KorAP: Find »[drukola/base=izbuti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...136 137 138 ...235 >

5,860 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

luase de pe jos ziarul, nu-l văzu lăsîndu-și scuterul vraiște și Îndreptîndu-se cu pași mari spre fabrica de faianță. Năvala lui În birou o luă pe nepregătite, descumpănirea din privirea lui Ronan o bulversă. Gwen se simți rușinată că nu izbutise să se controleze În port și că uitase de prudența cu care pînă atunci Își Înconjurase iubirea adulteră, În primul rînd pentru a-l ocroti pe el. - Chiar credeai că vei putea să-mi ascunzi asta? Gwen tresări, căutînd În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
cel mai mărunt lucru. Păreau că se țin scai de el și-l iau peste picior. Jucase și pierduse. Și o pierduse. Radioul fixat În continuu pe RKB (Radio Kreizh Breizh), singurul post pe care insula asta de la capătul lumii izbutea să-l prindă, redifuză mesajul sfîșietor pe care Christian Bréhat Îl adresase logodnicei lui peste oceane. Oripilat de logoreea aceea, Lucas Închise cu o mișcare bruscă radioul și Își apucă haina, cînd privirea Îi rămase agățată de imaginile camerelor video

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
lumina lanternei În direcția ieșirii și o plimbă peste norul de praf care se risipea Încet. Văzură atunci grămada de stînci care astupa ieșirea. Nu era nevoie să cîntărească din ochi greutatea blocurilor de piatră ca să Înțeleagă că nu vor izbuti să le miște din loc. Nutrind o firavă speranță, Lucas scoase mobilul. Nu avea semnal. Erau prinși În cursă. O văzu atunci pe Marie holbîndu-și ochii, Îi urmări privirea și păli. Primele valuri ale fluxului Își croiau deja loc printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
la tatăl ei, care se apuca iar de trebăluit. - CÎnd s-a Întîmplat asta? Ți-amintești? - Ba bine că nu! exclamă el Îndreptîndu-se de spate. La vremea aceea, eram În campanie de pescuit, plecat cam de multișor, dar maică-ta izbutise să-mi transmită o scrisoare printr-un coleg. Mă vestea că era Însărcinată cu tine! Cu bietul Pierric, lucrurile au stat rău, a petrecut afară noaptea cînd cu furtuna cea mare din mai 1968. Marie primi dezvăluirea ca pe un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
verișoara ta primară! - Cum? Vrei să zici că... Gwen refuza să priceapă ceea ce era de negîndit. Ronan o apucă pe bunica lui de braț, cu violență aproape. - Vrei să spui că mama e sora lui Pierre-Marie? Că... Nici el nu izbuti să articuleze inimaginabilul adevăr. Yvonne se desprinse cu un gest sec și o Înfruntă pe fiica ei. - Arthus de Kersaint este tatăl tău. Gwen se clătină sub șocul dezvăluirii. Yvonne și Arthus, cei mai mari dușmani din Lands’en, fuseseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
mătură cu un dos de palmă, ca de obicei, dar Pierric nu se clinti din loc. Gura lui se strîmbă În fel și chip, scoțînd sunete răgușite, de neînțeles, apoi un cuvînt țîșni, deslușit, pentru prima oară din copilărie. - Bebe... Izbuti atunci să Îngaime cîteva cuvinte, pe care ea le auzi limpede: - Bebe!... Să nu omori... bebe! De uluire, de dezgust și de furie, Yvonne Îl lovi cu atîta putere În obraz că Pierric se clătină și căzu pe spate cît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Clasa, doamnă Le Bihan. N-ai pic de clasă, iar asta nu se cumpără. O simți că devine rigidă, Îi văzu maxilarele Încleștîndu-se, dar nimic mai mult nu dovedi că lovitura nimerise. CÎnd se Întoarse la hotel, fără să fi izbutit să scoată nimic de la Yvonne, se opri În fața ușii de la camera Mariei. Auzi suspine. Șovăi, răsuci ușor butonul ușii, dar aceasta era Încuiată cu cheia. Neliniștit, așteptă o clipă. Gemetele continuau. Nesigur că va putea face ceva ca s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
la țanc pentru a-l lua pe Ryan prin surprindere. - Ne părăsești deja? Scriitorul Înălță sprîncenele, abia surprins, și Îi zîmbi liniștit. - Plec pentru cîteva zile ca să dau ocol insulelor, te tentează? Marie se uita fix la el fără să izbutească să descopere ceva ascuns În atitudinea lui. Își depăși simpatia instinctivă pe care i-o trezea și Își Înăspri vocea. - Îmi pare rău pentru croaziera dumitale, dar am cîteva Întrebări să-ți pun. - O, dar pare să fie ceva grav

