4,572 matches
-
care pot să coincidă sau să nu coincidă cu adevăratul centru .de interes ai romanului. Ultima treime a romanului Huckleberry Finn de Mark Twain, care este evident inferioară restului cărții, pare născută din obligația prost înțeleasă de a introduce o "intrigă" oarecare. Totuși, în acest moment adevărata acțiune se află în nestăvilită desfășurare ; este o acțiune mitică, întâlnirea pe o plută și călătoria în josul unui fluviu a patru oameni care, din diferite motive, au evadat din societatea convențională. Călătoria, pe pământ
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
pe pământ sau pe apă, este, desigur, una dintre acțiunile cele mai vechi și mai mult folosite în roman: Huckleberry Finn, Moby Dick, Pilgrim's Progress (Călătoria pelerinului), Don Quijote, Documentele clubului Pickwick, Fructele mâniei. De obicei se consideră că toate intrigile presupun conflict (omul împotriva naturii, sau omul împotriva altor oameni, sau omul luptându-se cu el însuși) ; dar, ca si cuvântul intrigă, termenul de conflict" trebuie luat într-un sens larg. Conflictul este "dramatic", sugerează ciocnirea unor forțe aproximativ egale
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Dick, Pilgrim's Progress (Călătoria pelerinului), Don Quijote, Documentele clubului Pickwick, Fructele mâniei. De obicei se consideră că toate intrigile presupun conflict (omul împotriva naturii, sau omul împotriva altor oameni, sau omul luptându-se cu el însuși) ; dar, ca si cuvântul intrigă, termenul de conflict" trebuie luat într-un sens larg. Conflictul este "dramatic", sugerează ciocnirea unor forțe aproximativ egale, sugerează acțiune și contra-acțiune. Totuși există intrigi despre care este mai corect să se spună că se dezvoltă pe o singură linie
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
omul împotriva altor oameni, sau omul luptându-se cu el însuși) ; dar, ca si cuvântul intrigă, termenul de conflict" trebuie luat într-un sens larg. Conflictul este "dramatic", sugerează ciocnirea unor forțe aproximativ egale, sugerează acțiune și contra-acțiune. Totuși există intrigi despre care este mai corect să se spună că se dezvoltă pe o singură linie, într-o singură direcție, intrigi ca cele țesute în jurul urmăririi unui om : Caleb Williams, Litera stacojie, Crimă și pedeapsă, precum și Procesul lui Kafka. La rândul
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
luat într-un sens larg. Conflictul este "dramatic", sugerează ciocnirea unor forțe aproximativ egale, sugerează acțiune și contra-acțiune. Totuși există intrigi despre care este mai corect să se spună că se dezvoltă pe o singură linie, într-o singură direcție, intrigi ca cele țesute în jurul urmăririi unui om : Caleb Williams, Litera stacojie, Crimă și pedeapsă, precum și Procesul lui Kafka. La rândul ei intriga (sau structura narativă) este formată din structuri narative mai mici (episoade, incidente). Formele literare mai mari și mai
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
rândul ei intriga (sau structura narativă) este formată din structuri narative mai mici (episoade, incidente). Formele literare mai mari și mai cuprinzătoare (tragedia, epopeea, romanul) s-au dezvoltat, istoric, din forme mai vechi, rudimentare, ca gluma, zicala, anecdota, epistola ; iar intriga unei piese sau a unui roman este o structură a structurilor. Formaliștii ruși siv-analiștii germani ai formei, ca Dibelius, numesc elementele din care se compune intriga "motive'' (fr. motif, germ. Motiv) *10. Cuvântul "motiv", în sensul folosit de istoricii literari
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
înainte și înapoi, ca în Absalom, Absalom de Faulkner. In romanul lui Faulkner As / Lay Dying (în timp ce agonizam), în "sujet" intra povestirea întâmplărilor pe rând de către toți membrii unei familii în timp ce transportă trupul mamei spre un cimitir îndepărtat. "Sujet" înseamnă intriga filtrată prin "punctul de vedere" si prinsă în "focarul narațiunii". "Fabula" este, ca să spunem așa, o selecție din "materia primă" a romanului (experiența autorului, lecturi etc.) ; în schimb, prin "sujet" se înțelege o selecție din "fabulă" ; sau, mai -bine zis
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Balzac, prezintă în detaliu atât casele cât și peisajele ; romanele de mai târziu înlocuiesc descrierea scenelor cu o redare simbolică a impresiei generale pe care o produc. Descrierea de tip romantic încearcă să creeze și să mențină o anumită atmosferă : intriga si caracterizarea personajelor trebuie să fie dominate de ton, de efect - ca în scrierile * Armei Radcliffe si ale lui Poe. Descrierea naturalistă caută să dea iluzia de veridicitate, îmbrăcând aparența unei documentări (Defoe, Swift, Zola). * Aici în versiunea germană (p.
