5,069 matches
-
abia după ce-i zbură cilindrul, descoperindu-i o frunte frumoasă și foarte înaltă. Părul castaniu pornit din cărare îi acoperea un început de pleșuvie, iar pleoapele, închise de-odată ca de o suferință rău ascunsă, i se ridicară, dând la iveală retinele verzi, mărite de sticlele convexe ale ochelarilor cu hulubele de celuloză neagră, aruncate ca două punți masive pe dedesubtul tâmplelor cărunte. Prin jgheabul din spatele unei urechi, i se prelingea o șuviță de sânge, câteva secunde mai târziu, când așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
unul În tovărășia celuilalt. Nu-i trecuse nici o clipă prin minte că atracția reciprocă ar fi putut lua o coloratură morbidă și duce către acte nenaturale și interzise. În mod limpede, viciul latent ascuns În firea lui Jukovski ieșise la iveală În urma contactului cu atmosfera nesănătoasă de la Villa Ungri. Așezat În compartimentul de clasa Întâi al trenului care Îl ducea de la Napoli la Florența, privind pe geam la câmpiile verzi acoperite cu recolte bogate, la livezi și crânguri de măslini strălucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cam melodramatică. Tânărul erou rămânea orfan și era adoptat de o rudă, colonelul Ibbetson, care Îl crescu ca pe un gentleman, dar se dovedi a fi el Însuși un nemernic (Henry presupuse că, la vremea potrivită, avea să iasă la iveală că pentru uciderea sau rănirea acestui individ era Peter la Închisoare). Peter se făcea arhitect și se Îndrăgostea disperat de o tânără ducesă, care era, În realitate, prietena sa din copilărie. Dacă primele capitole avuseseră un realism naiv dar sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
La mijlocul lui noiembrie se duse la Bath, unde trupa ocupa fermecătorul Teatru Royal, pentru a livra În persoană textul complet revizuit. Membrii familiei Compton se declarară Încântați de noua formă a actului patru, dar o testare la Bristol scoase la iveală noi probleme pentru care era nevoie de noi ajustări, noi tăieturi și alte noi monologuri, la care lucră În ultima săptămână din noiembrie, Într-o Londră sufocată de o ceață plină de funingine, „groasă ca supa de mazăre“, care plutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lui Daly pe unul dintre ele, Henry Îl extrase din teanc și Îl desfăcu, rupându-l. Înăuntru era un bilet scurt, prin care era informat că avuseseră loc două lecturi ale piesei la teatru, În săptămâna aceea, care scoseseră la iveală probleme majore, și că Daly propusese o nouă lectură, cu Întreaga distribuție, În dimineața următoarei zile de miercuri, pentru ca Henry să vadă cu ochii lui care erau acestea. „Pe scurt“ - conchidea Daly - “Îi lipsește intriga.“ Henry nu consumase decât unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și anume faptul că plănuise deliberat și rece să se sinucidă, prefăcându-se doar că are mintea tulburată de boală. Termenul „sigilat“, care apărea de mai multe ori În mesaje și care sugera secrete Întunecate așteptând să fie scoase la iveală, Îi stârnea teama. Nu se Îndoia că Fenimore se omorâse și era destul de devastat de tragismul acestui fapt, dar lucrul de care Îi era cu adevărat frică era că ar fi putut găsi dovezi că făcuse pasul din cauza lui. Corectitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
totală a Încrederii În sine ca rezultat și efectul său dezastruos asupra celorlalți actori; gălăgia tot mai mare provocată de zeflemele și măscări pe măsură ce actul al treilea se apropia de sfârșit. Informații despre misterioasa telegramă primită de Alexander ieșiseră la iveală și presa făcea speculații cu privire la posibilitatea ca spectacolul să fi fost intenționat perturbat de o grupare plătită. Cineva care fusese de față trimise o scrisoare către Pall Mall Gazette, În care afirma că lojele de sus erau pline cu bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
incursiuni Îngrijorătoare În modesta sa pivniță. Bănuia că individul este Într-o permanentă stare de ușoară amețeală, dar era dificil de acuzat, căci masca abil simptomele sub obișnuita extravaganță a gesturilor profesionale, Înconjurând cu Înflorituri masa din sufragerie, scoțând la iveală, parcă de nicăieri, farfurii și carafe, ca un iluzionist, sau stând drepți lângă servantă, cu privirile Încețoșate și chipul impasibil, În timp ce stăpânul și invitații lui consumau mâncarea. Un scriitor pe nume Ford Madox Hueffer, un tânăr Înalt și suplu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
