3,967 matches
-
În cadrul firmei. Faptul că eficiența firmei este evaluată global, iar diviziile (departamentele) nu au autonomie, poate conduce la distorsionarea raporturilor Între acestea, crescând costurile de oportunitate pentru unele sau altele. Prețurile pieței (cel puțin În varianta clasică) presupun o comparație interpersonală privind cea mai bună utilizare socială a resurselor (ceea ce nu este cazul În interiorul organizației unde raporturile de schimb sunt stabilite pe cale administrativă), fiind astfel rezultatul presiunilor sociale către eficiență. În acele situații Însă În care apar condițiile de specificitate și
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
teoria agent - principal nu poate explica rețelele Întrucât rolurile de agent și principal nu sunt menținute, ci sunt interșanjabile, iar controlul nu este „structural” (inerent unui mod de constituire a relației agent - principal), ci derivă din obligații morale și Încredere interpersonală (Larson, 1992). În plus, abordarea rețelelor se diferențiază de concepția instituționalistă asupra organizării prin aceea că se bazează pe mecanisme particulare de guvernare a relațiilor concrete, și nu pe norme sau strategii practice generalizate și unanim Împărtășite. În cadrul rețelelor, rolurile
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
reflectă strategii practice (cogniții) preluate ca atare (instituite); rolurile sunt mai degrabă asumate prin reciprocitate, fiind În permanență reconstruite contextual, pe măsura desfășurării interacțiunilor. Rețelele nu reflectă „Încredere generalizată, difuză” (Sandu, 2003:17), ci mai degrabă se bazează pe Încredere interpersonală particulară, rezultat al interacțiunilor repetate Între actori. Încrederea se bazează pe experiență și informație Între parteneri determinați („Încredere strategică” - Uslaner, 2002). Pentru a Înțelege mai bine relația dintre rețele și instituții vom relua problematica Încrederii interpersonale. „Teoreticienii clasici ai schimbului
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
se bazează pe Încredere interpersonală particulară, rezultat al interacțiunilor repetate Între actori. Încrederea se bazează pe experiență și informație Între parteneri determinați („Încredere strategică” - Uslaner, 2002). Pentru a Înțelege mai bine relația dintre rețele și instituții vom relua problematica Încrederii interpersonale. „Teoreticienii clasici ai schimbului au sugerat că este mai probabil ca Între parteneri să se dezvolte Încredere interpersonală (n.a.) atunci când schimbul are loc fără negocieri explicite sau Înțelegeri constrângătoare. În aceste condiții, riscul și incertitudinea schimbului oferă partenerilor oportunitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
informație Între parteneri determinați („Încredere strategică” - Uslaner, 2002). Pentru a Înțelege mai bine relația dintre rețele și instituții vom relua problematica Încrederii interpersonale. „Teoreticienii clasici ai schimbului au sugerat că este mai probabil ca Între parteneri să se dezvolte Încredere interpersonală (n.a.) atunci când schimbul are loc fără negocieri explicite sau Înțelegeri constrângătoare. În aceste condiții, riscul și incertitudinea schimbului oferă partenerilor oportunitatea de a-și demonstra credibilitatea lor (trustwortiness)” (Molm et al., 2000:1396). Coleman (1990) face distincția Între schimbul reciproc
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
o concepție a uniformității unei „moralități generalizate” (Arrow, 1974), reprezintă o concepție integrantă, supra-socializantă a acțiunii umane (Wrong, 1961). Granovetter propune modelul implicării care accentuează „rolul relațiilor personale concrete sau al structurilor („rețele”) de astfel de relații În generarea Încrederii interpersonale și descurajarea comportamentului malign. Preferința larg răspândită de a tranzacționa cu indivizi a căror reputație este cunoscută implică faptul că puțini se bazează fie pe moralitatea generalizată fie pe aranjamentele instituționale (impuse de a treia parte - M.P.) pentru a se
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
acestea, construcția instituțională nu este irelevantă atât timp cât actorii colectivi implicați sunt organizații, iar schimburile au totuși loc În cadrul reglementat al pieței. Totuși, mecanismele asiguratorii ale instituțiilor nu sunt suficiente pentru generarea cooperării, fiind complementate, Într-o măsură decisivă, de Încrederea interpersonală rezultantă a relației durabile, implicate Într-un context mai larg de schimburi Între actori. Uzzi identifică mai multe caracteristici și funcții ale legăturilor implicate. În primul rând, acestea presupun Încrederea Între parteneri: așa cum afirmau Molm și colaboratorii (2000) Încrederea se
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
pieței În condițiile În care legăturile partenerilor din rețea devin redundante (Burt, 1992). Granovetter (1973) diferențiază Între legături slabe și legături tari; distincția Între aceste tipuri de legături echivalează cu gradul de implicare În relație al actorilor: astfel, „tăria” legăturii interpersonale este o combinație liniară a timpului, intensității emoționale și reciprocității implicate În relație. Relația de prietenie presupune o legătură „tare”, În timp ce o cunoștință (acquaintance) este o legătură „slabă”. O legătură slabă este bazată pe reciprocitate, dar presupune un grad de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
