3,605 matches
-
o fericire fără nicio amenințare sau pe care în pecepția noastră nu o merită (Lipovetsky, 2007). Ea este, de obicei, "mai puțin despre ce anume îi lipsește cuiva, cât despre ce anume au alții" (Epstein, 2008, p. 39). De regulă, invidia este destructivă: "urâm obiectul invidiei noastre și ne bucurăm de nenorocirile care i se întâmplă. În mintea noastră, persoana pe care o invidiem este întotdeauna mai mare și mai tare decât noi. Așteptăm îngrijorați să cadă de pe piedestal, suntem permanent
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sau pe care în pecepția noastră nu o merită (Lipovetsky, 2007). Ea este, de obicei, "mai puțin despre ce anume îi lipsește cuiva, cât despre ce anume au alții" (Epstein, 2008, p. 39). De regulă, invidia este destructivă: "urâm obiectul invidiei noastre și ne bucurăm de nenorocirile care i se întâmplă. În mintea noastră, persoana pe care o invidiem este întotdeauna mai mare și mai tare decât noi. Așteptăm îngrijorați să cadă de pe piedestal, suntem permanent atenți la orice fragment de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cadă de pe piedestal, suntem permanent atenți la orice fragment de informație care sugerează că nu e atât de perfectă pe cât pare, iar dacă îi merge prost suntem încântați", remarcă R. Holmes și J. Holmes (2001, p. 124). Ca simțământ nivelator, invidia tinde să micșoreze totul în cel pe care îl ia în stăpânire; și de câte ori ea intră în joc, judecata invidiosului "este înăsprită și ieftinită" (Epstein, 2008, pp. 158-159); ies la suprafață umbrele și rudimentele sufletului său. Invidia ne otrăvește mintea
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Ca simțământ nivelator, invidia tinde să micșoreze totul în cel pe care îl ia în stăpânire; și de câte ori ea intră în joc, judecata invidiosului "este înăsprită și ieftinită" (Epstein, 2008, pp. 158-159); ies la suprafață umbrele și rudimentele sufletului său. Invidia ne otrăvește mintea și ne poluează lumea interioară; cât timp ne confiscă, ea "ne blochează claritatea, atât în privința propriei persoane, cât și în privința celei invidiate, și sfârșește prin a ne face să avem o părere proastă despre noi înșine. Nimeni
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ne confiscă, ea "ne blochează claritatea, atât în privința propriei persoane, cât și în privința celei invidiate, și sfârșește prin a ne face să avem o părere proastă despre noi înșine. Nimeni nu poate vedea limpede ceea ce invidiază, susține J. Epstein (2008). Invidia încețoșează gândirea, calcă în picioare generozitatea, exclude orice speranță de seninătate și în final usucă inima" (p. 159). Când încearcă să dezvăluie sursa invidiei, autorii atrași de această incitantă problemă împărtășesc păreri (relativ) diferite. Unii, susțin că este un simțământ
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
părere proastă despre noi înșine. Nimeni nu poate vedea limpede ceea ce invidiază, susține J. Epstein (2008). Invidia încețoșează gândirea, calcă în picioare generozitatea, exclude orice speranță de seninătate și în final usucă inima" (p. 159). Când încearcă să dezvăluie sursa invidiei, autorii atrași de această incitantă problemă împărtășesc păreri (relativ) diferite. Unii, susțin că este un simțământ foarte adânc înfipt în ființa noastră. Bunăoară, Imm. Kant consideră că invidia este un impuls firesc, înnăscut. În concepția filosofului de la Köngsberg, aceasta ne
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și în final usucă inima" (p. 159). Când încearcă să dezvăluie sursa invidiei, autorii atrași de această incitantă problemă împărtășesc păreri (relativ) diferite. Unii, susțin că este un simțământ foarte adânc înfipt în ființa noastră. Bunăoară, Imm. Kant consideră că invidia este un impuls firesc, înnăscut. În concepția filosofului de la Köngsberg, aceasta ne face să nu (ne) vedem propriul bine, întunecat de binele altora. După cum a remarcat în Întemeierea metafizicii moravurilor (1972), Imm. Kant consideră că invidia include un puternic element
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Imm. Kant consideră că invidia este un impuls firesc, înnăscut. În concepția filosofului de la Köngsberg, aceasta ne face să nu (ne) vedem propriul bine, întunecat de binele altora. După cum a remarcat în Întemeierea metafizicii moravurilor (1972), Imm. Kant consideră că invidia include un puternic element de ciudă, astfel încât îl determină pe invidios să urmărească distrugerea fericirii celuilalt. La rândul lor, atât A. Smith, cât și Fr. Nietzsche remarcau faptul că nimic nu este mai greu de suportat decât conștiința faptului că
