4,097 matches
-
prim rang, personalități care să influențeze mersul general al culturii, cu atât vom fi mai de folos omenirii și nouă Înșine. Deși mică, țara noastră trebuie să pășească alături de cele mari și - avertiza - n-o poate face decât În domeniul intelectului”. Astfel Încheia, sub flamura aceluiași ideal, Gr.T. Popa, „contribuția noastră la tezaurul culturii umane trebuie sporită”, căci, justifica același spiritus rector, un nume românesc impus atenției universale, prin puterea lui de creație, echivalează cu o bătălie câștigată”. În aceeași vreme
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
omului, care simte nevoia identității, care are nevoie de repere mai mult sau mai puțin stabile la care să se raporteze. > De multe ori, rațiunea și judecata -uncționează ca niște cenzori cu drept de veto contra actelor creative. Dotat cu intelect, omul încearcă să introducă ordine după principii apriorice și -ormale în diversitatea realului, implicând concepte, reguli, legi, concepții despre lume și viață. > Judecățile critice constituie, de cele mai multe ori, -actori de sterilizare a ideilor noi care nu se impun prin suport
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cocuta BUNDUC, Liviu RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92838]
-
să creadă dar și să facă propagandă împreună cu doi prieteni, evoluționismului. Unul din prieteni se alege din partea unu preot cu remarca: „Nu știu dacă suntem sau nu maimuțe, dar tu măgar ești sigur”. Orice tânăr care încearcă să-și mobileze intelectul la vremea tinereții gustă din teribilele conflicte cognitive ca dintr-o pâine a vieții. Orice inițiere ar trebui să se facă sub asistența competentă a unui mentor care să relativizeze teoriile cognitive ca pe ipostaze ale spiritului și nu ca
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
care crede într-o idee alege mai degrabă să se autodistrugă decât să renunțe la idee. Soljenițîn construiește un personaj tragic din anii 50, victimă a propriei sale ideologizări, pe Gleb Nerjin. Intelectualul este o persoană care își mobilează propriul intelect după propriul său gust, urmărind împlinirea propriilor sale afinități. Dacă ar rămâne la acest stadiu de autoconstrucție, nimic n-ar fi atât de periculos. Fiecare poate alege pentru sine propriul design interior sau exterior. Problema se complică atunci când intelectualul începe
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
-mi fac semnul crucii cu mâna amorțită. Nu mă mai recunoșteam pe mine însumi., făceam necontenit semnul acela pe care îl urâsem toată viața. De ce? Nu știam.” (p.117) Trăirea mistică a lui Hristos e irațională, inexplicabilă, e dincolo de categoriile intelectului ori ale sensibilității deși aposteriori tot în acestea se înghesuie experiența pentru a fi comunicată și celorlalți. Toate convingerile lui sunt spulberate de această întâlnire de dincolo de simțuri și intelect. El nu credea că cineva ar putea să-și facă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
mistică a lui Hristos e irațională, inexplicabilă, e dincolo de categoriile intelectului ori ale sensibilității deși aposteriori tot în acestea se înghesuie experiența pentru a fi comunicată și celorlalți. Toate convingerile lui sunt spulberate de această întâlnire de dincolo de simțuri și intelect. El nu credea că cineva ar putea să-și facă semnul crucii cu sinceritate, el era nietzschean. Acum își făcea ca un apucat semnul crucii. Întâlnirea cu Hristos este răscolitoare, răstoarnă toate cutumele. Aduce lacrimi și certitudine și nevoia de
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
l-a reținut exact fiindcă nu l-a înțeles bine (sau invers). Definim, de fapt, întreaga condiție a culturii după ureche. Dar până la a deplânge, precum Constantin Noica, această uriașă acumulare de cunoștințe, ce ar ține de o demonie a intelectului (nu și a rațiunii), spre deosebire de filozofia cea mare (de ce această preocupare sau obsesie ar trebui să constituie o preocupare universală, n.n.?), care poate duce la simplu neopozitivism sau, încă mai rău, la simplu enciclopedism (încă o dată: de ce? n.n.), ca în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
897 sa; caracteristica esoterică impunea folosirea unui limbaj secret, "ascuns" (parlar cruz), pentru ca, așa cum spunea un fedele, Francesco da Barberino, "la gente grossa" să nu poată accede la doctrina ei. Madonna Intelligenza din textele acestei oști secrete și spirituale simbolizează "intelectul transcendent, Înțelepciunea". În acest sens, un alt fedele d'amore, Jacques de Baisieux interpretează în poemul său C'est des fiez d'Amours (pe care-l regăsim și în proza în discuție) sensul cuvântului "amor", inițierea prin dragoste fiind de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
