5,452 matches
-
zi, o dovadă fiind și dificultățile majore cu care se confruntă toate statele islamice în procesul lor de modernizare și democratizare. Dificultățile provin din faptul că textul coranic a apărut într-un context tribal, iar societatea care a zămislit civilizația islamică a fost mult timp puternic condiționată de reflexele sociale tribale ale beduinilor din deșertul arabic, așa cum Vechiul Testament și societatea care l-a zămislit au fost inițial condiționate de reflexele tribale ale locuitorilor zonelor semideșertice din Orientul Mijlociu. O bună ilustrare a
Șaria () [Corola-website/Science/308133_a_309462]
-
societatea care l-a zămislit au fost inițial condiționate de reflexele tribale ale locuitorilor zonelor semideșertice din Orientul Mijlociu. O bună ilustrare a faptului că Șaria există și se impune ca unic izvor care alimentează legislația din toate țările de religie islamică, este, de exemplu, documentul numit "Declarația de la Cairo", inspirat de Universitatea Islamică "Al Azhar" și adoptată în august 1990 de către reprezentanții oficiali ai tuturor statelor musulmane ale lumii, grupați în organismul numit "Organizația Conferinței Islamice". Scriitorul german de origine turcă
Șaria () [Corola-website/Science/308133_a_309462]
-
ale locuitorilor zonelor semideșertice din Orientul Mijlociu. O bună ilustrare a faptului că Șaria există și se impune ca unic izvor care alimentează legislația din toate țările de religie islamică, este, de exemplu, documentul numit "Declarația de la Cairo", inspirat de Universitatea Islamică "Al Azhar" și adoptată în august 1990 de către reprezentanții oficiali ai tuturor statelor musulmane ale lumii, grupați în organismul numit "Organizația Conferinței Islamice". Scriitorul german de origine turcă Necla Kelek explică că acest document reprezintă o poziție comună a tuturor
Șaria () [Corola-website/Science/308133_a_309462]
-
din toate țările de religie islamică, este, de exemplu, documentul numit "Declarația de la Cairo", inspirat de Universitatea Islamică "Al Azhar" și adoptată în august 1990 de către reprezentanții oficiali ai tuturor statelor musulmane ale lumii, grupați în organismul numit "Organizația Conferinței Islamice". Scriitorul german de origine turcă Necla Kelek explică că acest document reprezintă o poziție comună a tuturor statelor islamice ale globului, nefiind deci vorba despre o poziție marginală, ci de opinia oficial adoptată de statele musulmane. Ori analiza lui arată
Șaria () [Corola-website/Science/308133_a_309462]
-
Azhar" și adoptată în august 1990 de către reprezentanții oficiali ai tuturor statelor musulmane ale lumii, grupați în organismul numit "Organizația Conferinței Islamice". Scriitorul german de origine turcă Necla Kelek explică că acest document reprezintă o poziție comună a tuturor statelor islamice ale globului, nefiind deci vorba despre o poziție marginală, ci de opinia oficial adoptată de statele musulmane. Ori analiza lui arată că poziția lumii musulmane referitoare la drepturile fundamentale ale omului este una de respingere, deoarece articolul 24 al documentului
Șaria () [Corola-website/Science/308133_a_309462]
-
oficial adoptată de statele musulmane. Ori analiza lui arată că poziția lumii musulmane referitoare la drepturile fundamentale ale omului este una de respingere, deoarece articolul 24 al documentului precizează : ""Toate drepturile și libertațile stipulate în această declarație sunt subordonate legii islamice Șaria"" iar articolul 25 adaugă: ""Șaria este unica sursă de referință pentru interpretarea sau clarificarea oricărui articol al acestei declarații"" ceeace în mod practic, este incompatibil cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, care stipulează, printre multe alte precizări contrare Șariei
