6,103 matches
-
vectori ai memoriei istorice prin care autoritățile statale au urmărit să fixeze în conștiința colectivă o definiție împărtășită social asupra trecutului ca suport al identității naționale. Una dintre asumpțiile centrale ale lucrării este că memoria colectivă și identitatea grupală sunt intrinsec legate, ceea ce face ca schimbările survenite în conștiința identitară să antreneze mutații în conștiința istorică și viceversa. Programele de construire statală a identității colective presupun cu necesitate, potrivit acestei teze a interdependenței identității de memorie, programe corelate de gestiune politică
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a politiei 6; gradul de organizare al educației publice elementare și gimnaziale; și cadrul ideologic al concepției despre națiune, naționalitate, naționalism. Statul național român reprezintă, în această schemă a lucrurilor, meta-cadrajul care subsumează toate celelalte cadre, întrucât memoria națională este intrinsec legată și intim întrețesută în procesul de construire a statului-națiune românesc. Demersul de față se situează în prelungirea eforturilor inițiate de L. Boia (1997) și M.-L. Murgescu (1999), care prin lucrările lor au desfăcut primele noduri ale împletiturii mitoistorice
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
locuri istorice (Haret, 1903, Anexe, p. 246). Cultul regalității era deja prezent atât în iconografia națională (exista obligația prezenței în toate sălile de clasă a portretelor suveranilor) cât și în ritualistica comemorativă (ziua de 10 mai, precum și aniversarea independenței, fiind intrinsec celebrări ale lui Carol I). El a fost însă oficializat prin Decisiunea din 2 Septembre 1902, care stipula, în art. 1, că toți școlarii au datoria de a saluta drapelul în orice situație l-ar întâlni, chiar și atunci când sunt
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
va fi prezervată. Monarhia, ipostaziată în figura lui Carol, va asigura "Virtus Romana Redivivus" (Melidon, 1876, p. 84). Doar spre sfârșitul anilor '80, în manualele lui Tocilescu (1889, 1896), Carol devine punctul nodal al istoriei românești, iar regalitatea o componentă intrinsecă a națiunii. Proclamarea regatului în 1881 devine cheia de boltă care împlinește construcția statalității românești. Prin regalitate, statalitatea românească, "ce până aci sta clădită pe nisip", a fost cimentată durabil (Tocilescu, 1889, p. 277). Sintetizând evoluțiile istorice recente, Xenopol arată
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
acțiunea lui Mihai Viteazul poate fi luat ca un barometru al naționalismului istoriografic. Din acest punct de vedere, periodizarea lui N.A. Constantinescu denotă minimumul de naționalism în conceptualizarea istoriei poporului român, din două motive: în primul rând, pentru că evacuează sensul intrinsec național al "Cuceririi Ardealului și Moldovei" (Constantinescu, 1928, p. 163), și în al doilea rând, prin faptul că momentul 1600 nu face parte din armătura structurală a cronologiei trecutului românesc. Deși majoritatea manualelor școlare de istorie publicate în perioada dintre
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
contradicția în care se închid universalismul creștin și particularismul național, Stăniloae recurge la o neașteptată manevră argumentativă, îndumnezeind națiunea. Respingând apodictic doctrina catolică a naționalității ca o însușire suprapusă (deci superficială) umanității, Stăniloae consideră calitatea națională a fi esențială și intrinsecă omului: "calitatea națională a eului omenesc nu este ceva accidental, de suprafață, aposterioric, ci face parte din destinul esențial al lui. [...] Calitatea națională nu este un accident adaus umanului pur. Calitatea națională este însăși umanul într-o anumită formă a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
concept weberian al "autorității charismatice" ca fiind programul cultural sponsorizat statal care mobilizează întregul aparat propagandistic în scopul îmbrăcării simbolice a liderului în aureola charismei în vederea consolidării legitimității politice a acestuia. M. Weber a gândit charisma ca pe o calitate intrinsecă a unei persoane, certificată empiric prin "fapte eroice de vitejie" încununate cu "succesele enigmatice" repurtate de cel înzestrat cu acest har (Gerth și Mills, 1946, p. 52). Ținând cont de această precizare, cultul personalității poate fi conceptualizat ca o tentativă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trecutului românesc în 1947. Fără a dori să minimalizăm meritele majore ale cărții, a cărei influență asupra lucrării de față este mai mult decât evidentă, trebuie punctat totuși că radicalitatea discursului critic desfășurat de autor are o sursă nu atât intrinsecă, cât mai ales contextuală. Climatul cultural configurat după '89 a fost de așa natură încât a favorizat formarea unui condens etno-naționalist de factură ortodoxistă care evoca doctrina fanaticismului naționalistic prevalentă în interbelic, opera unor gânditori autohtoniști precum O. Goga, N.