aceasta dă substanță diferenței teoretice cu care operăm Între conformarea instituțională generalizată (În virtutea normelor, valorilor) ce generează așteptări și Încredere (În sensul de asigurare) și comportamentele pro-sociale derivate din implicarea În rețele de relații concrete. Sandu diferențiază astfel Între sociabilitatea interpersonală și sociabilitatea centrată pe instituții. Este de așteptat ca prima să aibă efecte de tip capital social (sociabilitate productivă) În mult mai mare măsură decât Încrederea În instituții. Într-o oarecare masură sinonimă distincției operate de Sandu (2003) Între Încredere
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și sociabilitatea centrată pe instituții. Este de așteptat ca prima să aibă efecte de tip capital social (sociabilitate productivă) În mult mai mare măsură decât Încrederea În instituții. Într-o oarecare masură sinonimă distincției operate de Sandu (2003) Între Încredere interpersonală și Încredere generalizată. Folosind un exemplu din teoria jocurilor, strategia utilizată este similară DTFT (downward tit for tat) În schimbul generalizat În care reciprocarea nu se realizează direct către partenerul de la care firma a primit resurse (În acest caz Încredere sau
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
CUPRINS Prefață / 5 Capitolul 1. De ce studiul comunicării? / 11 Capitolul 2. Ce este comunicarea? / 15 Cum trăim experiența comunicării? / 16 De ce comunicăm? / 20 Capitolul 3. Anatomia comunicării / 25 Comunicarea ca proces / 25 Modele ale procesului comunicării / 27 Capitolul 4. Comunicarea interpersonală / 33 Abilități sociale ale comunicării interpersonale / 33 Bariere în comunicarea interpersonală / 42 Comunicarea cooperantă / 43 Capitolul 5. Comunicarea în grup / 49 Cultivarea abilităților sociale de comunicare în grup / 50 Capitolul 6. Comunicarea în organizație / 55 Liderul și structura comunicării organizaționale
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
studiul comunicării? / 11 Capitolul 2. Ce este comunicarea? / 15 Cum trăim experiența comunicării? / 16 De ce comunicăm? / 20 Capitolul 3. Anatomia comunicării / 25 Comunicarea ca proces / 25 Modele ale procesului comunicării / 27 Capitolul 4. Comunicarea interpersonală / 33 Abilități sociale ale comunicării interpersonale / 33 Bariere în comunicarea interpersonală / 42 Comunicarea cooperantă / 43 Capitolul 5. Comunicarea în grup / 49 Cultivarea abilităților sociale de comunicare în grup / 50 Capitolul 6. Comunicarea în organizație / 55 Liderul și structura comunicării organizaționale / 56 Conflict și comunicare / 60 Comunicare
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
Ce este comunicarea? / 15 Cum trăim experiența comunicării? / 16 De ce comunicăm? / 20 Capitolul 3. Anatomia comunicării / 25 Comunicarea ca proces / 25 Modele ale procesului comunicării / 27 Capitolul 4. Comunicarea interpersonală / 33 Abilități sociale ale comunicării interpersonale / 33 Bariere în comunicarea interpersonală / 42 Comunicarea cooperantă / 43 Capitolul 5. Comunicarea în grup / 49 Cultivarea abilităților sociale de comunicare în grup / 50 Capitolul 6. Comunicarea în organizație / 55 Liderul și structura comunicării organizaționale / 56 Conflict și comunicare / 60 Comunicare și sinergie / 62 Consilierea membrilor
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
să adăugăm și argumentele intrinseci din economia lucrării, care susțin necesitatea dobândirii în general, dincolo de împrejurări istorice concrete, "abilităților care permit să înțelegem modul în care gândim și simțim propria persoană cât și pe cei cu care intrăm în relații interpersonale" (p. 11) precum și imperativul formării capacității de comunicare eficiente care "ne oferă o mai mare libertate să ne dirijăm adecvat comportamentul propriu și, totodată, să înțelegem comportamentul celorlalți" (p. 11). Deși autorul însuși precizează în titlul lucrării că demersul său
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
măsură în instrumente practice de formare a abilităților de comunicare. În spiritul abordării deja clasice a lucrărilor din sfera teoriei și practicii comunicării, în lucrare sunt tratate aspectele psihosociologice specifice actului comunicării la fiecare palier relativ distinct de complexitate socială: interpersonal, de grup (informal) și organizațional. Accentul este pus pe prezentarea capacităților care trebuie dobândite pentru a asigura eficiența comunicării cu alți oameni și pe modalitățile prin care sunt formate și satisfăcute cerințele cognitive, de atitudine și comportamentale ale celor implicați
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
capacităților care trebuie dobândite pentru a asigura eficiența comunicării cu alți oameni și pe modalitățile prin care sunt formate și satisfăcute cerințele cognitive, de atitudine și comportamentale ale celor implicați în interacțiunea comunicațională. Remarcăm, în acest sens, promovarea stilului comunicării interpersonale cooperante, cu virtuțile sale de optimizare a activității umane, cu satisfacțiile psihice și sociale pe care le oferă și, poate, în primul rând, ca modalitate de mediere a conflictelor, care apar inerent în interacțiunile sociale. Totalitatea problematicii comunicării în organizație
