5,195 matches
-
i-au făcut pe unii dintre ei să se simtă atrași mai degrabă de programele ideologice radicale ale partidelor istorice. Apariția partidelor politice: problema consensuluitc "Apariția partidelor politice\: problema consensului" Diversificarea vieții politice într-o pluralitate de partide s-a izbit de la început de principiul consensului, care reprezenta o componentă centrală a ideologiei tehnocrației, puternic susținută de marea majoritate a colectivității. Atitudinea față de consens a fost factorul determinant al căii adoptate pentru diversificarea politică. Principiul consensului avea, în acel context, o
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
de a acționa: pentru reușita unei acțiuni, sunt foarte importante motivarea actorilor de a realiza obiectivul propus, capacitatea lor de a se organiza și acționa colectiv (capitalul uman și social), mentalitățile moștenite; c) rezistențe sociale: orice schimbare de amploare se izbește, inevitabil, de rezistențe venite din partea diferitelor grupuri sociale care ar putea avea interese/atitudini adverse față de direcția schimbării. Asemenea factori sunt explorați în mod special în teoria marxistă a claselor sociale. Toate efectele negative ale dificultăților cu care se confruntă
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
economice însemnate pentru privatizare, motiv pentru care unele privatizări au devenit chiar mai costisitore decât neprivatizarea. Insistența Occidentului asupra privatizării rapide a reprezentat o opțiune cu efecte contradictorii asupra reformelor economice. Programul de privatizare rapidă, dincolo de argumentele teoretice, s-a izbit în România de două probleme structurale. Sursele interne pentru privatizare au fost la început, practic, inexistente. Nici sursele externe nu au fost suficiente. Disponibilitățile pentru privatizare ale Occidentului, cum era firesc, au fost absorbite cu prioritate de către țările mai apropiate
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
față de aceste personalități istorice despre care Hegel scria: "Cu toții sînt numiți eroi întrucît țelurile și vocația lor își au izvorul nu în cursul firesc al lucrurilor, sancționat de ordinea existentă, ci dintr-altul, lăuntric, mereu ascuns la suprafață, care se izbește de lumea exterioară și o face țăndări, precum puiul cînd iese din ou. Așa erau Alexandru, Cezar, Napoleon". După cum spuneam, Max Weber se gîndește mai curînd la profeți, la cei ce știură să conducă popoarele și să le dea o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
astfel de minoritate politică sau religioasă, de către un om singur, artist creator al unei noi arte, savant vestind un nou adevăr, sînt inerente în acest conflict. Ele sînt indispensabile pentru ca aceștia să poată trece peste rezistențele afective de care se izbesc. Faptele vorbesc mai mult decît cuvintele. "Analogia merge și mai departe scrie Freud despre eroii din cultură prin faptul că în timpul vieții, adesea dacă nu întotdeauna, aceștia erau batjocoriți și maltratați, chiar executați cu cruzime. La fel, tatăl arhaic n-
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ca urmare a unor înzestrări excepționale și a unei idei, a unei viziuni asupra lumii, pe care ei o proclamă. Aceasta devine pasiunea dominantă a unei clase, a unui partid, a unui popor. Prezența acelor înzestrări cu adevărat carismatice ne izbește la un individ, mai ales atunci cînd cuvinte care ar părea ridicole spuse de un oarecare, gesturi pe care le-am considera nepotrivite la un altul nu sînt nici rizibile și nici deplasate la el. Dimpotrivă, provoacă o puternică impresie
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sau nu, Alexandru Saucă pare să fie un purtător de cuvânt al Securității. * În România ’89. Din nou în calea năvălirilor barbare. Complot împotriva României (1995), Angela Băcescu începe - apocaliptic și demagogic - cu un fel de preambul explicativ: „Blestemul istoriei izbește din nou pământul și sufletul românesc”; și continuă: „Gestul: Două mâini (Bush și Gorbaciov) s-au strâns la Malta în 2 decembrie 1989. În rest miros de sânge și de tancuri. Contragestul: Două mâini (generalii Ștefan Gușe și Iulian Vlad
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
pierderea controlului (vezi Capcana nr. 34). Deseori, managerii nu simt turbulența asociată cu schimbarea, deoarece se țin de volan și știu dinainte Încotro se Îndreaptă. Cei care trebuie să se obișnuiască cu schimbările se simt de obicei de parcă ar fi izbiți de colo-colo, ca niște mingi. Câștigați sprijinul angajatului Pentru a-i determina pe angajați să sprijine schimbarea ce urmează să fie implementată, este nevoie de conștientizarea gamei largi de motive pentru care oamenii i se Împotrivesc și de un plan
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