astfel încât, în studiul metafizic al obiectelor, trebuie să luăm în considerare nu numai anumite determinații, ci și opusele acestora 21. Dacă pentru Immanuel Kant rațiunea intră în afirmații contradictorii doar atunci când depășește limita a ceea ce poate fi prins în categoriile intelectului și vrea să cuprindă absolutul sau nedeterminatul, pentru Hegel lucrul acesta se întâmplă cu referire la fiecare obiect. Astfel, în locul unei semnificații epistemologice negative, Hegel conferă antinomiilor o semnificație ontologică pozitivă, considerându-le nu un eșec al rațiunii, ci un
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
termen pentru a desemna și "contradicții" din planul realității. Or, nu realitatea este contradictorie sau antinomică, ci gândirea și exprimarea asupra realității. Ce anume corespunde contradicției noetice în plan ontic? Alexandru Surdu susține că opoziția reală. Aceasta are la nivelul intelectului ca expresie contradicția, susținerea de enunțuri contradictorii, de reprezentări, modele sau teorii care se opun43. Un alt autor susține că, din punct de vedere ontologic, contradicțiile corespund imposibilităților, adică situațiilor care nu pot avea loc, faptelor necompozabile; contradicțiile reprezintă expresia
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
curente spirituale. Filosoful român vede aici o situație de criză, în care sintezele par să devină imposibile, punând rațiunea într-o situație extrem de dificilă. Punțile aruncate peste prăpăstii rămân suspendate, fără a putea umple hiatul căscat între gând și gând. Intelectul, cu oricâtă silitoare muncire, nu izbutește să săvârșească ultime sinteze. Prin tensiunea fără soluție dintre "elementele" și "adevărurile" incongruente ale elenismului se pregătește încetul cu încetul terenul pentru dogmă"57. Dogma presupune la originile ei, spune filosoful din Lancrăm, o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
muncire, nu izbutește să săvârșească ultime sinteze. Prin tensiunea fără soluție dintre "elementele" și "adevărurile" incongruente ale elenismului se pregătește încetul cu încetul terenul pentru dogmă"57. Dogma presupune la originile ei, spune filosoful din Lancrăm, o anume "criză a intelectului", una în care intelectului, "care și-a demonstrat singur neajunsurile, neputând să creeze ultime sinteze, i se impunea cel puțin în anume măsură o renunțare la sine"58. Filosoful de numele căruia se leagă apariția dogmelor este, în opinia lui
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
săvârșească ultime sinteze. Prin tensiunea fără soluție dintre "elementele" și "adevărurile" incongruente ale elenismului se pregătește încetul cu încetul terenul pentru dogmă"57. Dogma presupune la originile ei, spune filosoful din Lancrăm, o anume "criză a intelectului", una în care intelectului, "care și-a demonstrat singur neajunsurile, neputând să creeze ultime sinteze, i se impunea cel puțin în anume măsură o renunțare la sine"58. Filosoful de numele căruia se leagă apariția dogmelor este, în opinia lui Blaga, Philon din Alexandria
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care se afla Philon, plasat între monoteismul iudaic, care nu admitea alterarea divinității, și ideea greacă a emanației unor existențe secundare din divinitate. Dogma, adică sinteza antinomică a celor două idei contradictorii, a fost soluția lui Philon. "Astfel, spune Blaga, intelectul s-a hotărât, pentru întâia oară în istorie, să accepte în deplină conștiință o formulă care, indiferent de raportul său cu realitatea, era antinomică în sine, și care nu se poate gândi până la capăt nici în lumea abstracțiunii logice și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
să accepte în deplină conștiință o formulă care, indiferent de raportul său cu realitatea, era antinomică în sine, și care nu se poate gândi până la capăt nici în lumea abstracțiunii logice și nici în lumea concretului"63. Această evadare a intelectului în formule inaccesibile logicii nu este, după părerea lui Blaga, o lepădare totală de sine a intelectului, tocmai acest aspect făcând din apariția dogmelor un fapt deosebit de important în istoria formelor de gândire. Această nouă formă de ideație a prins
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sine, și care nu se poate gândi până la capăt nici în lumea abstracțiunii logice și nici în lumea concretului"63. Această evadare a intelectului în formule inaccesibile logicii nu este, după părerea lui Blaga, o lepădare totală de sine a intelectului, tocmai acest aspect făcând din apariția dogmelor un fapt deosebit de important în istoria formelor de gândire. Această nouă formă de ideație a prins repede în perioada următoare. Spațiul în care ea a rodit cel mai bine a fost cel al
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
contexte religioase. De aceea, urmărește articulația interioară sau structura dogmelor. Îl interesează modul de gândire dogmatic, în care caută esența unei metode. Pe scurt, urmărește semnificația metodologică a dogmelor. Din punct de vedere logic, adică din punctul de vedere al intelectului uman obișnuit, dogmele sunt formule antinomice. Ele afirmă proprietăți contrare despre același subiect, încălcând principiul noncontradicției: substanța primă e integră și totodată produce din sine existențe distincte, Dumnezeu e unu și totodată multiplu, Isus Hristos este Dumnezeu și om în același
