3,426 matches
-
În Kerman, Sistan și Tabaristan (unde până la jumătatea acelui secol a domnit o dinastie zoroastriană locală; Spuler, 1952, pp. 194 sqq.), religia mazdeistă a Început să piardă din ce În ce mai mult teren (cu toată că reușit să aibă o oarecare influență asupra islamului; Frye, 1975, pp. 155 sq.), din cauza fenomenului tot mai consistent al convertirilor la islam, favorizat de măsuri politice și administrative, mai ales de natură fiscală (cf. Boyce, 1979, pp. 156 sqq.). În prima jumătate a secolului al X-lea a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zoroastriană locală; Spuler, 1952, pp. 194 sqq.), religia mazdeistă a Început să piardă din ce În ce mai mult teren (cu toată că reușit să aibă o oarecare influență asupra islamului; Frye, 1975, pp. 155 sq.), din cauza fenomenului tot mai consistent al convertirilor la islam, favorizat de măsuri politice și administrative, mai ales de natură fiscală (cf. Boyce, 1979, pp. 156 sqq.). În prima jumătate a secolului al X-lea a avut loc prima migrare a unei comunități zoroastriene din Iran - mai precis din Khorasan
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
izolare obscură, În unele regiuni din Yazd și Kerman. Limba pahlavi a fost abandonată de zoroastrieni În favoarea neopersanei, limbă În care a fost scris, probabil În secolul al XII-lea un mic tratat de zurvanism, Kit³b-i ‘ulam³-i Isl³m („Cartea Înțelepților Islamului”), de către un preot care a făcut o expunere a doctrinei zoroastriene pentru niște Învățați musulmani (cf. Zaehner, 1955, pp. 409-418). Zurvanismul a fost unul dintre factorii care, pe ansamblu, au contribuit la diferențierea imaginii zoroastrismului din epoca sasanidă de cea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ales odată cu creșterea puterii dinastiilor locale Începând din a doua jumătate a secolului al IX-lea. În secolul al XI-lea situația a Început să se Înrăutățească rapid. Din Fars, cel mai important bastion zoroastrian În primele trei secole ale islamului, ceea ce a rămas din comunitatea de credincioși ai Bunei Religii (hudșn³n sau behdșn³n; numiți În mod curent de către musulmani gabr, „necredincioși”) s-a mutat probabil chiar atunci În regiunea Yazd, În sate izolate care permiteau o existență liniștită, ferită de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
principal agricole care susțineau comunitățile zoroastriene, În general sărace, din Iran. Persecuțiile și masacrele au fost reluate din când În când, nu numai cu flagelul cuceririi mongole la jumătatea secolului al XIII-lea, ci și ori de câte ori autoritățile impuneau convertirea la islam și se loveau de refuzul credincioșilor Bunei Religii; astfel s-a Întâmplat la Isfahan, la sfârșitul secolului al XVII-lea, În ciuda atitudinii favorabile pe care le-o arătase Înainte Ș³h ‘Abb³s (1587-1628), sau la jumătatea secolului al XIX-lea la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și religioase diverse, cercetători sau misionari (din ultima categorie merită menționați H. Lord, J.H. Moulton În secolul al XVIII-lea, respectiv al XIX-lea și primele decenii din secolul XX). Astfel, parsii au intrat În contact direct cu creștinismul, cu islamul și hinduismul, religii cu care au fost, de altfel, chemați să se confrunte, chiar În perioada În care se Întărea legătura preferențială cu englezii. Evoluția culturală a Întregii comunități a cuprins chiar și clerul cel mai conservator. S-a resimțit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
opri În acest mod un exod care devine din ce În ce mai puternic (Hinnells, 1981, p. 49). Cea de-a doua condiție poate fi Îndeplinită printr-o acceptare sinceră și deschisă a doctrinei dualiste, fără complexe de inferioritate În confruntarea cu creștinismul sau Islamul, deoarece aici se află contribuția cea mai importantă și mai profundă a mesajului lui Zoroastruxe "Zoroastru". Premisele ca toate acestea să se realizeze sunt tot mai actuale, având În vedere faptul că zoroastrienii din toată lumea, din Asia până În America, favorizați