pierdut. Ci că, după cum mi-am dat seama În cele din urmă, nu meritam să câștig. Nu reușisem să mă ridic la Înălțimea așteptărilor. „Îmi pare rău, nu ați obținut comanda” Cuvintele cumpărătorului de la celălalt capăt al firului m-au izbit ca un upercut al lui George Foreman. După patru luni de eforturi extraordinare din partea departamentului meu, comanda care ar fi avut un impact deosebit asupra profiturilor noastre a fost obținută de o altă companie. Cumpărătorul ne-a mulțumit pentru efort
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
să mai bată la ușă. Pentru a ne lipsi pe cât posibil de surprize, țineam ușile deschise. Totuși, Într-o zi, aveam de dat un telefon important și am Închis ușa pentru a nu fi deranjat. Dintr-odată, ușa s-a izbit de perete și un om cât un munte a dat buzna Înăuntru. Dacă l-ați văzut vreodată pe Kramer cum Își face intrarea În bine-cunoscutul serial Seinfeld, veți ști despre ce vorbesc! Omul a intrat În birou cu un mers
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
cititorule Îngîmfat ai voi Înțelesul poemului) Un poem ca atîtea alte stele ca atîtea alte plante Dar nu simți cum izbucnește din țesuturile mele o flacără Nu simți cum armăsari năzdrăvani gîndurile imaginele mănîncă jăratec SÎngele meu ca o lance izbește lespezile cerului Deschidă-să mormintele și iasă fiul omului Pumnii mei zguduie temeliile soarelui Temeliile nopților Și ca Prîzlea cu cuțitul insomniei sub bărbie aștept venirea pasărei măiastre .......................................... CÎnd izbucnirea magneziului Într-o zecime de secundă A făcut ca placa fotografică
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
etc. etc. pretutindeni sînt căutate interferența, ecoul, reverberația culorii, conjugarea straturilor temporale: Să-ți amesteci cu cioburile ecourilor amintirea și sîngele Atunci În palma minții se va opri o lăcustă divină Atunci de porțiile de bronz ale ploii se va izbi un buzdugan invizibil ...................................... Vei fi deodată vuiet și liniște. Revelația, miracolul, misterul, despre care vorbește poetul În atîtea rînduri, stau tocmai În acest sentiment al comunicării / comuniunii, afirmat În contrast radical cu „această-ntemnițare a omului Într-Însul”, cu solitudinea În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
anchilozat, tînjind timid spre lumină, nu se rezolvă, iar sfîrșitul e o ruptură presimțită În degradarea peisajului, În distanțarea de lumina solară și răcirea atmosferei: „Parcă pe pînzele subțiri de păianjen ale atmosferei, o pojghiță a lunecat; În ogrăzi securile izbesc cioturile de lemn cu un regret vibrînd ca o vîslire de păsări. Am lăsat departe mărgelele galbene ale soarelui. Aici buruienile se rup cu un zgomot sec și cîmpul zbîrcindu-se pe nesimțite se pregătește pentru lungile luni de ger. [...] Frigul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lipsește nici arena corridei, ce-și Împrumută recuzita specifică În, bunăoară, modelarea unor stări de spirit dinamice, ca În secvența III din Brățara nopților: Munții s-au năpustit În arena privirilor Toreador inima Îi Întărîtă fluturînd mantie sîngele. Minutele sună, izbesc treptele trupului ca mărgelele — cu o variațiune În XVIII: „toreador anotimpul prinde În goană coamele furtunei”. În alte registre spectaculare e aproximată metaforic o stare sufletească asemănătoare: „Sună țambalele vântului și dansatoarea sîngelui Începe danțul cuțitelor”; sau: „Visul flux reflux
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de abanos al flautului. Aceleiași scheme dinamice i se subordonează nenumărate alte secvențe ale operei, argumentînd astfel În favoarea unei „figuri” de relativă stabilitate a imaginarului lui Voronca. „Privirea e un arcuș, deșteaptă viorile depărtărilor”, „Se dilată ca o pupilă rîsul izbește În cremene zorile /.../ Se deșteaptă o pasăre sub frunte”, „SÎngele tău e-n trîmbițele vinelor chiotul / Care va deștepta cocoșul sălbatec și pantera”, „tictacul deșteptător al ierbii”, „Piciorul trezește vioara potecii, o Încoardă” - sînt exemple culese doar din Brățara nopților
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
genialitatea femeilor, încă nepusă în valoare în istoria patriarhală, și că genialitatea se va actualiza atunci când femeile vor avea conștiința libertății și a drepturilor lor. La această etapă, ca și la toate cele ce urmau să vină, feministele s-au izbit de argumentele conservatorilor, între care, cel mai vehiculat și mai înspăimântător (menit să țină marele publicxe "„public" la distanță) se referă la posibilitatea dispariției familiei dacă femeile au drepturi egale. Adela Xenopolxe "„Xenopol,Adela", alături de alte feministe,xe "„feminist" consideră
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
și de conservatorism politic, inclusiv în societățile dezvoltate). Femeile care îndrăznesc să își controleze sarcinile sunt dur pedepsite, uneori chiar ucise. Cuomo remarcă, de exemplu, faptul că tendința apuseană de a influența politicile de planificare în țările slab dezvoltate se izbește de mecanismele patriarhale, adesea ignorate de către politicienii bărbați. Cu alte cuvinte, ecologia în varianta limitării creșterii populației prin politici reproductive liberale pentru femei nu este cu putință fără feminism (emancipareaxe "„emancipare" femeilor și lichidarea patriarhatului). Ecofeminismulxe "„ecofeminism" se implică actual