Șaria () [Corola-website/Science/308133_a_309462]
-
Muhammad". Pe planul învățământului, al politicii internaționale și al crimelor împotriva omenirii sau săvârșite prin mijloace tehnologice deasemenea, Șaria nu este compatibilă cu prevederile și organizarea de astăzi, cel puțin judecând după "Declarația de la Cairo" care precizează : ""Membrii Organizației Conferinței Islamice reafirmă rolul istoric și civilizator al comunității credincioșilor musulmani ("Umma") pe care Dumnezeu a făcut-o cea mai bună dintre națiuni și care a daruit umanității o civilizație universală și cumpănită"" și adaugă în articolul 19 că : ""Nu poate exista
Șaria () [Corola-website/Science/308133_a_309462]
-
China prin secolul al XIII-lea, și chiar și în Coreea, prin intermediul cuceririlor mongole. Tot în această perioadă, misionarii creștini nestorieni din India ajung pentru prima dată în Indonezia. Odată cu cucerirea arabă a Persiei din anul 644 și adoptarea religiei islamice în rândul locuitorilor ei, Biserica Persană a intrat în declin și nu s-a mai bucurat de un sprijin la fel de puternic ca înainte. Inițial, cu sediul stabilit la Ctesiphon, Patriarhia Nestoriană s-a mutat la Bagdad în secolul al VIII
Nestorianism () [Corola-website/Science/307658_a_308987]
-
(limba turcă: "Büyük Selçuklu Devleti"; limba persană: " سلجوقیان") a fost un imperiu medieval islamic sunnit turco-persan care s-a impus în zonele Orientului Apropiat și Mijlociu, unde a purtat lupte cu bizantinii și cruciații. A supus pe rând Afganistanul, Iranul, Siria, Mesopotamia și Anatolia. Selgiucizii își impun supremația în cadrul lumii arabe și controlează Califatul
Marele Imperiu Selgiuc () [Corola-website/Science/307746_a_309075]
-
pe rând Afganistanul, Iranul, Siria, Mesopotamia și Anatolia. Selgiucizii își impun supremația în cadrul lumii arabe și controlează Califatul de la Bagdad. Imperiul Selgiuc a fost fondat de Tughril Beg în 1037. Selgiucizii au unit statele din scena politică fărămițată din lumea islamică estică, jucând un rol crucial în timpul primei și celei de-a doua cruciade. Într-un areal cultural și lingvistic cu mari influențe persane, selgiucizii au creat o tradiție turco-persană, exportând în același timp obiceiuri iraniene în Anatolia. Strămoșul legendar al
Marele Imperiu Selgiuc () [Corola-website/Science/307746_a_309075]
-
referă în zilele noastre în general la Pământul lui Israel, adică regiunile care au importanță religioasă pentru toate cele trei religii monoteiste abrahamice: mai ales pentru iudaism și creștinism, iar într-o măsură ceva mai mică și pentru islam. Puteri islamice - de etnie arabă și apoi turcă - au cucerit regiunea pentru aproape o mie și trei sute de ani, cu o întrerupere în timpul cruciadelor. Cruciadele au fost inițiate în evul mediu de către conducătorii spirituali și politici catolici din Europa sub pretextul recuperării
Țara Sfântă () [Corola-website/Science/306492_a_307821]
-
numai) de râul Iordan ca fiind sacru, așa cum este menționat în Coran, (5:20-21). Țară Sfântă, pământul binecuvântat de Dumnezeu, este, după cum afirmă teologul arab contemporan Abdullah Yusuf Ali, teritoriul care cuprinde Siria, Palestina și orașele Tyr și Sidon. Tradițiile islamice timpurii descriu Țara Sfântă ca "Damascul, Palestina și o parte din Iordania", ca " "Levantul" sau "Siria" (ash-Sham), ca "regiunea dintre al-Arish și Eufrat", sau ca "pământul Ierihonului". Musulmanii consideră depresiunea de lângă Muntele Sinai, Tuwa, ca fiind sacră, ea fiind menționată
Țara Sfântă () [Corola-website/Science/306492_a_307821]
-