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
aceste noțiuni, atunci când sunt întrebuințate în acest caz, "un foarte curios paravan de izolare", postulând "o existență care ar putea să fie "una" ca "ființă", dar "trei" ca "persoană""69. Acest lucru devine, tocmai de aceea, imposibil de asimilat de către intelect și întruchipat de către intuiție. Prin această scindare a raportului logic dintre cele două noțiuni, dogma intră în dezacord cu funcțiile normale ale intelectului. Totul se petrece, spune Lucian Blaga, atingând un punct esențial în decriptarea esenței dogmelor, ca și cum noțiunile "ar
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ca "ființă", dar "trei" ca "persoană""69. Acest lucru devine, tocmai de aceea, imposibil de asimilat de către intelect și întruchipat de către intuiție. Prin această scindare a raportului logic dintre cele două noțiuni, dogma intră în dezacord cu funcțiile normale ale intelectului. Totul se petrece, spune Lucian Blaga, atingând un punct esențial în decriptarea esenței dogmelor, ca și cum noțiunile "ar avea, în afară de funcția lor logică, și o altă funcție, aceea anume de a articula un ce transcendent de neînțeles prin intelect, de neconstruit
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
normale ale intelectului. Totul se petrece, spune Lucian Blaga, atingând un punct esențial în decriptarea esenței dogmelor, ca și cum noțiunile "ar avea, în afară de funcția lor logică, și o altă funcție, aceea anume de a articula un ce transcendent de neînțeles prin intelect, de neconstruit prin intuiție" (subl. n., V.M.) 70. Din punct de vedere strict logic, o dogmă ca aceea a Trinității se traduce într-o formulă antinomică în sine. A spune "Dumnezeu e o ființă în trei persoane" înseamnă pentru intelect
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
intelect, de neconstruit prin intuiție" (subl. n., V.M.) 70. Din punct de vedere strict logic, o dogmă ca aceea a Trinității se traduce într-o formulă antinomică în sine. A spune "Dumnezeu e o ființă în trei persoane" înseamnă pentru intelect "Dumnezeu e o ființă în trei ființe" sau "Dumnezeu e o persoană în trei persoane", iar mai abstract, "Dumnezeu e unul și multiplu în același timp". Dogma, însă, postulează o diferențiere de planuri, cum am văzut, pe care intelectul logic
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pentru intelect "Dumnezeu e o ființă în trei ființe" sau "Dumnezeu e o persoană în trei persoane", iar mai abstract, "Dumnezeu e unul și multiplu în același timp". Dogma, însă, postulează o diferențiere de planuri, cum am văzut, pe care intelectul logic nu o poate percepe ca o diferență reală: Dumnezeu e unul ca ființă și multiplu ca persoană. Cele două noțiuni, solidare din punct de vedere logic, sunt desfăcute din raportul lor logic și plasate în planuri diferite, ca și cum ar
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ca o diferență reală: Dumnezeu e unul ca ființă și multiplu ca persoană. Cele două noțiuni, solidare din punct de vedere logic, sunt desfăcute din raportul lor logic și plasate în planuri diferite, ca și cum ar exprima realități sau determinații diferite. Intelectul logic are tendința să interpreteze această diferențiere ca o încercare de a masca sau escamota antinomia. Ea, însă, are de fapt o altă semnificație. "Diferențierea în chestiune vrea să constituie de fapt o indicație că antitezei, deși fără soluție logică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
un plan de soluții irealizabile pentru mintea omenească, în lumina acestor soluții, antinomia se schimbă, "luând o înfățișare "de dincolo", care ne face să-i atribuim un înțeles, deși înțelesul ne scapă în întregime"72. Neinteligibilă pentru posibilitățile logice ale intelectului uman, formula antinomică cuprinsă în dogmă este menită să dobândească un înțeles prin acest procedeu pe care Blaga îl numește "transfigurare". Dar aceasta cu prețul depășirii logicului, adică printr-o criză pe care o provoacă intelectului. Acest lucru este explicat
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pentru posibilitățile logice ale intelectului uman, formula antinomică cuprinsă în dogmă este menită să dobândească un înțeles prin acest procedeu pe care Blaga îl numește "transfigurare". Dar aceasta cu prețul depășirii logicului, adică printr-o criză pe care o provoacă intelectului. Acest lucru este explicat altfel, într-un alt loc73: o formulă antinomică nu se poate susține decât dacă este posibilă o sinteză a termenilor aflați în opoziție. În dogme, însă, o astfel de sinteză nu e nici inteligibilă, nici intuitivă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]