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de suportat decât conștiința faptului că numai noi suferim. În ceea ce-l privește, A. Schopenhauer arată că "în egoismul nețărmurit al ființei noastre este pus laolaltă, mai mult sau mai puțin în fiecare piept omenesc, un fond de ură, mânie, invidie, ranchiună și maliție acumulate ca veninul în colții unui șarpe și așteptând numai o ocazie ca să se elibereze, iar, apoi, ca un demon dezlănțuit, să se stârnească și să urle de turbare" (apud Epstein, 2008); marele gânditor german ne amintește
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ura însoțește invidia 54. Mult mai aproape de vremurile noastre (începutul secolului al XXI-lea), gânditorul spaniol Fr. Savater consideră că, în ceea ce ne privește, ca oameni, "când este vorba de lucruri concrete, de bani, de prestigiu, de poziția printre ceilalți, invidia devine un element abrutizant", prezent aproape de la sine. Potrivit viziunii acestuia, "pizma este cel mai răspândit viciu. Își are originea în caracterul nostru de animale gregare. Invidiem, pentru că semănăm unii cu alții" și pentru că "majoritatea lucrurilor la care râvnim sunt
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în caracterul nostru de animale gregare. Invidiem, pentru că semănăm unii cu alții" și pentru că "majoritatea lucrurilor la care râvnim sunt cele pe care le vedem la alții" (Savater, 2008, p. 174)55. Actul de a râvni este unul dintre temeiurile invidiei. Principala problemă pentru invidioși este: "de ce el/ea are, iar eu nu am?"; "de ce la el/ea se poate, iar la mine nu (se poate)?"; "de ce la el/ea merge, iar la mine nu merge?"; "de ce el/ea a reușit
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
are, iar eu nu am?"; "de ce la el/ea se poate, iar la mine nu (se poate)?"; "de ce la el/ea merge, iar la mine nu merge?"; "de ce el/ea a reușit, iar eu nu?" ș.a.m.d. Între resursele invidiei este invocată și democrația. Aceasta democrația încurajează, stimulează, menține și extinde emoția invidiei în relațiile dintre oameni. a. Mai întâi, pentru că ea are între altele ca principiu (declarat) egalitatea. Încă de timpuriu, S. Kierkegaard a remarcat faptul că într-o
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mine nu (se poate)?"; "de ce la el/ea merge, iar la mine nu merge?"; "de ce el/ea a reușit, iar eu nu?" ș.a.m.d. Între resursele invidiei este invocată și democrația. Aceasta democrația încurajează, stimulează, menține și extinde emoția invidiei în relațiile dintre oameni. a. Mai întâi, pentru că ea are între altele ca principiu (declarat) egalitatea. Încă de timpuriu, S. Kierkegaard a remarcat faptul că într-o societate nivelatoare, în care egalitatea este țelul anunțat, invidia este cu atât mai
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
menține și extinde emoția invidiei în relațiile dintre oameni. a. Mai întâi, pentru că ea are între altele ca principiu (declarat) egalitatea. Încă de timpuriu, S. Kierkegaard a remarcat faptul că într-o societate nivelatoare, în care egalitatea este țelul anunțat, invidia este cu atât mai puternică (1999, 2002). Dat fiind că suntem egali, oricine poate invidia pe oricine (Savater, 2008, p. 175). "Niciunul dintre noi nu se consideră exclus de nicăieri; orice lucru pe care-l are cineva putem să-l
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
175). "Niciunul dintre noi nu se consideră exclus de nicăieri; orice lucru pe care-l are cineva putem să-l avem și noi", arată gânditorul spaniol (idem, p.176). Fr. Wilks (2003) face parte dintre cei care susțin faptul că invidia, oricât de rușinoasă ar fi, stă la baza societății capitaliste. "O parte din ceea ce ne face să câștigăm bani, statut social și posesiuni scrie psihoterapeutul britanic este invidia față de aceia care au deja" (2003, p. 146)56. În societatea de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
stă la baza societății capitaliste. "O parte din ceea ce ne face să câștigăm bani, statut social și posesiuni scrie psihoterapeutul britanic este invidia față de aceia care au deja" (2003, p. 146)56. În societatea de hiperconsum și hiperconcurențială, ceea ce generează invidia democratizată este dorința de a urca și de a acumula, de a domina și de a fi admirat. André Maurois, celebrul scriitor francez, spunea că invidia apare pentru că toți vrem într-un fel sau altul, mărturisit sau nemărturisit afirmarea, recunoașterea
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
au deja" (2003, p. 146)56. În societatea de hiperconsum și hiperconcurențială, ceea ce generează invidia democratizată este dorința de a urca și de a acumula, de a domina și de a fi admirat. André Maurois, celebrul scriitor francez, spunea că invidia apare pentru că toți vrem într-un fel sau altul, mărturisit sau nemărturisit afirmarea, recunoașterea, lauda, admirația, supremația (2008). Pare că "oamenii de oriunde caută un ceva misterios care a fost numit autoritate, demnitate, dominație, eminență, stimă, influență, condiție, superioritate, prestigiu