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Încuind-o cu cheia. Marie, turbată de furie că se lăsase surprinsă, se ridică și Își recuperă arma. Se văzu nevoită să tragă de trei ori pînă ce broasca cedă sub Împușcăturile asurzitoare care răsunau În imensa cușcă a scării. Izbuti să deschidă ușa și se năpusti afară. Nu făcuse decît un pas cînd lovitura se abătu asupra ei. 19 În timp ce Ryan gonea cu toată viteza spre larg, Lucas se năpustea ca lovit de streche În portul din Lands’en. Vorbea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
că alături de mine putea să treacă peste toate greutățile, și cu toate astea n-a crezut suficient În mine, În noi, În dragostea noastră, ca să continue să trăiască. Ochii i se umplură de lacrimi. - Dar eu, eu cum am să izbutesc să merg mai departe fără el? Viața mea nu mai are nici un rost. Iar tu Îmi vorbești de bani! Am mai mulți decît pot cheltui. RÎse scurt, un rîs ca un plînset. - Da, voiam să fug, dar nu așa cum Înțelegi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
pentru ca Marie să-i aplice o priză de neevitat la ceafă. - Nu s-ar zice că nu mai ai resurse, pentru cineva care era gata să-și Încheie socotelile cu viața! Datorită unei imobilități care Îi Înțepenise toți mușchii, Lucas izbutise să-și Încetinească Împotmolirea În nisip, dar totuși acesta Îi venea pînă sub brațe, pe care și le ținea cu obstinație În cruce. Fragile metereze. Fluxul măturase În Întregime ceea ce luase el drept trupul lui Gwen, zdrențele pluteau la suprafață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
pe Gwen. Singură. Dacă aceasta avea să treacă la mărturisiri, n-avea să le facă În fața unui străin. De treizeci de minute erau acolo, iar tînăra polițistă Începea să se Îndoiască În mod cît se poate de serios că va izbuti să-i smulgă adevărul. - Mă obosești cu adevărul tău, Marie Kermeur, mă obosești de cînd te știu. Nu ești decît o fată răsfățată de părinți, de frați, de natură, mica regină din Lands’en care se Întoarce să facă dreptate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Lăsă capul În jos, Împovărată. - Loïc și cu mine ne iubeam deja cînd eram copii, ne făgăduiserăm să ne căsătorim. Dar după noaptea aia, totul s-a schimbat Între noi... Era secretul ăla cumplit, cadavrele. Ne-am spus că o să izbutim cu vremea să lăsăm toate astea În urmă. Eu am plecat la studii pe continent, iar cînd m-am Întors, fratele tău se Însurase cu Catherine. Apoi, l-am Întîlnit pe Philippe, era drăguț, credeam că mă va face să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Întregi, clădiseră, stricaseră, reconstruiseră, Încrucișaseră ipoteze, dar nici una nu reușea să integreze ansamblul datelor. Nu aveau decît secvențe de soluții care nu se lipeau Între ele. Și mai cu seamă le lipsea un mobil limpede. Doar cîteva informații pe care izbutiră să le culeagă mai lămuriră un pic tabloul. Mai Întîi, poliția științifică le confirmă faptul că, după cum credeau, benzile video despre menhiri fuseseră trucate. La telefon, Lucas Îi făcu de două parale pe tehnicieni, tună și fulgeră două ceasuri, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
poliția științifică le confirmă faptul că, după cum credeau, benzile video despre menhiri fuseseră trucate. La telefon, Lucas Îi făcu de două parale pe tehnicieni, tună și fulgeră două ceasuri, pentru că imaginile care lipseau erau definitiv pierdute, irecuperabile. Doar Marie mai izbuti să-l potolească intrînd ca vijelia În birou, căci tocmai primise un fax pe care Îl puse În fața lui. - E de la SRPJ! Au rezultatele cercetării asupra accidentului de la Dublin, În care a pierit Erwan de Kersaint. - Și? - Ghici a cui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
asupra lui Ryan sînt firave: toată familia lui a pierit În incendiul fermei lor din Irlanda, cînd el avea doar trei ani. Copilul se pare că ar fi fost dat În grija unui cuplu de vecini pe care poliția nu izbutește să-i identifice. Și nu mai există nici o urmă a lui pînă la vîrsta de douăzeci și cinci de ani. Marie era sfîrșită de puteri, dar mai cu seamă contrariată că nu Înaintaseră mai mult. O privire aruncată spre ceas, care arăta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Gura bătrînului se deschise, căscîndu-se Într-un țipăt tăcut. Se sufoca. Cu respirația tăiată, cu pieptul parcă strîns de o gheară, se Îndreptă greoi spre noptiera de la căpătîiul patului, scotoci febril prin sertar, scăpă pe jos cîteva pastile pînă ce izbuti să-și strecoare una printre maxilarele Încleștate, apucă cu greu carafa pentru noapte, udă din plin măsuța Încercînd să-și toarne un pahar cu apă pe care-l bău cu lăcomie pentru a face să alunece pilula. Anxioliticul Își va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
