8,051 matches
-
cele douăsprezece pilule albe. ― Ia una ― îi zise Prescott. Gosseyn bănuia ce va urma, dar se supuse și luă una dintre ele. ― Înghite-o! Clătină negativ din cap. ― Nu înghit chiar orice pilule necunoscute. ― Este pentru protecția ta. Ți-o jur ― o contraotravă. ― Dar n-am luat nici o otravă ― replică răbdător Gosseyn. Prescott închise cutia, care pocni ușor. O băgă la loc în buzunar și făcu un pas înapoi, în timp ce cu mâna cealaltă scoase un revolver. ― Gosseyn ― îi șopti el ― sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
a vorbit atunci când s-a produs, acum vreo doi ani ― răspunse Thorson. Dar foarte puțini îi cunoșteau gravitatea. În sfârșit, asta nu mai are importanță. Ce contează este cel de-al treilea corp al tău. Savanții de la Institut s-au jurat că le-a fost adus numai c-o săptămână mai înainte și că li s-a spus că trebuie să-l țină în permanență la dispoziția Mașinii jocurilor. Mi-au spus că au solicitat confirmarea Mașinii și aceasta le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
despre lume; era în zodia bătrânilor îndrăgostiți și i-am văzut plutind pe deasupra noastră pe cei doi bătrâni uriași care, spre toamnă, acoperă cerul; cât au trecut ei, pădurea s-a umplut de gemete și de mormăituri, ai fi putut jura că tună; apoi s-au dus : noi doi le-am mulțumit pentru cele aflate și am ieșit, umăr la umăr, pe câmp. Peste un timp, ne-am dat seama că splendida toamnă care acoperise lumea se apropia de sfârșit; și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
avocat, pe strada Puțul cu Plopi, colț cu Astronomului, avea un câine de piatră la scară și un proprietar italian, te rog să recapitulezi : seara îmi bătea în geam când o fată brună, când o fată blondă, ai fi putut jura că mă vizitează o spaniolă și, respectiv, o suedeză, ambele îmi aduceau mere, dar să lăsăm... Apoi m-am mutat pe un coridor, la etajul nouă sau zece, și așa mai departe. Acum însă, nu știu de ce, aș da o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ceas, pe stradă. Eu nu mă țin niciodată după fete, pe stradă. N-am obiceiul ăsta. Dar îmi făcea plăcere, mă gândeam la unul, Turcu, un tapițer de pe strada Vasile Lascăr care, al dracului, poartă lavalieră și plete, ai putea jura că e cel puțin Novalis, deși are vreo patruzeci de ani și e bondoc și rotofei, dar asta n-are importanță, se țin fetele după el, îi cer autografe, îl cred pohet, pe când eu umblu tuns scurt sau netuns deloc
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
băieți de bronz făceau gesturi largi, cuvintele lor se adunau într-un zumzet învăluitor, alții stăteau la mese albe, pe scaune albe, aveau în față pahare înalte, sclipeau în ele cuburi de gheață, „E fain“, îmi ziceam, aș fi putut jura că mă răcoream eu însumi în apa bazinului. După un timp portarul mi-a zis : „Acum întinde-o, te-am lăsat destul“. I-am mulțumit: „E frumos pe la voi, am să mai vin“, m-am cărat de acolo, „Ce oameni
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ridicat pe o parte, avea și breton, ai fi zis că atunci se coborâse de la volanul unui străvechi Ford decapotabil, își rezemase palmele de cadrul ușii larg deschise și mă privea fix. N-o mai văzusem niciodată, dar puteam să jur că era mama Mariei. „Dumneata ești Naum ?“, m-a întrebat. Aș fi putut să-i spun că nu și să scap, dar, fiindcă nu obișnuiam să mint, i-am spus că da și m-am ridicat în picioare, abia încăpeam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vecii vecilor, amin, când a sosit virând în aer, prin ușa larg deschisă, primul pantof de damă și a izbit podeaua, lângă mine. Un fel de Poltergeist. În calitatea dumneavoastră de austriacă, sunt sigur că înțelegi... În plus, puteam să jur că pantoful ăla, atât de coșcovit și scâlciat, era al tău...