al unui milion de jurnale și zarva iresponsabilă a zece milioane de guri bârfitoare. Plăcutului sentiment al muncii Împlinite i-a fost furată toată dulceața, toată intimitatea, toată solemnitatea. Frenezia americană a fost, desigur, cea mai zgomotoasă, scoțând parcă la iveală dovezi monstruoase de dezorganizare; s-ar spune că ea l-a prezentat unui continent cu șaptezeci de milioane de locuitori ca pe obiectul unei venerații neegalate până acum de vreun geniu. Demostrațiile și revelațiile l-au Învăluit ca o ronde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fără să fie nevoie. Ea contrazice memoria, care se dă pedantă și, pusă pe ceartă, vrea întotdeauna să aibă dreptate. Atunci când este asaltată de întrebări, amintirea se aseamănă unei cepe, care ar dori să fie decojită, ca să se scoată la iveală ceea ce stă scris acolo și poate fi citit literă cu literă: arareori lipsit de echivoc, adeseori scris în oglindă ori încifrat în cine știe ce fel. Sub prima coajă, ce încă mai foșnește uscat, se găsește următoarea, care, abia desprinsă, lasă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
butoaie și de lăzi, au ajuns, pentru odihna din urmă sub dalele de gresie și granit, până în secolul optsprezece, prosperi negustori și proprietari de corăbii. Indiferent cui îi puteau fi atribuite oasele și oscioarele, erau parte din pietrele scoase la iveală, depuneau mărturie odată cu ele. Probabil de aceea, se spunea, încă din anii ‘50, spațiul pustiu al bisericii a slujit drept decor pentru filmele poloneze: din perspectiva operatorilor și a regizorilor, lumina ce cădea prin ferestrele înalte, doar parțial acoperite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
atât de apăsătoare. Gata cu furișatul plin de jale de colo-colo, gata cu tândăleala bolnăvicioasă. Învinșii se trezeau la viață. Mai mult: înfrângerea noastră totală elibera energii care, în timpul războiului ce se tot întindea, fuseseră îngropate, iar acum ieșeau la iveală, ca și când tot ar mai fi fost posibil să învingem - chiar dacă pe un alt teren. Puterea de ocupație tolera acest talent organizatoric parcă înnăscut al germanilor ca pe dovada practicată cu râvnă a unei aplecări speciale. Noi ne-am organizat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bat din nou la ușă și cer să fie primiți. Memoria se sprijină pe amintiri care, la rândul lor, umblă după alte amintiri. În felul acesta, ea i se aseamănă cepei care, cu fiecare coajă ce se desprinde, scoate la iveală lucruri de mult uitate, până la dinții de lapte ai celei mai fragede copilării; pe urmă, însă, ascuțișul cuțitului o ajută să-și îndeplinească un alt rost: tocată strat după strat, ea declanșează lacrimi ce tulbură privirea. Mă găsesc, mai exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
obiectul propriu-zis al foamei mele constante, provocarea a venit abia atunci când niște clienți anonimi au comandat mai multe copii ale unui tors înalt de 90 de centimetri. În orice caz, șeful firmei a făcut pe misteriosul atunci când a scos la iveală modelul înfășurat, cu grijă, în pături de lână. Ghipsul trăda fără echivoc faptul că fusese zămislit de un sculptor, odinioară recunoscut, chiar celebru, dar expulzat în perioada nazistă, cu sculpturile lui cu tot, din toate muzeele: Wilhelm Lehmbruck; îl întâlnisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
deschide la Geneva un restaurant ca toate celelalte; servește bucate prin nimic diferite de cele vechi: maioneza e galbenă, verdețurile - verzi, cassata - un curcubeu, iar orice roast-beef - roșu. Sunt gata să-i pună eticheta de reacționar. Atunci, Darracq dă la iveală oul lui Columb. Surâzând din vârful buzelor, senin, cu siguranța pe care i-o insuflă geniul, Îndeplinește actul sumar care Îl așază pe vecie În vârful cel mai ascuțit și mai Înalt al bucătăriei. Stinge lumina. Și cu aceasta inaugurează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-i Barnes? — Nu știu! Caut! — Nu e nimeni În B, strigă el și sări pe treptele ce duceau În Cilindrul C. Tina și Fletcher se aflau acolo, meșterind În spatele consolelor de la computere. Panourile din spate erau trase afară, scoțând la iveală cabluri și circuite imprimate. Luminile camerei fulgerau În roșu. Toate ecranele clipeau: AVARIE - SISTEME VITALE — Ce se Întâmplă aci? țipă Norman. Fletcher flutură mâna a lehamite. — Naiba știe! Se Întoarse și Îl văzu pe Harry stând apatic Într-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
