5,277 matches
-
o poartă spre infern, lumea, cufundată în atmosfera delirantă, uită de lipsurile și de ororile războiului. Oamenii se distrează, discută, beau, transpiră, fumează fără măsură. "Șobolanii de grotă" și tovarășii lor dansează pe ritmuri îndrăcite de be-bop, pe melodii de jazz New Orleans interpretate de frații Vian sau de orchestra lui Claude Luter. Marc Dœlnitz, animator neobosit, organizează nopți tematice, "noaptea nebuniei", "noaptea anilor nebuni". Sunt alese cu entuziasm dintre tinerele candidate care nu se sfiesc să se arate în bikini
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Comédie des Champs-Élysées de Jean Cocteau, pe muzica lui Darius Milhaud. Localul Le Boeuf este inaugurat în decembrie pe strada Boissy d'Anglas. Este un bar muzical, unde cântă adesea pianistul virtuoz Clément Doucet și unde se ascultă, desigur, mult jazz. Epicentru al vieții pariziene în timpul "anilor nebuni", aici îi puteai întâlni adesea pe Stravinski, Jean Cocteau, Jean Wiéner, Francis Poulenc, Honegger, Aragon, Breton, Germaine Taillefer, Raymond Radiguet, Blaise Cendrars, Brâncuși, Francis Picabia, Picasso, Marcel Herrant, Coco Chanel, Yvonne Printemps, Derain
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a stins și o epocă muzicală. Ce părere ai? Cred că aici trebuie să facem o distincție. Gil Dobrică a pactizat cu curentul ăsta șlagăros al vremurilor ălora dintr-o nevoie financiară. Până la urmă, el era un excepțional interpret de jazz, un fan al lui Ray Charles, și nu cred că intră în aceeași oală cu Dan Spătaru. Deci nu cred în „Gil Dobrică, moartea șlagărului“, nu e același lucru. De ce majoritatea vedetelor din acea perioadă nu și-au găsit un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
industrializate? După suferințele și privațiunile războiului, în majoritatea țărilor beligerante dar mai ales în cele victorioase, se produce o explozie a bucuriei de a trăi, de respingere a oricărei constrîngeri care se manifestă de exemplu în pasiunea pentru muzica de jazz, adusă în Europa în 1917 de soldații lui Pershing și pentru dansurile noi venite tot din America: lascivul tango argentinian, foxtrotul, charlestonul sau shimmy-ul "made in USA", Parisul, Londra și Berlinul sînt orașele simbol ale acestei noi arte de a
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
europene, beneficiare în exclusivitate ale acestor "ani de nebunie", cu masele de oameni simpli expuși vicisitudinilor acestei perioade și ținuți departe de distracțiile de moment? Nimic nu ar putea avea un caracter mai caricatural. Nu toată Europa trăiește în ritmul "jazz-ului" sau a charleston-ului debarasîndu-se de constrîngerile și tabuurile moralei tradiționale. Chiar dacă sînt tunse à la garçonne și își scurtează fustele după ultima modă, nu toate femeile sînt gata să urmeze exemplul subversiv al eroinelor lui Victor Margueritte (La
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
întoarcerea la formele tradiționale, fie că este vorba de Stravinsky al cărui exil provocat de Revoluția din Octombrie este însoțit de o convertire spectaculoasă la influențele clasice (Bach, Beethoven și Pergolese), de Ravel pe care descoperirea lui Schönberg și a jazzului îl vor îndepărta de stilul său neoclasic, de francezii Paul Dukas, Albert Roussel și Florent Schmitt sau de germanii Kurt Weill (Opera de patru parale pe un livret de Bertolt Brecht, 1928), Cari Orff (Carmina Burana, 1937) și Paul Hindemith
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Franța, Italia și Germania, viitorul nu pare deloc încurajator. O oarecare stagnare și în domeniul cîntecului și al muzicii destinate nu unui cerc restrîns de inițiați cum este cazul muzicii numite "contemporane" evocată mai înainte ci pe planul publicului. Cînd jazzul este prezent, java se duce" spunea acum un sfert de secol un cîntec de Claude Nougaro, popularizat de Yves Montand. Versul exprimă destul de bine schimbarea produsă în Europa în momentul în care "noul val" se impunea pe ecrane. Chiar dacă nu
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
este prezent, java se duce" spunea acum un sfert de secol un cîntec de Claude Nougaro, popularizat de Yves Montand. Versul exprimă destul de bine schimbarea produsă în Europa în momentul în care "noul val" se impunea pe ecrane. Chiar dacă nu jazzul a fost cel care în fond s-a impus în locul serbărilor populare, pe sunete de acordeon și a Cîntecului de varietăți, o nouă formă comercială și hibridă a bluesului își face apariția și acaparează publicul: rock and roll-ul apărut în
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