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
und Vorarbeiten, Strassburg. Bausani, A. (1957), „Due citazioni del Corano nel Denkart”, În Rivista degli Studi Orientali, nr. 32, pp. 455-462. Bausani, A. (1971a), L’Iran e la sua tradizione millenaria (IsMEO), Roma. Bausani, A. (1971b), „Religioni nuove sorte dall’Islam”, În Storia délie Religioni, vol. V, Torino, pp. 215-274. Beck, R. (1984), „Mithraism since Franz Cumont”, În Aufstieg und Niedergang der römischen Welt, Berlin, New York, pp. 2002-2115. Belardi, W. (1977), Studi mithraici e mazdei, Roma. Belardi, W. (1979), „Il nome
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
the Qesse-ye Zartoshtiăn-e Hen-dustăn (Istituto Universitario Orientale), Napoli. Cerulli, E. (1949), Il „Libro della Scala” e la questione delle fonti arabo-spagnole della Divina Cormmedia, Città del Vaticano. Cerulli, E. (1972), Nuove ricerche sul „Libro della Scala” e sulla conoscenza dell’Islam in Occidente, Cittadel Vaticano. Chaumont, M.-L. (1958), „Le culte d’Anăhită à Staxr et les premiers Sassanides”, În Revue de l’Histoire des Religions, nr. 153, pp. 154-175. Chaumont, M.-L. (1964a), „Où les rois Sassanides étaient-ils couronnés?”, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Le jugement des morts (Sources orientales, nr. IV), Paris, pp. 143-175. Mole, M. (1967), La légende de Zoroastre selon les textes pehlevis, Paris. Monnot, G. (1974), Penseurs musulmans et religions iraniennes. ‘Abd al-Jabbär et ses devanciers, Paris. Monnot, G. (1986a), Islam et religions, Paris. Monnot, G. (1986b), În D. Gimaret și G. Monnot, Sharastani. Livre des religions et des sectes, vol. I, Paris. Morgenstierne, G. (1942), „Orthography and Sound-system of the Avesta”, În Norsk tidsskrift for sprogvidenskap, nr. 12, pp. 30-82
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dar apariția islamismului radical a stârnit temeri că nici statul laic impus cu duritate de Atatürk nu va rezista unei noi generații care se revolta Împotriva părinților Îndepărtați de credință și care Își căuta rădăcinile În moștenirea mai veche a Islamului otoman. Elita mediului de afaceri și a profesiilor liberale din Turcia se găsea În proporție covârșitoare În orașul european Istanbul și se identifica entuziast cu codul vestimentar, cultura și practicile occidentale. Ca și alți estici ambițioși, ei vedeau În Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui Nora acordă un loc important creștinismului (ideilor, monumentelor, practicilor și simbolurilor creștine), dar nu cuprind decât un scurt capitol despre evrei (tratați mai ales ca obiect al asimilării, excluderii sau persecuției) și nimic despre musulmani. Nu era o scăpare. Islamul nu figura În palatul memoriei franceze, iar a-i atribui retrospectiv un loc ar fi contrazis Însăși logica proiectului. Dar omisiunea ilustra dificultățile care pândeau Franța și pe vecinii ei În legătură cu milioanele de noi europeni de pe continent. Dintre cei 105
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
surzi la perceptele morale ale ierarhiei catolice cândva atât de influentă. La sfârșitul secolului, mai mult de jumătate din polonezi (și un procent mult mai mare dintre cei sub 30 de ani) erau În favoarea legalizării avortului. Creștea În schimb popularitatea Islamului - pentru mulți tineri, el a devenit o sursă a identității comune și a mândriei colective În țările În care cetățenii de origine arabă, turcă sau africană erau Încă priviți și tratați ca „străini”. Dacă părinții și bunicii lor făcuseră eforturi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