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Canterbury gruparea pe teme (de pildă, pe tema căsătoriei) e strălucit completată de ideea caracterizării povestitorului prin povestire și a juxtapunerii mai multor personaje între care există tensiuni de ordin psihologic si social. Colecțiile de povestiri încadrate în rama unei intrigi comune au cunoscut și o formă romantică: în Tales of a Traveller (Povestirile unui călător) de Washington. Irving si în Serapions-brüder (Povestirile fraților Serapion) de E.T.A. Hoffmann. Romanul gotk Melmoth the Wanderer (Melmoth rătăcitorul) constă dintr-un ciclu straniu
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
pe de o parte, mărirea volumului operei respective, iar, pe de altă parte, realizarea unei variații. Ambele scopuri sânt însă mai bine slujite de romanul victorian "în trei volume" care prezintă alternativ (ca pe o scenă turnantă) două sau trei intrigi și, în cele din urmă, arată cum acestea se întrepătrund - înmănunchere de intrigi care fusese practicată și de elizabetani, adesea în mod strălucit. O intrigă se desfășoară paralel cu o alta (cum se în-tâmplă în Regele Lear), sau îndeplinește funcția
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
realizarea unei variații. Ambele scopuri sânt însă mai bine slujite de romanul victorian "în trei volume" care prezintă alternativ (ca pe o scenă turnantă) două sau trei intrigi și, în cele din urmă, arată cum acestea se întrepătrund - înmănunchere de intrigi care fusese practicată și de elizabetani, adesea în mod strălucit. O intrigă se desfășoară paralel cu o alta (cum se în-tâmplă în Regele Lear), sau îndeplinește funcția de "intermezzo comic", sau de parodie, servind, prin urmare, ca mijloc de a
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
victorian "în trei volume" care prezintă alternativ (ca pe o scenă turnantă) două sau trei intrigi și, în cele din urmă, arată cum acestea se întrepătrund - înmănunchere de intrigi care fusese practicată și de elizabetani, adesea în mod strălucit. O intrigă se desfășoară paralel cu o alta (cum se în-tâmplă în Regele Lear), sau îndeplinește funcția de "intermezzo comic", sau de parodie, servind, prin urmare, ca mijloc de a sublinia acțiunea principală. Povestirea la persoana întâi (die Ich-Erzählung) este o metodă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
lui Locke despre asocierea liberă a ideilor ; un al treilea este "analiza internă", adică rezumarea de către autor a dinamicii gândirii și sentimentului unui personaj. *31 Aceste observații asupra celui de al treilea strat al operei literare, cel al "lumii" fictive (intrigă, personaje, cadru), au fost ilustrate mai ales cu exemple luate din romane, dar ele sânt aplicabile și la dramă, privită ca operă literară. Al patrulea și ultimul strat, cel al "calităților metafizice", l-am prezentat ca fiind strâns legat de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
cel eroic, - ceea ce-i și îngăduie să facă loc cu cea mai mare ușurință cuvintelor rare și metaforelor... *23 În ordine ascendentă, după "metru" și "strofă", următorul nivel al "formei" este "structura" (de pildă, un tip special de •organizare a intrigii). Structuri caracteristice, cel puțin în oarecare măsură, întâlnim în epopeea și în tragedia tradițională, adică în epopeea si tragedia care imită modelele eline (începutul în medias res, "peripeția" din tragedie, cele trei unități). Totuși, nu toate "procedeele clasice" sunt structurale
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de castă), deși principiul respectiv n-a fost niciodată enunțat cu claritate: era îndemnul la o rigidă unitate de ton, la o puritate și o "simplitate" stilizată, la concentrarea asupra unei singure emoții (groază sau râs), precum și asupra unei singure intrigi sau teme. *310 Era, de asemenea, îndemnul la specializare și pluralism: fiecare artă are propriile ei însușiri si produce o plăcere specifică. De ce ar încerca poezia să fie "picturală" sau "muzicală", sau de ce ar încerca muzica să povestească ceva sau
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
opera literară se compune din senzația de noutate si din senzația de recunoaștere, în muzică, sonata și fuga reprezintă exemple clare de forme care pot fi recunoscute: în operele literare țesute în jurul unei crime misterioase putem urmări concentrarea treptată a intrigii - convergența treptată (ca în Oedip) a dovezilor. O formă foarte cunoscută și des repetată, este plictisitoare ; iar o formă complet nouă ar fi neinteligibilă - și este, de fapt, de neconceput. Genul literar reprezintă, ca să spunem așa, o sumă de procedee
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
ca fiind atât de bogată, încă de la apariția ei, încât înțelegerea tuturor straturilor și sistemelor ei nu poate fi realizată de către un individ izolat, ci doar de către o colectivitate. într-o piesă de Shakespeare, Pentru spectatorii cei mai simpli există intriga, pentru cei mai analitici, personajele și conflictul dintre ele, pentru cei cu preocupări literare, cuvintele si frazele, pentru cei mai sensibili din punct de vedere muzical, ritmul, iar pentru spectatorii cu o putere de înțelegere și o sensibilitate superioară, o