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Întemeietor, hărăzit să devină model. Poezia nevoită să exprime asemenea trebuințe este, fatalmente, didactică și sentențioasă, fără contact cu obiectele materiale. Programatică la acest prim nivel, ea se silește să Îndoaie abstracțiunile și să le dea un ritm care să izbească mai plăcut urechea și să fie mai ușor de reținut. Poezia lirică propriu-zisă, cea erotică, arată deja o sensibilitate obosită, crepusculară, curioasă la un spirit Întemeietor. El nu mai pune hotare și nu mai arată disperarea de a nu ști
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Întîmplare de mîna naturii, sau o peșteră fără nici o urzire regulată de arhitectură, ale căria colțuroase afundări pare c-ar cuprinde oricare comori sau curse tainice, o Înșiruire de munți fără căpătîi și oarecare fundături; toate aceste și asemenea acestora izbesc imaginația noastră și nasc În noi cugetări Înalte, care pricinuiesc sublimul ce Îl numim sublim În cele din afară.” Textul are valoarea unui program liric. Nu sînt singurele „objecte” pentru poezie, dar, nu mai Încape Îndoială, sînt objectele cele mai
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Umbra lui Mircea. La Cozia, sugestia ștergerii reliefurilor, a impresurării nopții este admirabilă: „Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate; Către țărmul dimpotrivă se Întind, se prelungesc, Ș-ale valurilor mîndre generații spumegate Zidul vechi al mănăstirei În cadență Îl izbesc. Dintr-o peșteră, din rîpă, noaptea iese, mă-mpresoară: De pe muche, de pe stîncă, chipuri negre se cobor; Mușchiul zidului se mișcă... printre iarbă se strecoară O suflare, care trece ca prin vine un fior. Este ceasul nălucirei: un mormînt se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Întunericul domnește; Tot e groază și tăcere... umbra intră În mormînt. Lumea e În așteptare... turnurile cele-nalte Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jălesc Și-ale valurilor mîndre generații spumegate Zidul vechi al mănăstirei În cadență Îl izbesc.” Tema turnului, care apare și În alte poeme (Răsăritul lunei. La Tismana, Trecutul. La mănăstirea Dealului), ar putea sugera o detașare a imaginației de lanțurile rațiunii pedestre, o ordonare a ideilor pe axul verticalității. În toate mitologiile turnul reprezintă o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
verdeață, Se opri; apoi privirea-i peste lume aruncînd. Lumină adînci prăpăstii, mănăstirea Învechită, Deodală cetățuie, ce de turnuri ocolită. Ca de lună colorată și privită de departe, Părea unul din acele osianice palate, Unde geniuri, fantome cu urgie se izbesc; Și pustiul fără margini, și cărarea rătăcită, Stînca, peștera adîncă, În vechime locuită De al muntelui sfînt pusnic ce sîrmanii Îl iubesc. Erau dulci acele ceasuri de extaz și de gîndire, Șoptele, adînci murmure ce iau viața În pustii, A
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a ta moarte). Lanțurile iubirii nu mai sînt purtate atunci cu bucurie, robul se revoltă și zguduie, ca leul, gratiile temniței: „Eu lanțurile mele le zgudui cu mînie, Ca robul ce se luptă cu-n jug neomenos, Ca leul ce izbește a temniții tărie, Și geme furios.” Este figura contestației, dublată de figura dorinței (eminesciene) de repaos. În limbajul lui Gr. Alexandrescu, asta Înseamnă a gusta pacea. Amorul este, acum, o sursă de nefericire: privirea Întinde curse, lanțuri, desfătarea naște amărăciune
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este decît un fragment dintr-o alegorie amplă privitoare la menirea providențială a Franței. Alegoria este slabă, tabloul din interior este Însă remarcabil. Care sînt notele lui? Întîi grandoarea, amplitudinea proporțiilor: prăpastia este adîncă, mugetul lung, sălbatic, grozav, clocotul apei izbite de stînci provoacă o detunare cruntă. Valurile se sparg În aer și stropii scot scîntei. În sensibilitatea veselului Alecsandri apare un sentiment obscur: sentimentul măreției În dezordinea naturii (tema vîrtejului, a dizlocării, a haosului zgomotos). Sublimul Își trage acum izvoarele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu uitătură severă, și femei împietrite în rochiile grele, strânse pe talie. În anumite ceasuri ale zilei, razele pătrundeau prin ferestre ca niște lame de cuțit, ajungând până în cele mai ferite unghere, și atunci armurile luceau scurt, ca o cremene izbită de piatră. Petrache luă găleata cu apă, presără în ea un praf alb care se topi iute, lăsând o spumă verzuie ce mirosea a iarbă crudă. Începu să șteargă dalele, muind, când și când, pămătuful și amestecând spumele, până ce clăbucii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]