evidente, era un caz aparte. În celelalte țări, autoritățile se temeau mai mult de alienarea crescândă a comunităților musulmane (arabii) și alții decât de un așa-zis reviriment al fascismului. și probabil că nu se Înșelau. Statele Unite continuau să trateze „Islamul” și pe musulmani ca o realitate Îndepărtată, străină și ostilă, care poate fi gestionată prin măsuri de securitate sporită și „război preemptiv”, Însă guvernele Europei aveau toate motivele să vadă lucrurile cu totul altfel. Mai ales În Franța, criza din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
colonii - vezi colonialism; creștinismul 705; diferențe de clasă 690; distincții regionale 187; efectele globalizării 671-680; efortul pentru integrarea economică 280-286; Europa Centrală - vezi Europa Centrală; Europa de Est - vezi Europa de Est; Europa de Vest - vezi Europa de Vest; granițe 686-688; harta (1942) 29; investiții În Statele Unite 717; islamul 705; musulmani 22, 676; naționalizarea industriei 336; nevoia de a uita Holocaustul 736-737; nostalgia 683-699; nuclearizarea 231-232; opoziția față de comunism 577; pericolul unui război nuclear 237; planuri urbanistice 357-360; prețul intrării În Î 731-732; probleme lingvistice 691-694; productivitatea forței de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la invazia americană În Î 715 IRI - vezi Institutul pentru Reconstrucție Industrială (IRI) Irlanda; Armata Republicană Irlandeză (IRA) - vezi Armata Republicană Irlandeză (IRA); „Duminica Însângerată” 431; mișcarea naționalistă 644-645; Ulster 429-431 Irlanda de Nord 429-431 IRO - vezi Organizația Internațională pentru Refugiați (IRO) Islamul În Europa 705 Israel; „războiul de șase zile” - vezi „războiul de șase zile”; invadarea militară a Egiptului 274-275, 296; războiul de Yom Kippur 418-419 istorie; ca nostalgie 699-706; distincția față de memorie 756; incertitudinea 516-517 Italia; „anii de plumb” 438; anticomuniști
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Insecta va devasta viile californiene, plantate atunci cu specii europene. La aceleași dezastre, aceleași remedii ca în Franța: soluția a fost utilizarea sulfurii de carbon și apoi altoirea varietăților atinse pe butași indigeni rezistenți la acest dăunător. Interdicției dogmatice a islamului, care consideră consumarea vinului drept "un păcat grav" (Coran, 2:219) i se alătură prohibiția americană. Prima "societate de temperanță" a fost fondată în 1789 de către 200 de fermieri din statul Connecticut. O jumătate de secol mai târziu societățile de
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
epocii este "persecuția orthodoxilor" în special de către ungurii catolici, pusă în oglindă cu "conservația orthodoxiei" ca garant al purității românești (Heliade Rădulescu, 1861, pp. 73, 81). Cealaltă mare ipostază a martirajului românesc întru credință ia forma luptei armate împotriva înaintării islamului începând cu secolul al XIV-lea. Inclusiv obținerea independenței naționale prin Războiul de eliberare sfârșit în 1878 cu victoria românilor împotriva turcilor este interpretat într-o cheie dublă. Alături de semnificația explicit politică, de obținere a libertății naționale, persistă în subsidiar
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cu victoria românilor împotriva turcilor este interpretat într-o cheie dublă. Alături de semnificația explicit politică, de obținere a libertății naționale, persistă în subsidiar o hermeneutică spirituală, în care triumful politic național este dublat de o victorie decisivă a creștinătății împotriva islamului. Addendum: suprastructura monarhică a memoriei naționale. Grilajul structural al memoriei colective românești, istoricește constituit, în notele sale dominante, de la scrierile cărturarilor Școlii Ardelene și desăvârșit prin contribuțiile istoriografiei romantice, a fost alcătuit din traversele originii, continuității, unității, independenței și spiritualității
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