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
care el le folosește în situații variate. Din această cauză, învățăm să comunicăm ca să ne asigurăm abilitățile necesare care permit să înțelegem modul în care gândim și simțim atât propria persoană, cât și pe cei cu care intrăm în relații interpersonale. De asemenea, formarea capacității de comunicare ne oferă o mai mare libertate ca să ne dirijăm adecvat comportamentul propriu și, totodată, să înțelegem comportamentul celorlalți. Începem demersul cu o întrebare simplă pe care fiecare dintre noi, într-un moment de reflexie
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
la poștă, după cum putem comunica prin Internet cu ajutorul programului Messenger. * Înainte de culcare ne rezervăm timp să citim ziarul. Din exemplele date observăm cu ușurință că aria comunicării este vastă. Astfel există: * comunicare prin mass-media (ascultăm radioul sau citim ziarul); * comunicare interpersonală (strigăm la unul din membri familiei ori discutăm cu un prieten); * comunicare intrapersonală (comunicăm cu noi în208/șine făcând în minte o listă pentru cumpărături); * comunicare extrapersonală (comunicăm cu un computer care are instalat un program pentru editare de text
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
numeroase și variate subdiviziuni ale acestor domenii ale comunicării, așa cum este studiul comunicării nonverbale, care se concentrează pe limbajul corpului, mimica feței și gesturile pe care oamenii le fac ca să comunice, arie de studiu care este o subdiviziune a comunicării interpersonale. Dar există o serie de domenii care par a nu se potrivi în nici una dintre categoriile enumerate mai sus, așa cum este folosirea telefonului care, spre exemplu, nu este chiar o comunicare cu mașina nici chiar o comunicare interpersonală. Dacă, la
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
a comunicării interpersonale. Dar există o serie de domenii care par a nu se potrivi în nici una dintre categoriile enumerate mai sus, așa cum este folosirea telefonului care, spre exemplu, nu este chiar o comunicare cu mașina nici chiar o comunicare interpersonală. Dacă, la nivel cotidian, în situații informale, lucrurile par de multe ori destul de complexe, atunci putem afirma că studiul comunicării și, implicit, dobândirea abilităților de comunicare eficientă, reprezintă o condiție sine qua non pentru formarea unui profesionist autentic într-un
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
că greșim dacă afirmăm că undeva, în zona procentele amintite mai înainte, ar trebui să se găsească și aceștia. Cele spuse până aici ne permit să formulăm câteva întrebări. * De ce oamenii nu pot spune ceea ce intenționează să spună? * De ce comunicarea interpersonală este uneori așa de dificilă? * Ce poate face un conducător ca să îmbunătățească procesul comunicării în cadrul organizației? Bineînțeles că lista interogațiilor ar putea continua. Ei bine, dacă vom avea succes în ceea ce dorim să transmitem prin ideile din această carte, în
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
asupra evenimentelor unei zile sau rezolvăm în minte o problemă care ne preocupă. De asemenea, ne vorbim nouă înșine sau putem să scriem jurnale pentru noi înșine. Este clar că persoana care face și primește comunicarea suntem noi. 2. Comunicarea interpersonală este comunicarea între oameni. În mod obișnuit, această categorie se referă la doi oameni care interacționează față în față. Dar este bine să evidențiem că acest tip de comunicare, de multe ori, are loc în situații unde sunt prezente mai
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
categorie se referă la doi oameni care interacționează față în față. Dar este bine să evidențiem că acest tip de comunicare, de multe ori, are loc în situații unde sunt prezente mai mult de două persoane. Exemple familiare ale situațiilor interpersonale sunt convorbirea dintre un vânzător și un client, conversația dintre doi prieteni la o ceașcă de cafea sau discuția la un interviu. Realitatea contactului față în față ne arată că această categorie se concentrează pe formele verbale și nonverbale ale
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
grupuri cu alți oameni din afara lor. În acest caz este folositor să facem distincția între grupuri mici și grupuri mari. Grupurile mici sunt diferite de perechile de indivizi care interacționează față în față. Cu toate acestea, în grupurile mici comunicarea interpersonală este o prezență constantă deoarece tipul de interacțiuni față în față predomină dinamica lor. O familie este un grup mic, la fel ca și un grup de prieteni care ies împreună într-o seară în oraș sau întrunirea consiliului de
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
a supraviețui, pentru că numai astfel putem să asigurăm atât trebuințele de bază cât și toate aspirațiile care ne definesc ca oameni. În acest sens, familia se impune ca grup primordial pentru orice om. Comunicăm să formăm și să menținem relații interpersonale Acest aspect al comunicării decurge în mod natural din cele spuse mai înainte. Avem nevoie de familie și de prieteni deoarece ei reprezintă suportul fiecăruia dintre noi de-a lungul întregii vieți. Comunicarea reprezintă liantul relațiilor interpersonale cu membri familiei
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]