, 50). În practica de zi cu zi se întâlnesc uneori cazuri considerate la debut ca
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
autoimun anti-β-celular dintr-o linie familială se poate asocia cu un alt defect (de tipul insulinorezistenței periferice) caracteristic formei de T2DM. Faptul că acești pacienți au tendința la câștig ponderal important sugerează existența unui defect metabolic adipocitar, operant în prezența insulinei administrate exogen, așa cum ar fi operat și în prezența hiperinsulinismului endogen existent în T2DM. Un argument în plus pentru existența acesteor forme mixte de diabet rezultă din constatarea că în familiile pacienților cu T1DM există frecvent cazuri de T2DM și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
clinice (vârsta înaintată, existența unui oarecare exces ponderal și menținerea unui grad de insulinosecreție) explică încadrarea lor inițială în T2DM. Principalele caracteristici ale fenotipului T1DM sunt prezența markerilor genetici (cvasiconstanța alelelor diabetogene IDDM1: HLA-DR3/DR4 și IDDM2: alela asociată genei insulinei) și a markerilor imuni (global denumiți anticorpi antiinsulari). Aceștia din urmă au fost identificați în aproape 90% din cazuri, când analiza lor a fost făcută de cel puțin 2 ori: la debutul bolii și după > 1 an de la debut. Absența
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]