“ 20. „Al doilea pantof m-a nimerit în cap. Cei doi poeți, ca și Robespierre, s-au speriat și au întins-o. M-am ridicat de pe podea și am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dreapta vreo treizeci de metri. Acolo, sub scara principală o să vezi o ușă. Dincolo de ușă o scară mai mică, urci două etaje și ajungi la șase metri de apartamentul meu. Poate vei fi în siguranță acolo. dar nu pot să jur. Din clipa asta ești liber. Mult noroc! Imediat ce-l eliberă fata urcă în fugă scara. Mușchii lui Gosseyn erau atât de anchilozați, încât se împiedica îngrozitor de fiecare treaptă. Însă indicațiile fetei se dovediră exacte. În momentul în care ajunse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cele douăsprezece pilule albe. ― Ia una ― îi zise Prescott. Gosseyn bănuia ce va urma, dar se supuse și luă una dintre ele. ― Înghite-o! Clătină negativ din cap. ― Nu înghit chiar orice pilule necunoscute. ― Este pentru protecția ta. Ți-o jur ― o contraotravă. ― Dar n-am luat nici o otravă ― replică răbdător Gosseyn. Prescott închise cutia, care pocni ușor. O băgă la loc în buzunar și făcu un pas înapoi, în timp ce cu mâna cealaltă scoase un revolver. ― Gosseyn ― îi șopti el ― sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
a vorbit atunci când s-a produs, acum vreo doi ani ― răspunse Thorson. Dar foarte puțini îi cunoșteau gravitatea. În sfârșit, asta nu mai are importanță. Ce contează este cel de-al treilea corp al tău. Savanții de la Institut s-au jurat că le-a fost adus numai c-o săptămână mai înainte și că li s-a spus că trebuie să-l țină în permanență la dispoziția Mașinii jocurilor. Mi-au spus că au solicitat confirmarea Mașinii și aceasta le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cealaltă întemeiata pe oxigen - clorul și oxigenul fiind singurele elemente care înlesnesc arderea. Am auzit vag vorbindu-se despre niște ființe care ar trăi într-o atmosferă de fluor, dar aștept să văd măcar un singur specimen. Aș putea să jur pe reputația mea că nici un organism complex nu va fi vreodată capabil să se adapteze la inhalarea simultană a celor două gaze. Morton, nu trebuie să lăsam să ne scape această creatură! - Pare ea însăși dornică să rămână, zise directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Nu auzi restul, dar bănui că era o înjurătură specială a biologului. Acesta urmă, ceva mai potolit: - O clipă, dați-mi voie să-mi amintesc ce am văzut. Mă aflam chiar aici, în linia de foc și aș putea să jur că monstrul s-a mișcat, înainte ca arma să se fi descărcat asupra mea. Am impresia că a sărit spre tavanul cuștii. Știu bine că era prea întuneric ca să pot vedea clar, însă... Nu-și sfârși fraza. Morton îi porunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se stăpâni. În cele din urmă, rosti cu un glas înăbușit: - E tot ce ne poți oferi în momentul de față? Sub pătură, degetele lui Grosvenor se întinseră spre marginea patului, gata-gata să apese pe un buton ascuns acolo. - Îți jur că vei afla ceea ce dorești să afli, spuse el. - Exclus! mârâi Kent. Nu pot subscrie la o asemenea idee nebunească. Oamenii n-ar accepta nici măcar un an în plus! - Prezența dumitale aici dovedește că nu crezi că-i vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
el. - Un aliaj de plutoniu stabilizat. - Atomic?! - Nu, nu e radioactiv, sub această formă. Dar ar putea fi dizolvat într-un gaz radioactiv, cu ajutorul undelor unui emițător de înaltă frecvență, iar gazul ne-ar putea provoca arsuri amândurora. - Grove, îți jur că nu știam nimic! - Ai spus cuiva că vii la mine? - Firește. Zona asta a navei e blocată. - Cu alte cuvinte, a trebuit să ceri voie să treci?! - Da. De la Kent. Grosvenor șovăi o clipă, apoi spuse: - Te-aș ruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cum se termină dansul, e ca o poveste. Depinde cât învârte cheia. Uneori se termină cu bine și cei doi rămân mână-n mână. Alteori nu, iar la sfârșit, păpușile de porțelan stau răsucite și se uită în depărtare. Jacques jură că-și schimbă expresia chipului, când se uită în depărtare. Mama abia își ține firea, în clipe din astea, dar nici papa nu-i mai brav, și doar e doctor și bărbat. Așa că ne-a prins bine venirea polițaiului nostru
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