din Iordania", ca " "Levantul" sau "Siria" (ash-Sham), ca "regiunea dintre al-Arish și Eufrat", sau ca "pământul Ierihonului". Musulmanii consideră depresiunea de lângă Muntele Sinai, Tuwa, ca fiind sacră, ea fiind menționată în Coran (20:12). Acest loc este numit în tradiția islamică "Valea Sfântă" (الوادي المقدس). În limba arabă, orașul Ierusalim este cunoscut ca "al-Quds", "Sfântul", în sensul de sanctuar. "Pământul Sfânt" este un termen folosit uneori de musulmani (deși nu este menționat ca atare în Coran) pentru a denumi regiunea în
Țara Sfântă () [Corola-website/Science/306492_a_307821]
-
În afara Ierusalimului, principala atenție a constructorilor s-a îndreptat către ridicarea castelelor și fortărețelor: Kerak și Montreal în Oultrejordain (Transiordania) și Ibelin lângă Jaffa sunt cele mai reprezentative exemple. Arta cruciată a fost un amestec de stiluri vest-european, bizantin și islamic. În orașele mari ale regatului au funcționat băi publice, cu instalații sanitare interioare și diferite alte facilități pentru igienă, care erau absente în orașele europene. Cel mai cunoscut monument al artei cruciate poate fi considerat Psaltirea Melisendei, un manuscris împodobit
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
Cour de la Fond" (pentru rezolvarea disputelor comerciale) și "Cour de la Mer" (tribunale maritime), cele din urmă numai în orașele-port. Existența unor tribunale ale băștinașilor musulmani sau ortodocși nu este cunoscută din izvoare istorice certe, dar este de presupus că liderii islamici locali, "ra'is", exercitau un anumit grad de autoritate judecătorească asupra coreligionarilor lor. Pentru crime extrem de grave, chiar și nelatinii sau oamenii de rând erau judecați de "Haute Cour". Regele era recunoscut în mod oficial ca șef al Înaltei Curți
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
Jean, regina Iolanda-Isabella. Frederick a condus a șasea cruciadă în 1228, și a pretins coroana Ierusalimului prin dreptul regal al soției sale, așa cum făcuse și Jean de altfel. Efectivele armatelor lui Fredrick și prestigiul de care se bucura în lumea islamică au fost suficiente pentru reocuparea fără luptă a Ierusalimului și a altor orașe, (Betleem, Nazaret) și a unui număr de castele. Toate acestea au fost consfințite într-un tratat cu sultanul Ayyubid Al-Kamil. Totuși, nobilii din Transiordania, conduși de regentul
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
pactul sinucigaș al apărătorilor cetății Masada și revolta lui Bar Kohba, care au fost considerate morți justificabile în fața unor inamici mai puternici. Înainte de cruciade, comunitățile evreiești erau divizate în trei mari regiuni, independente una de cealaltă: evreii locuitori în țările islamice, cei din Imperiul Bizantin și cei din Europa Occidentală catolică. Evenimentele începute în 1096 au generat apariția unei conștiințe a unității celor trei mari grupuri. Cu prilejul postului de 9 Av comunitățile așkenaze obișnuiesc să comemoreze și să deplângă și
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
în sprijinul Edessei, dar au ajuns prea târziu. Joscelin al II-lea a continuat să conducă resturile comitatului din noua capitală de la Turbessel, dar, treptat, restul teritoriului a fost cucerit sau vândut Imperiului Bizantin. Zengi a fost slăvit în lumea islamică drept "apărător al dreptei credințe" și "al-Malik al-Mansur" ("rege victorios"). El nu a declanșat un atac împotriva resturilor Comitatului Edessei sau împotriva Principatului Antiohiei așa cum se temea toată lumea creștină, deoarece a trebuit să se întoarcă acasă să rezolve problemele apărute
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
răspândită în Africa de est. Mai există o minoritate de cca 10 000 de Kharidjiten (popor cu care au fost conflicte la alegerea califului). Problemele și conflictele politice din Zanzibar sunt generate de tendința arabă de a constitui un stat islamic independent de Tanzania. Primii care au sosit pe insulă au fost negustorii arabi prin secolul VIII, ei denumind coasta insulei "bar des zandj " (coasta omului negru), prin arabi extinzându-se și religia islamului pe insulă. Datorită necesității de comunicare a