la nivelul istoriei occidentale. Un leitmotiv sacrificial, care să reliefeze victimizarea poporului român înspre binele Europei creștine oferea o explicație mult mai confortantă. Iar istoriografia românească a găsit raționalizarea justificativă: statele române și-au epuizat energiile creative în stăvilirea înaintării Islamului. Astfel, chiar dacă "n-a avut niciun plan, iar cucerirea ținuturilor românești [...] a fost determinată de o necesitate" (Petrescu, Ilie și Totoiu, 1935, p. 217), "Mihai a luptat ca un erou pentru binele Europei creștine" (Constantinescu, 1928, p. 175). Starea obiectivă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
social-istorice interbelice legate de spiritualitatea românilor, cum ar fi teza "creștinismului genetic" (care exaltează vechimea creștinismului la români), teza românilor ca botezatori ai barbarilor, teza supraviețuirii românității prin religie în fața persecuției catolice, sau teza românilor ca apărători ai creștinătății în fața islamului. Vechimea creștinismului românesc este afirmată categoric în formule precum aceasta: Suntem [...] cel mai vechiu popor creștin din sud-estul european. Toți vecinii noștri, dar absolut toți, au fost creștinați mult în urma noastră" (Giurescu, 1942, p. 4). Creștinismul constituie ADN-ul spiritual
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cu îndârjire legea sa cea veche, adică credința ortodoxă și cu aceasta s-a mântuit de pieire" (Constantinescu, 1928, p. 71). Un alt topos de mare însemnătate al spiritualității românești o reprezintă teza românilor ca apărători ai creștinătății europene în fața islamului. Stăvilirea puhoiului turcesc și salvarea civilizației apusene devine un titlu de glorie în baza căruia este revendicată recunoștința statelor occidentale: "epopeea de o sută de ani, a răsboiului nostru cu turcii, luminează ca o măreață faptă de istorie universală, trecutul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Ștefan cel Mare au fost brațul armat, care a ținut pe loc năprasnicul val al Islamismului, salvând Europa creștină în clipa când ea lucra de zor la plămădirea civilizației moderne" (Constantinescu, 1928, p. 120). Contribuția românilor la războiul sfânt împotriva islamului nu s-a rezumat doar la o postură defensivă. Campioni ai cauzei creștinătății, atleți ai lui Crist, românii au încercat și să mântuiască Europa pe infideli. Pe lângă faptul că este prezentat ca un unificator al românității ("el spera să apuce
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
conduc singure, dar Patriarhul de la Constantinopol este considerat cel mai important ierarh, deși aceasta este o funcție onorifică) o neoprotestantismul (baptiști, metodiști, adventiști, penticostali); b) Spațiile religioase catolicismul: cele două Americi, Europa de Vest, Australia, Africa; ortodoxismul: sud-estul Europei, Rusia; protestantismul: America de Nord; islamul: Asia, Africa de Nord; hinduismul: este religia dominantă în India; budismul: este o religie care a apărut în India în antichitate, dar azi are aici puțini credincioși; sunt numeroși adepți în Sud-Estul Asiei și în Extremul Orient (Tibet, Mongolia, Japonia, Thailanda); iudaismul
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
religioasă în perioada contemporană sunt: mișcarea ecumenică; ecumenismul reprezintă o mișcare religioasă care dorește o unificare între diferitele religii, cu respectarea autonomiei și identității fiecăreia; a apărut în jurul anilor 1900, în cadrul protestantismului; modernitatea; creștinsimul s-a deschis spre modernitate, în timp ce islamul, budismul și hinduismul opun o rezistență îndârjită ideilor moderne; secularizare și laicizare (adică desprinderea societății de instituțiile și practicile religioase); criza spirituală, concretizată prin slăbirea autorității instituțiilor religioase; prozelitismul și libertatea religioasă; comunismul și ateismul; ascensiunea sectelor; conflictele religioase; fundamentalismul
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]