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în istoria Germaniei și a Europei, dar care își are corespondente în episoade de un tragism comparabil care au zdruncinat istoria altor societăți. Normalizarea implică renunțarea la ideea de singularitate istorică a Holocaustului, considerat prin această prismă a unicității sale intrinseci ca fiind un eveniment meta-istoric. Corolarul normalizării pentru care militează Nolte și ceilalți revizioniști constă în eliberarea conștiinței germane din prizonieratul Auschwitz-ului. În loc să continue să bântuie din ce în ce mai agresiv prezentul german, Nolte argumentează că Holocaustul ar trebui să preocupe societatea germană
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
altele, stimulente adecvate diferitelor tipuri de persoane înscrise, nemulțumite de prima organizație. De obicei, dezertarea este costisitoare și este de așteptat cînd protestul este insuficient (dar poate fi adevărat și contrariul). Cît privește loialitatea, ea e înțeleasă ca un comportament intrinsec, constituit nu doar dintr-o pură acceptare pasivă, ci și dintr-o reafirmare a susținerii în momente dificile, de alegeri controversate. În mod semnificativ Hirschman adaugă că "loialitatea, departe de a fi irațională, poate răspunde scopului util, din punct de
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
extreme, un singur parlamentar, apare o mare disproporționalitate. În linii mari, sînt mari circumscripțiile care aleg mai mult de 15-20 de reprezentanți; mici sînt cele care aleg mai puțin de 10. De fapt, în al doilea caz, clauza de excludere intrinsecă circumscripției ar putea ajunge pînă la 10%, procent care este ridicat mai ales pentru partidele mici. Circumscripțiile mari Circumscripțiile reale cele mai mari sînt cele care acoperă întregul teritoriu național, ca în Israel sau Olanda. În aceste două ca-zuri se
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
exemplu plauzibil, nu toate variabilele tehnice ale unei politici publice referitoare la protecția mediului pot fi ținute sub control; nu toate reacțiile politice ale ecologiștilor și "industrialiștilor" pot fi prevăzute [Lewanski 1997]. De altminteri, autoritățile politice se lovesc de limite intrinseci în alegerea unei alternative care să derive din preferințele lor politice. În orice caz, pornind de la o selecție între alternativele acceptabile din punct de vedere politic și practicabile, se ajunge în final la adoptarea unei decizii. De la decizie la aplicarea
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
regimurilor autoritare de cele totalitare, în care, în schimb, nu mai poate fi vorba deloc de pluralism, dat fiind faptul că sînt regimuri moniste. Tocmai pentru că este limitat, pluralismul politic al regimurilor autoritare nu este deloc asimilabil pluralismului care caracterizează intrinsec regimurile democratice. Pluralismul democratic va fi mereu cel puțin la nivelul principiilor, dar adesea și în practică nelimitat, concurențial, responsabil. Ar putea să existe distorsiuni, dar remediul va fi, de obicei, tocmai libera competiție între grupurile care se nasc spontan
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
decăderea structurii totalitare se traduce în absența alternativelor practicabile printr-un adevărat colaps al regimului, așa cum s-a întîmplat, de exemplu, în Rusia după Gorbaciov. Tranziția dificilă În orice caz, odată ce regimul totalitar s-a prăbușit fie pentru carențele sale intrinseci, fie printr-o "implozie" într-un anume sens, nu mai există condiții pentru a fi readus la viață. Reanimarea apare imposibilă. Totuși, acel sistem politic post-totalitar va putea experimenta o tranziție care nu reușește să se traducă în construirea unui
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
participare politică influentă. Instabilitatea regimurilor autoritare Meritul fundamental al analizei lui O'Donnell constă în orientarea atenției asupra raporturilor între dezvoltare economică, participare politică, și acțiune a guvernului. Defectul său fatal constă în absolutizarea acestor raporturi, fără a analiza contradicțiile intrinseci. Mai precis, O'Donnell a subevaluat vitalitatea persistentă a unor grupuri organizații civile, confesiuni religioase, mișcări pentru drepturi, partide, sindicate care nu au putut fi eliminate de regimurile militare. Și a supraevaluat atît caracterul compact și operativitatea instituțiilor militare, cît
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
științifice și umane. Nu cred că există biolog, absolvent de Iași, care să nu fi fost fascinat de anvergura personalității sale, de stilul său academic, de profunzimea mesajului său științific și didactic, de pasiunea pusă în explorarea viului, de admirația intrinsecă în fața perfecțiunii lumii vii, de aplecarea spre nuanțele profunde ale adevărului științific. Pasiunea și vigoarea profesională, forța de a se transpune, în mod autentic și total, în orice proiect profesional, naturalețea găsită în orice manifestare a EU-lui personal, creativitatea și
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