de varietăți, o nouă formă comercială și hibridă a bluesului își face apariția și acaparează publicul: rock and roll-ul apărut în Statele Unite la mijlocul anilor 50, popularizat într-o formă originală de cîntăreți ca Eddie Cochran și mai ales Elvis Presley. Jazzul a continuat totuși să pătrundă în Europa, modificîndu-și interpretarea și inspirația, făcîndu-le tot mai sofisticate, dar audiența sa este limitată la un mic număr de amatori aparținînd mediilor înstărite și intelectuale. Astăzi, are "melomanii" săi, iar unele cîntărețe de operă
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
importante în ultimele decenii pe tărîmul literaturii, al filmului, muzicii, teatrului și a întregii lumi a artelor 3. Expresia culturală a constituit întotdeauna o modalitate de rezistență în fața opresiunii și de exprimare a experiențelor de rezistență și luptă. Gospel, blues, jazz, rock sau alte forme de muzică au exprimat, în mod tradițional, lupta și rezistența afro-americanilor. Literatura "neagră" a fost, de asemenea, o sursă de bogată originalitate care a făcut auzite vicisitudinile experienței afro-americanilor și cultura lor. Pe parcursul ultimei decade, noi
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
extrem de deschisă la culoare. Atît Jungle Fever cît și X fetișizează pielea albă a femeilor, prezentîndu-le pe acestea atît ca pe niște obiecte ale dorinței bărbaților negri, cît și ca o cale a pierzaniei acestora. Una dintre prietenele cîntărețului de jazz din Mo' Better Blues are pielea deschisă la culoare, pe cînd cealaltă are pielea negru închis. Majoritatea scenelor de sex din filmele lui Lee sînt filmate noaptea și lumina exagerează diferențele de culoare a pielii, accentuînd interesul aproape obsesiv pe
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
din Jungle Fever își abandonează soția negresă pentru o femeie albă, relația cu aceasta din urmă eșuînd ulterior. Hola Darling în She's Gotta Have It întărîtă trei negri unul împotriva celuilalt, tensiunea care rezultă distrugîndu-i toate relațiile. Cîntărețul de jazz din Mo' Better Blues are două prietene și, o dată în plus, această situație este prezentată ca nefondată; personajul principal se căsătorește cu femeia care este cea mai convențională dintre cele două, își întemeiază o familie și renunță la cariera sa
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Mo' Better Blues are două prietene și, o dată în plus, această situație este prezentată ca nefondată; personajul principal se căsătorește cu femeia care este cea mai convențională dintre cele două, își întemeiază o familie și renunță la cariera sa în jazz. Astfel, în filmele lui Lee rareori aflăm femei puternice, independente, relații egalitariste ori bărbați care să trateze femeile cu respect sincer și cu grijă. În parte, politica sexuală a lui Lee cade pradă stereotipurilor cinematografiei clasice hollywoodiene și nu reușește
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
tradițional muzica și idiomul muzical ca forme privilegiate de rezistență la opresiune. Gospelul a apărut ca răspuns la sclavie, în timp ce blues-ul a răspuns la rasismul instituțional, ambele exprimînd astfel suferința produsă de opresiune și rezistența față de aceasta. Ragtime și jazzul s-au adăugat apoi experiențelor afro-americane, căutîndu-și un idiom muzical care să exprime suferința și bucuria, agonia colectivă și revolta individuală, dominația și rezistența. Pe măsură ce afro-americanii s-au mutat din sud în orașele industrializate din nord, ei au creat noi
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de obicei interpretat într-un stil rapid, staccato, deși ritmul și rima adesea complexe pot crea tensiuni între spontaneitatea interpretării și fixitatea versurilor. Cîntecele rap sînt adesea povești lungi și complexe cu variații individuale și solo-uri reluate din ragtime, jazz și blues. Raperul seamănă adesea cu un preot al bisericii negrilor, care are un mesaj pentru auditoriul său. Mesajul este transmis de către rapperi în moduri diferite și, asemenea corului din bisericile negrilor, raperii au și ei un fundal coral. Muzica
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
să-l asculți și astăzi. Mi-a făcut plăcere atunci cînd am citit cuvintele lui Chuck D de la Public Enemy: "Originalitatea celor de la Last Poets și a lui Gil Scott-Heron consta în faptul că ei aveau o abordare de genul jazzului, făcînd poezie pe un ritm. Atunci cînd a apărut muzica rap s-a văzut că și aceasta era poezie pe ritm, dar acest ritm ținea de un tempo. Pentru noi, mai important decît Last Poets și Gill Scott-Heron a fost
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
răspicat: sînt negru și sînt mîndru de asta") a avut un impact enorm, pentru că puteai să dansezi pe muzica lui iar versurile îți dădeau subiecte de meditație...ritmul era un amestec de funk și soul, ceva cu totul diferit de jazz." (citat în Decker 1993: 63) 31 În legătură cu această cultură hip hop vezi Toop, 1984 și Dyson, 1993a. Paul Gilroy (1991) pretinde că rapul și hip hopul ar avea rădăcini britanice și caraibiene. Majoritatea definițiilor prezintă rapul ca fiind o categorie