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
un singur nivel sau la mai multe nivele. La Hopkins, complexitatea ține în primul rând de construcția frazei, de sintaxă, de prozodie ; complexitatea o putem, întâlni, de asemenea, ia nivelul imagisticii, sau ai tematicii, sau la nivelul atmosferei sau al intrigii : operele de o valoare deosebită sunt complexe în aceste straturi superioare. Prin diversitatea materialului unei opere literare înțelegem mai ales ideile, personajele, tipurile de experiență socială și psihologică. Vestitul exemplu dat de Eliot în eseul The Metaphysical Poets (Poeții metafizici
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
pe departe întregii opere : sunt ignorate toate straturile situate deasupra metricii și construcției frazei ; iar, potrivit acestei teorii, "sensul" nu este altceva decât ceea ce L.A. Reid numește "subiectul secundar" (subiect care se află în afara operei literare). De asemenea, ea ignoră intriga sau povestirea, personajele (sau, mai precis, "caracterizarea" personajelor) si "lumea" poemului, interdependența intrigii, atmosferei și personajelor - "calitatea metafizică" (adică concepția despre lume ce se desprinde din operă, nu concepția expusă didactic de autor în opera respectivă sau în altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
frazei ; iar, potrivit acestei teorii, "sensul" nu este altceva decât ceea ce L.A. Reid numește "subiectul secundar" (subiect care se află în afara operei literare). De asemenea, ea ignoră intriga sau povestirea, personajele (sau, mai precis, "caracterizarea" personajelor) si "lumea" poemului, interdependența intrigii, atmosferei și personajelor - "calitatea metafizică" (adică concepția despre lume ce se desprinde din operă, nu concepția expusă didactic de autor în opera respectivă sau în altă parte). Cât se poate de discutabilă este și părerea că "armoniile de orgă" ar
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
un sens restrâns se poate considera că ele au o "frumusețe formală" - rezonanță fonetică ; dar în literatură, inclusiv în poezie, frumusețea formală se află aproape întotdeauna în slujba expresiei : trebuie să ne întrebăm dacă "armoniile de orgă" se potrivesc cu intriga, cu personajele, cu tema. Folosit de poeți minori în compoziții pe teme banale, stilul lui Milton a devenit fără voie ridicol. Critica formalistă trebuie să plece de La ideea că nu e nevoie să existe un acord între propriul nostru crez
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
a istoriei literare, cea a originalității, în epoca noastră originalitatea este de obicei greșit concepută, atribuindu-i-se sensul de simplă violare a tradiției, sau este căutată acolo unde nu trebuie, adică în materialul operei literare sau în schelăria ei - intriga tradițională, cadrul convențional, în perioadele anterioare, natura creației literare era mai bine înțeleasă, recunoscându-se faptul că valoarea artistică doar a unei intrigi originale sau a unui subiect original este mică. 342 Renașterea și neoclasicismul au acordat, pe bună dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
tradiției, sau este căutată acolo unde nu trebuie, adică în materialul operei literare sau în schelăria ei - intriga tradițională, cadrul convențional, în perioadele anterioare, natura creației literare era mai bine înțeleasă, recunoscându-se faptul că valoarea artistică doar a unei intrigi originale sau a unui subiect original este mică. 342 Renașterea și neoclasicismul au acordat, pe bună dreptate, mare importanță traducerilor, în special traducerilor de poezii, și "imitației", în sensul în oare Pope a imitat satirele lui Horațiu, iar Johnson, pe
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
pe scară largă la folclor, unde genurile sunt adesea mai clar delimitate si definite decât în literatura cultă ulterioară și unde această abordare pare cel puțin tot atât de semnificativă ca și studiul de obicei preferat al simplei migrații a motivelor" și intrigilor, începuturi bune s-au făcut, mai ales în Rusia. *23 Literatura modernă, cel puțin până la revolta romantică, este de neînțeles fără cunoașterea genurilor clasice și a genurilor noi care au apărut în evul mediu ; încrucișarea și contaminarea lor, lupta dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
fără nicio responsabilitate, nefiind interesați decât de cursele de cai -, existau multe neînțelegeri, căci nu se ocupau decât să se vorbească de rău unii pe alții, acuzându-se reciproc de fraude de tot felul, căutând tot timpul scandalul și, prin intrigi bine ticluite, contestând autoritatea asupra căreia tot ei conveniseră la un moment dat40. Florian Becescu însuși a fost acuzat în vara lui 1904 de unul dintre membrii Societății Studenților Români din Bruxelles, Rudăreanu, că și-ar fi însușit banii primiți
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]