comunicații semiosfera Biosfera este înțeleasă ca o rețea globală de interconexiuni, ca un circuit al elementelor chimice prin organisme și mediu (circuit biogeochimic). Rămân însă multe aspecte care scapă înțelegerii noastre. Structurile chimice, structurile minerale și cele organice au valoare intrinsecă, nu atât prin compoziția și organizarea lor, cât prin semnalele pe care le emit și semnificația lor. Una și aceeași substanță chimică are semnificații total diferite în variate contexte. La Dyctiostelium mucuroides, acrasina devine un semnal de alarmă, însă numai
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
catalepsie nu s-ar putea explica fără existența unor semnale, care să fie emise de anumite structuri, decodificate și executate de altele. Doar biosemiotica oferă o explicație mai plauzibilă, deoarece pune la bază comunicarea între organisme și chiar între structurile intrinseci ale acestora. În primul dintre principiile sale, Jasper Hoffmeyer ne atrage atenția că semnalele, și nu moleculele, sunt unitățile de bază în studiul vieții. Interpretând biosemiotic fenomenul vital, vom descoperi că, în ființe vii, codurile funcționale sunt duale: analogice și
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
românește: jalnic, vrednic de milă, sărman. Oarecum comic, deși nu mai puțin periculos, e ticălosul pe bază de prostie. Băiat simplu, din popor, el a intrat, trudnic, în categoria „dăscălimii“. A învățat cuvinte noi și grele, cum ar fi „teluric“, „intrinsec“, „exhaustiv“, a căpătat răspunderi publice, are extaze neaoșe dinaintea unor politicieni carismatici, e pus pe căpătuială și pe carieră. De multe ori, e zdrobit de propria importanță. Nu-i vine nici lui a crede că a ajuns unde a ajuns
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
oferă „un subiect și o materie propice disertației”. Întotdeauna și pretutindeni, de cînd există omenirea, „a-și urma ideea” a fost una dintre cele mai constante ocupații ale omului. Acest exercițiu îi procură o satisfacție, el găsește aici un interes intrinsec și nu-și pune problema să afle unde va duce această explorare. Este o realitate - istoria gîndirii științifice, și mai ales cea a matematicii, o dovedește - că explorarea puterilor minții duce întotdeauna undeva, chiar dacă trec cîteva secole sau milenii pînă
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
sursă de energie primară, plante adică, cât și heterotrofe, ce apelează la energia fixată de autotrofe, animale adică, cu o oarecare aproximație. În ecosistemul nostru ideatic putem asocia autotrofia femeilor, iar heterotrofia bărbaților. Căci așa sugerează o seamă de caracteristici intrinseci care deosebesc - În cadrul speciei umane - femeile de bărbați, precum caracterul redox al țesuturilor, fapt demonstrat mai demult și mai pe larg. Iar multitudinea de specii, autotrofe și heterotrofe, ce alcătuiesc reala biocenoză, de fapt modalități diverse de exploatare a biotopului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Îndoiesc că au apărut doar ca să fie martore Apocalipsei, câtă vreme tot ceea ce există În Natură Își joacă un rol până la capăt. Istoria ne mai arată ceva: omul a abordat Întru exploatare cam tot ceea ce-l Înconjura, indiferent de complexitatea intrinsecă; doar fundamentarea științifică, cunoașterea, a cunoscut decalaje, aliniind momentul constituirii științelor În funcție de complexitatea fenomenelor descrise. Și atunci, cu greu aș putea nominaliza o știință a secolului, de pildă XXI deși, nițeluș gazetar, aș opta pentru genetică, mai ales după celebra
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fi un fel de „cal troian“ căci, Înzestrat cu rațiune, a Început să aspire spre stele, iar asta Înseamnă În primul rând a părăsi biocenoza. Și n’o face? În primul rând simplificând-o, și pe ea dar și relațiile intrinseci, un fel de subțiere a „membranei“, expunere sinucigașă la ostilitatea crescândă a mediului. Simplificare? Păi omul Îngrijește, pe ogor și În grajd, le păstrează În preajmă, chiar dacă nu recunoaște dependența reciprocă de ele, doar vreo 400 de specii dintre cele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de suferința ori speranțele regenerative ale acelora. Asta pentru că Natura n’ascultă de sentimente, ci de legi. O lege este ilustrată chiar de cârdășia cu care mi-am Început vorbele. Absolut orice organism Își perfecționează structurile. Își scade entropia internă, intrinsecă și rezultantă a oricărei activități, mărind-o pe aceea a exteriorului, a mediului. Dar, tot așa ceva e și oarecare structură de deasupra organismului: funcționarea acelei cârdășii, regulile ei carevasăzică, Înseamnă o nouă scădere a entropiei interne, implicit o degradare intensificată
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Îndeobște. Nu poate Încăpea el, infinitul, În propria-i creație, un Univers care este În fiece clipă finit, chiar În expansiune fiind, și doar potențialitatea devenirii sale e infinită. Și chiar greșind, adică reușind să Înțeleg un dumnezeu - chiar finit - intrinsec lumii, adică materiei, mă Întreb dacă are rost să mă rog la el. Iar dacă e totuși infinit, cum să măsor infinitul cu stânjenul, adică cu dimensiunea, finită, a omului? Adică cum să putem comunica, om și dumnezeu? Iar dacă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]