avusese cînd să le precizeze că Pierric suferea de amnezie, sechele probabile ale șocului. Fenomenul era reversibil, amintirile lui existau, colegul lui psihiatru practicase deja o scurtă ședință de hipnoză asupra lui, hipnoză care atestase acest lucru, dar Pierric nu izbutea să se conecteze la amintiri În mod conștient. Era desigur o chestiune de timp. În pofida decepției, Lucas nu pierdea din vedere ancheta. - Credeți că sub hipnoză ar putea să ajungă la o amintire din copilărie foarte marcantă? - Desigur, dacă e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
uită cu un zîmbet satisfăcut la stupefacția bătrînului și se Întoarse pe jumătate spre comenzile vasului. Se lăsă absorbit de traiectoria pe care o urmărea fără să mai dea pic de atenție imprecațiilor lui Arthus, care se ridicase, dar nu izbutea să stea În picioare. PM opri motoarele deja Încetinite, aruncă o privire la ceas, făcînd apoi ochii roată În jurul vasului, scrută după aceea marea jur-Împrejur. Bătrînul urla de furie și de neînțelegere. PM abia de-i aruncă o privire. - Ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
tîrÎ spre ea. Părul ei lung era mînjit de apă, de pămînt și de sînge; femeia se agăță de el, Pierric se Încordă Încercînd s-o tragă de sub dolmen, dar nu avea destulă putere. Își dădu seama că nu va izbuti și Începu să plîngă. Zguduindu-se din tot trupul lui uriaș, Pierric plîngea cu sughițuri În pat, gemînd. - Eu prea mic... Nu pot să ajut doamna... eu prea mic... Marie, bulversată, se Întoarse spre psihanalist ca să-l roage să Întrerupă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
care o iubești... Lucas nu prea dormise. Zorii abia se iveau cînd deschise ochii. O privi pe Marie. Cu blîndețe și mii de precauții, desprinse brațul cu care-l Înlănțuia și, cu mișcare cît putu mai Înceată, se ridică, apoi izbuti să plece fără s-o trezească. Eforturile lui nu aveau doar unicul scop de a o lăsa pe Marie să se odihnească, voia să vorbească Între patru ochi cu Jeanne. Dacă exista o șansă ca cineva să fi avut știre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
spuse că va fi nevoit să se lupte din greu, chiar să amenințe, ca să scoată de la ea cîteva frînturi de spovedanie. Rămase uluit cînd ea Începu să vorbească. - Eu sînt cea care a smuls copilul din brațele micului Pierric. Am izbutit să scot copilul din scutece și să i-l iau. - De ce nu ai vorbit niciodată despre asta? - Crezi că aveam cu ce să mă mîndresc? Fiii mei erau răspunzători de moartea acelor oameni, de moartea mamei micuțului... Iar eu... Jeanne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
fraza neterminată, căci i se păru că aude un țipăt În exterior. Întoarseră toți trei capul spre intrare auzind pași grăbiți. Ușa se deschise dintr-odată, În cadrul ei ivindu-se foarte tînărul grădinar de la castel. Cu chipul livid, acesta nu izbutea nici măcar să articuleze cuvintele. Le făcu semn să-l urmeze, iar ei se precipitară afară, De Îndată ce ajunseră În curte, tînărul ridică ochii Îngroziți și arătă, chiar deasupra ușii, spre blazonul de piatră al familiei Kersaint. Acesta șiroia de sînge. Armelle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
și arătă, chiar deasupra ușii, spre blazonul de piatră al familiei Kersaint. Acesta șiroia de sînge. Armelle se clătină, Marie avu reflexul de a Întinde brațul pentru ca ea să nu se prăbușească la pămînt. Cu ajutorul grădinarului, o duseră Înăuntru și izbutiră s-o facă să-și revină În simțiri, În vreme ce Lucas urca la mansardă ca să examineze frontonul plin de sînge. - SÎnt sigură că i s-a Întîmplat o nenorocire lui PM! gemu Armelle, revenindu-și În fire. Fersen intră la țanc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
faci? - Nu știu Încă... Poate nimic... Am nevoie să reflectez. Tocmai se Întorcea la mașină cînd primi un apel de la Ryan. Lăsă să se Înregistreze mesajul, nesimțindu-se În stare să Împartă cu el o revelație pe care Încă nu izbutea s-o integreze, se simțea prea confuză, trebuia să determine singură ce avea de făcut și să decidă fără nici un fel de influențe ce atitudine se cuvenea să aibă față de Ryan. Puse mîna pe portieră și rămase nemișcată, cu toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]