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pe fericirea, norocul și calitățile lor. Ei nu pot suporta faptul că celălalt a reușit, că îi merge (bine), că este prosper sau că este celebru (Goleman, 2005). C-o vrem sau nu, pretutindeni succesul unora favorizează apariția ranchiunei altora. Invidiile și bucuria răutăcioasă, ironiile, bârfele și minimalizările înfloresc peste tot. Prestigiu, celebritate, frumusețe, seducție, noroc în dragoste, fericirea de a fi iubit/ă, toate provoacă invidia în timpurile hipermoderne (Lipovetsky, 2007, p. 288). Ea este ca un curent de lavă
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în dragoste, fericirea de a fi iubit/ă, toate provoacă invidia în timpurile hipermoderne (Lipovetsky, 2007, p. 288). Ea este ca un curent de lavă topită care cuprinde și înghite tot ce atinge (Lippman, 2009). b. Apoi, între democrație și invidie este o strânsă legătură întrucât, susțin specialiștii, în societatea actuală asistăm "la spectacolul lăcomiei nestăvilite" (Savater, 2008, p. 173). Vrem din ce în ce mai mai mult, chiar totul, doar pentru noi (Prose, 2008)58. Invidia s-a generalizat și se întinde tot mai
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
atinge (Lippman, 2009). b. Apoi, între democrație și invidie este o strânsă legătură întrucât, susțin specialiștii, în societatea actuală asistăm "la spectacolul lăcomiei nestăvilite" (Savater, 2008, p. 173). Vrem din ce în ce mai mai mult, chiar totul, doar pentru noi (Prose, 2008)58. Invidia s-a generalizat și se întinde tot mai mult pe durata vieții noastre. În societatea hipermodernă, hiperinformatizată, hiperconcurențială, hiperconsumistă, invidia reprezintă dorința de a urca și de a cumula (fără limite), pentru că fiecare poate ajunge (tot) mai sus și poate
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
la spectacolul lăcomiei nestăvilite" (Savater, 2008, p. 173). Vrem din ce în ce mai mai mult, chiar totul, doar pentru noi (Prose, 2008)58. Invidia s-a generalizat și se întinde tot mai mult pe durata vieții noastre. În societatea hipermodernă, hiperinformatizată, hiperconcurențială, hiperconsumistă, invidia reprezintă dorința de a urca și de a cumula (fără limite), pentru că fiecare poate ajunge (tot) mai sus și poate acumula (mereu tot) mai mult, întotdeauna (tot) mai mult...Ideologia ei ne induce între altele cu subtilitate și rafinament idealul
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
la îndemâna noastră, doar la discreția voinței și a ambiției proprii 59. În actualele circumstanțe, idealul de perfecțiune restrânsă (pietate, caritate, castitate), urmat de predecesorii noștri, este înlocuit cu cel al perfecțiunii generalizate (Lacroix, 2009, p. 55), generator și întreținător al invidiei 60. Aceasta este o emoție dinamică. Ea poate avea diferite grade de intensitate, în anumite momente sau la anumite persoane. Ea poate fi, uneori, foarte intensă; alteori, moderată au slabă. J. Epstein (2008) notează: "invidia devine urâtă atunci când devine pură
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
55), generator și întreținător al invidiei 60. Aceasta este o emoție dinamică. Ea poate avea diferite grade de intensitate, în anumite momente sau la anumite persoane. Ea poate fi, uneori, foarte intensă; alteori, moderată au slabă. J. Epstein (2008) notează: "invidia devine urâtă atunci când devine pură: adică atunci când cuiva nici nu-i mai trebuie vreun avantaj pentru sine însuși, ci este perfect mulțumit/ă să se asigure că persoana de alături nu se alege cu niciun avantaj" (p. 57). În același
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
adică atunci când cuiva nici nu-i mai trebuie vreun avantaj pentru sine însuși, ci este perfect mulțumit/ă să se asigure că persoana de alături nu se alege cu niciun avantaj" (p. 57). În același timp, putem remarca faptul că invidia se poate furișa în noi și străfulgera doar pasager sau dimpotrivă ca un element dominant și dominator. Prin urmare, unii dintre noi parcurgem invidia, fiind doar un simțământ pe cât de superficial, pe atât de trecător, alții au tendința de a
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
alături nu se alege cu niciun avantaj" (p. 57). În același timp, putem remarca faptul că invidia se poate furișa în noi și străfulgera doar pasager sau dimpotrivă ca un element dominant și dominator. Prin urmare, unii dintre noi parcurgem invidia, fiind doar un simțământ pe cât de superficial, pe atât de trecător, alții au tendința de a fi constant (din orice) invidioși, dacă nu cumva sunt ele însele firi invidioase. Ultimii, invidioșii prin firea lor, sunt în mod natural competitivi și
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]