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și cuvinte. Textele sale nu au caracter polisemic, rezistă lecturii și se complac într-un joc propriu, cu scopul de a descompune sensul. În vreme ce Madona manifestă tendința de a exploata genurile familiare ale muzicii populare, Anderson amestecă genurile pop, rock, jazz, blues, gospel, clasic și altele, cu un nou sound electronic și cu imagini create pe calculator pentru a produce un nou tip de spectacol și de artă multimedia o "implozie" postmodernistă între artă "înaltă" și "comună" și genuri muzicale familiare
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Home of the Brave, spune: "Bun venit în spațiul artei dificile" și apoi interpretează piesa "Language is a Virus From Outer Space" ("Limba este un virus din spațiul cosmic"). Acompaniamentul muzical amestecă voci de cîntăreți de blues, cu ritmurile de jazz produse de saxofon, percuție, chitară și pian, cu ritmuri rock, toate formînd, în final, un hibrid cu sound pop. Imaginile și cuvintele fulgeră pe ecran, într-un stil multimedia caracteristic lui Anderson, iar ea încheie piesa emițînd sunete electronice, scrîșnind
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
a drogurilor și crimei. În secțiunea despre " Utopia devenită realitate" din volumul America se afirmă în permanență că Americii îi lipsește cultura, în vreme ce Europa reprezintă cultura înaltă, elitistă. Baudrillard nu ia nici un moment în considerație forme ale culturii americane precum jazzul, bluesul, rapul sau orice altă formă de muzică populară; el pare să considere că arta americană este mult sub nivelul celei europene; și, deși se referă în mod constant la efectul extrem de important jucat de cinematografia hollywoodiană, el privește cinematografia
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
M. Kogălniceanu cu criticul Alexandru Cistelecan, Nicolae Oprea, Constantin Hârlav, Al. Th. Ionescu, Dan Damaschin aceștia cu un an sau doi mai mari decât noi. Tehnoredactor al "Echinoxului" era poetul Virgil Mihaiu, un rafinat poliglot, desăvârșit iubitor și cunoscător al jazz-ului. Eram tineri și entuziaști, foarte silitori, studenți cărora nu le scăpa nici o carte bună din librărie În ce privește influența curentele culturale, singura grupare care m-a influențat a fost cea a mișcării echinoxiste, caracterizată prin echilibru, spirit critic, rigoare și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
M. Kogălniceanu cu criticul Alexandru Cistelecan, Nicolae Oprea, Constantin Hârlav, Al. Th. Ionescu, Dan Damaschin aceștia cu un an sau doi mai mari decât noi. Tehnoredactor al "Echinoxului" era poetul Virgil Mihaiu, un rafinat poliglot, desăvârșit iubitor și cunoscător al jazz-ului. Eram tineri și entuziaști, foarte silitori, studenți cărora nu le scăpa nici o carte bună din librărie. Chiuleam de la cursuri doar pentru a sta ceasuri întregi în Biblioteca Centrală a Universității Babeș-Bolyai, siderați de faptul că treceam zilnic pe lângă așa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
eufonie. Am experimentat și perfecționat arta colajului poetic care mă încântă și azi. Aș menționa câteva colaje remarcabile realizate cu Nicolae Tzone și Yigru Zeltil, cu Dorina Sisu, Ana Sofian. La regrete? Faptul că am ratat educația muzicală, practica ei, jazzul mai ales, care mă atrage și mi se potrivește temperamental. A.B.Un gând pentru cititorii acestui interviu Când scriu aceste rânduri este foarte frig la Galați, minus 12 grade. Dar în suflete păstrez amintiri calde. De pildă din Noiembrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la unul din capete și lăsate liber la celălalt. Pe aceste săbii sunt fixate niște discuri metalice, asemănătoare celor de la tamburină. Prin baterea celor două lame în ritmul muzicii, se obține un zgomot asemănător cu cel al cinelelor bateriilor de jazz. Kitsch - calitate îndoielnică. Kum-kum - un praf fin, de un roșu intens, folosit pentru ornarea materialelor de puja. De asemenea, participanții își realizează punctul roșu din frunte cu ajutorul kum-kum-ului. Punctul roșu are rolul de a proteja împotriva negativităților ce se pot
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și de celelalte. De coșmarurile ratării din miezul Bucureștilor, unde agitația și distracția fără sfârșit ale aristo- craților răsfățați, ale femeilor frumoase și prea scumpe, ale țiganilor cu șișurile lor perfect ascuțite încât o simplă zgârietură poate deveni fatală, sunetul jazzului și al tangoului care plutea în aer alături de mireasma nenumăratelor florării și tutungerii, vin roșu, whisky sau absint, ierburi și morfină te fac ușor, ușor să -ți pierzi mințile dacă nu îți găsești un loc în toată nebunia. Nimeni nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]