opri acolo; la fel făcu și Harry. — Mi-e foame, zise acesta. — Mâncați ceva, spuse Beth. Eu am mâncat. Am găsit un fel de batoane cu nucă sau cam așa ceva. Sunt bune la gust. Trase un sertar și scoase la iveală niște batoane ambalate În folie metalică, Întinzându-le câte unul. Norman descoperi sub folie ceva asemănător cu ciocolata. Avea un gust uscat. — Ceva de băut? — Desigur, spuse Beth deschizând un frigider. O Coca-cola dietetică? — Îți arde de glume! — Aspectul cutiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se închid pentru o clipă. Urmează un geamăt și imaginea se mișcă. Țipătul fetei și al doilea zgomot înfundat. Oligofrenul triumfător, lovind cu ciocanul. Țipete, voci, trupul care se rotește ușor și se prăbușește cu fața în jos lăsând la iveală o gaură în craniu, plină de noroi roșiatic. Ciocanul ținut de mîna noduroasă care mai izbește odată cu putere. Imaginea se schimbă: sirene, ambulanța și oameni în halate împingînd în fugă targa pe marginea căreia se bălăngăne ca pe o undiță
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
epoca în care aș fi putut flirta cu ei era de mult apusă. Adam era așa de înalt și arăta așa de sexy chiar dacă purta doar o pereche de blugi decolorați și un tricou gri. Ca desert, am scos la iveală fursecurile cu ciocolată, care au fost primite cu mult mai mult entuziasm decât fuseseră primite pastele. Bătălia plină de îmbrânceli care s-a iscat între Anna, Helen și tata pe tema cine apucă cea mai mare bucată din desert a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu toate c-ar fi trebuit, doar este cel care-i dă lui De Niro ideea să-și cumpere un Magnum, cum ar fi vrut să facă și el, că-l Înșela nevasta la fereastră (scenă În care iese la iveală că De Niro joacă precum Scorsese sau invers), numai că fiind un tip tăcut și excesiv, driverul Își cumpără vreo cinci pistoale plus un cuțit de vînătoare ca pentru grizzly. Subiectul filmului e limpede și amar: un taximetrist solitar bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
balansată din punct de vedere narativ În care cea din urmă Își povestește nunta putîndu-l determina să pălească chiar și pe Dinu Săraru, la conacul căruia s-a desfășurat inubliabilul eveniment, ori pe Borges, care e nevăzător. Mireasa dă la iveală un text ultrasensibil, aproape un metatext, din care izvorăște bucuria de a trăi, de a fi de bon ton, de a te căsători. Multe dintre aceste cuvinte cît și din cele ce se vor ivi mai jos Îi aparțin autoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mașina polițiștilor. La ferestre Începură să se aprindă lumini. Curioșii scoteau capul pe uși. Jack se Întoarse În casă. Ceață de marijuana. Chiar dacă trecuseră patru ani, tot i se părea că miroase ca lumea. Hudgens trăgea de sertare, scoțînd la iveală falusuri artificiale și zgărzi de cîine țintuite. Jack găsi telefonul și căută În agenda telefonică informații despre furnizori, dar nu avu baftă. Dinăuntru căzu o carte de vizită: „Fleur-de-Lis. Douăzeci și patru de ore pe zi. Orice vă doriți.“ Sid Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se murdărise de sînge. Îl doborî pe golan cu un dublu croșeu executat ca la carte. Exley ieși În fugă din blocul de detenție. Urlete, strigăte, țipete - mai rău decît o mie de sirene de cod 3. Stens scoase la iveală o sticloanță de gin. Bud Îi și vedea pe toți cei aflați acolo trimiși la munca de jos, În cartierul negrilor. Ridicat pe vîrfuri, avu parte de o priveliște de nota 10: Exley Îndesa pileală În depozit. Glasuri: Brava, băiatu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
trase mașina În parcare. Jack văzu scările - un singur etaj cu camere - și, la capătul scărilor, o ușă larg deschisă. Urcară și intrară. Un coridor scurt. Uși care abia se țineau În balamale. Jack Își scoase arma. Denton dădu la iveală două pistoale: un revolver de calibrul 38 și altul semiautomat, scos de la gleznă. Luară camerele pe rînd și ajunseră la 114. Denton se trase În spate. Jack se dădu și el Înapoi. Izbiră În aceeași clipă. Ușa zbură din balamale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
asta. — Căpitane, observ că mi te adresezi cu „șefule“ doar cînd vrei ceva de la mine. Millard rîse. — Thad, geniștii au descoperit În Griffith Park cartușe goale care se potrivesc și-am auzit că cei din Strada 77 au scos la iveală portmoneele și poșetele. Așa este? — Da, acum o oră, Într-un canal. Năclăite de sînge și șterse cu grijă de amprente. Cei de la Investigații Speciale au descoperit că se potrivește cu sîngele victimelor. Tot negroteii sînt, Russ. SÎnt sigur. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]