puneți la cale? De ce mă bagi în belea? Io lucrez curat, cu-rat, nu bat, nu omor! Doar fur. Costache ceruse din arhivă amprentele vechi și le privise o oră întreagă cu lupa lui cu mâner de fildeș. Putea să jure că sunt identice. Dar nu putea să știe dacă cei doi ani care trecuseră erau timp suficient pentru o dovadă adevărată. Vom mai vedea peste vreo zece ani dacă e ca la arbori sau altfel. Înmuiase și el, acasă, degetele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu-l mai găsească nimeni. Nu știu de ce l-am luat, mă gândeam să-mi deschid botcovărie să scab de gura nevestei și știam eu bine că bălanul n-o mai duce mult, așa că nu-i mai trebe. Da mă jur că toată averea din el era o cheie și nici un ban, mă jur be sfânta icoană! Și Petre își făcu o cruce mare cu două degete și jumătate, iar Costache îl îndepărtă cu privirea lui cea mai aspră, așa încât vizitiul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să-mi deschid botcovărie să scab de gura nevestei și știam eu bine că bălanul n-o mai duce mult, așa că nu-i mai trebe. Da mă jur că toată averea din el era o cheie și nici un ban, mă jur be sfânta icoană! Și Petre își făcu o cruce mare cu două degete și jumătate, iar Costache îl îndepărtă cu privirea lui cea mai aspră, așa încât vizitiul plecă repede de-a ndăratelea, un avantaj al omului asupra calului, care nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu nimeni, nimeni nu l-a căutat. Pare să fi rupt toate punțile către propriul trecut. Safe ul lui nu s-a mai găsit, dar concubina lui Fane ne-a spus că-n el nu erau decât haine. I-a jurat ei Inelaru. Trecură la masă și schimbară vorba. — Sunteți și dumneavoastră invitat la Livezeni, de Anul Nou? Vă rog din suflet să veniți, m-aș simți mai în largul meu, spuse Costache, iar pleoapele Generalului, după ce bătură de câteva ori
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de la tatăl lui, și regretă că regula nu admite floare, la frac. Se simțea înflorit pe dinăuntru. De pe 27 decembrie anul acesta, năvăliseră în el și rușine, și bucurie, și pudoare, și o sfială în fața lumii, pe care ar fi jurat că el n-o să le simtă niciodată. Anul Nou, cel puțin acum, nu era decât o noapte gălăgioasă, care risca să-i acopere frăgezimea de gânduri și de trăiri pe care și-o acceptase de câteva zile. Sau poate că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
glas șovăielnic, dar din ce în ce mai emoționat), dumneavoastră ați putea distruge Terra. III Până atunci McAllister nu observase oglinda. Ciudat, pentru că era destul de mare, înaltă de aproape doi metri și jumătate, și se afla în fața lui, pe perete, unde ar fi putut jura că doar cu un minut mai devreme nu se vedea decât o masă compactă de metal. - Uitați-vă în oglindă, îi spuse cu glas mult mai blând fata. Nimic nu poate fi mai liniștitor decât propria-ți imagine. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
un tablou destul de confuz, stând jos sau în picioare ori sprijinindu-se de vitrinele pline cu arme strălucitoare. Și parcă erau mai puțini decât îi ieșiseră la numărătoare mai înainte. Unul, doi - douăzeci și opt, cu fată cu tot. Ar fi putut jura că fuseseră treizeci și doi. Mergând cu privirea mai departe, tocmai observa cum se închidea ușa camerei din spate. Patru dintre bărbați intraseră acolo fără ca el să știe ce se ascunde înapoia acelei uși. Dădu nedumerit din cap, apoi, întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
mergeți la ușa din față și apoi treceți afară (ridică glasul). Și dacă-i dă prin gând cuiva să vină pe ușa din spate, am eu grijă și de asta (îi făcu un semn brusc vânzătorului). Repede, mișcă-te! Trag! Jur că trag! Dar omul era calm și nu se lăsă tulburat cu una, cu două. - N-am nici cea mai mică îndoială că ați vrea s-o faceți. Când ne-am hotărât să acordăm ușa în așa fel încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
o plasă mult mai puternică. Indivizii care trebuiau să-i îndeplinească poruncile aveau și ei dorințele lor, modurile lor de comportament, pe care le respectau cu mai multă ardoare decât cea depusă pentru a o sluji pe femeia căreia îi juraseră supunere. Colonelul începu să-și aranjeze hârtiile de pe birou, deci întrevederea luase sfârșit. Cayle era tocmai pe punctul de a rosti o formulă de despărțire când teleecranul de pe peretele din spatele lui Medlon începu să clipească. Pe ecran apăru fața unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]