Zanzibar () [Corola-website/Science/306632_a_307961]
-
înseamnă Dumnezeu în limba arabă. Termenul desemnează noțiunea de Dumnezeu atât pentru arabii musulmani, cât și pentru arabii creștini. El este însă cunoscut mai ales prin religia Islamică, care este religia majoritară a arabilor, fiind un derivat din al-ilah (dumnezeul), care sugerează unicitatea lui. Utilizarea implicită a articolului hotărât în "" indică deci unitatea divină. În ciuda numelui diferit dat lui Dumnezeu, musulmanii consideră că Dumnezeul la care se închină
Allah () [Corola-website/Science/306620_a_307949]
-
lui Allah ("tawhid"). Acest monoteism este absolut, nu relativ sau pluralistic în orice sens al cuvântului. Originea termenului Allah precede apariția islamului, acesta fiind un zeu al panteonului arab politeist, alături de consoartele lui feminine, anume Al-Lat, Al-Uza și Manat. Istoriografia islamică amintește de un manuscris pe pergament, al cărui autor este bunicul profetului Mahomed (anume Abd-al-Mutalib), care privește reglarea unei datorii, încheiată conform tradiției locului cu invocarea divinităților adorate pe post de martori, anume Alah și Al-Milkan. Acest fapt se înscrie
Allah () [Corola-website/Science/306620_a_307949]
-
-lea. Galerele au fost folosite în războaiele antichității de către Imperiul Persan, Grecia Antică și Roma Antică până în secolul al IV-lea. După căderea Imperiului Roman de Apus, galerele au fost folosite în continuare de marina bizantină și de noile state islamice. Statele medievale din jurul Mării Mediterane (mai ales republicile italiene maritime ca Veneția, Pisa și Genova) au folosit galere până la apariția caravelei, în secolul al XVII-lea. Bătălia de la Lepanto (1571) a fost una din cele mai mari bătălii navale în
Galeră () [Corola-website/Science/306639_a_307968]
-
cu arabii palestineni la Oslo s-au pus bazele Institutului Peres pentru pace și s-a deschis ambasada Vaticanului. Arabii din Yaffa, organizați începând din 1967 în instituții ca Trustul de caritate musulman și apoi după 1973 în Asociația filantropică islamică Al Maqassid ( al-Maqasid al-Khayriyya al-Islamiyya) condusă de Abdel Badawi Kabub, iar din 1979 și în asociația cu platformă naționalistă laică Rabita ("Societatea Arabilor din Yaffa") au dus o luptă prelungită cu birocrația primăriei și a guvernului, pentru menținerea moscheei Hassan
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
Arabilor din Yaffa") au dus o luptă prelungită cu birocrația primăriei și a guvernului, pentru menținerea moscheei Hassan Bek din fostul cartier dărâmat Manshiye, ca loc de cult musulman. În 1981 din inițiativa asociației Al Maqassid ,cu ocazia anului nou islamic, a avut loc în semn de protest în această moschee, multă vreme pustie și neutilizată, primul serviciu divin de la 1948 , fiind prezent ca invitat primarul de atunci al Tel Avivului, Shlomo Lahat. Prăbușirea accidentală a minaretului moscheei la 8 aprilie
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
primarul de atunci al Tel Avivului, Shlomo Lahat. Prăbușirea accidentală a minaretului moscheei la 8 aprilie 1983 a trezit și mai mult nemulțumirea publicului arab din Yaffa. Autoritățile municipale din Tel Aviv au hotărât înființarea la Jaffa a unui Consiliu islamic "Al Hay'a al Islamiya" inaugurat în 1988 și care a preluat răspunderea pentru renovarea moscheei, cu ajutorul a unor donații. În 1994 moscheea Hassan Bek renovată, cu un minaret de aproape de două ori mai înalt, a fost redată serviciului religios
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]