3,897 matches
-
însăși o faptă bună”, spune un înțelept. Peste toate acestea, rugăciunea este mobilul acțiunii, cauza eficientă a faptelor bune. Putem spune, că este fapta latentă, posibilă, în așteptare. Rugăciunea nu rămâne niciodată neroditoare. Ea rodește și roadele ei alcătuiesc zestrea lăuntrică a ființei noastre. Rugăciunea, pentru noi, creștinii, este o datorie, o trebuință sufletească și o bucurie atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari. Pentru a-l deprinde, pentru a-l învăța pe copil rugăciunea, să se roage, în
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
poate exprima în cuvinte măreția sufletească a copilului. Acolo unde mama nu reușește cu credința și răbdarea ei să ridice cu adevărat zidirea lui Dumnezeu, se poate prin rugăciune, după cum spune Sf. Ioan Hrisostom „îndreptându-ne pașii spre calea lucrării lăuntrice”. Aceasta ar constitui „mâna” întinsă a lui Dumnezeu, pe care Mântuitorul ne-o dă spre a putea lucra cu mai multă duhovnicie în marea învolburată a acestei vieți. Când îi învață pe copii cum să se roage, părinții trebuie să
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care zice: „Amin, Amin zic vouă, orice veți cere de la Tatăl în numele Meu, vă voi da vouă”. Să înălțăm rugăciunile cu multă evlavie și cu gândul permanent la Dumnezeu. Umilința și îndurerarea inimii vin din conștientizarea lăuntrică a slăbiciunii și nevredniciei noastre. Proorocul David zice: „Ființa mea, ca o nimica înaintea Ta” sau „nu pentru dreptățile noastre cădem înaintea Ta..., ci pentru îndurările Tale cele multe, Doamne”. Dumnezeu lucrează tainic mântuirea omului peste judecata și puterile noastre
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cu toate că oamenii încercau să-l facă să tacă. „Credința ta te-a mântuit”, i-a spus Iisus, care trecea pe acolo. în forma sa cea mai înaltă, rugăciunea încetează să mai fie o cerere. Omul își exprimă, dintr-o pornire lăuntrică firească, liberă, recunoștința față de Stăpânul tuturor lucrurilor, simțind că îl iubește, că îi mulțumește pentru darurile Sale, că este gata să-l îndeplinească voința. Rugăciunea devine, astfel, contemplație. Cunosc, din experiență directă, o situație care exemplifică cele spuse mai înainte
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
obișnuință, rugăciunea influențează caracterul. Trebuie deci să ne rugăm mereu. „Gândește-te la Dumnezeu mai des decât respiri”, spunea Epictet. Este absurd să te rogi de dimineață, iar în restul zilei să te comporți ca un barbar. Gândurile și invocările lăuntrice îl pot menține mereu pe om în prezența lui Dumnezeu. Tot comportamentul va fi, în acest caz, inspirat de rugăciune. înțeleasă în felul acesta, rugăciunea devine un mod de a trăi. Rugăciunea este urmată întotdeauna de un rezultat, dacă ea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
puterea să fie mereu în legătură cu izvorul vieții veșnice și să învingă durerile, necazurile și suferințele de care n-a fost scutit. Credința a fost și rămâne principiul călăuzitor al vieții religioase a poporului nostru, care creează o dispoziție lăuntrică de a păzi poruncile dumnezeiești. Prin rugăciune primim puterea de a lupta cu păcatul și a trăi o viață duhovnicească. O credință vie și lucrătoare a dat naștere la o viață creștină, în iubire față de Dumnezeu și de aproapele, în
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în ceruri. Aceste cuvinte ne îndeamnă să intrăm în noi înșine și să facem aici un altar. „Locul tainic” este inima omenească. „Viața de rugăciune, densitatea, profunzimea, ritmul său măsoară sfințenia noastră sufletească și ne descoperă pe noi înșine.” Transformarea lăuntrică trebuie să ne facă să trăim din plin dragostea creștină. în ssufletului copilului să nu încapă sentimentul urii, ci să biruie dragostea. Când copilul se roagă cu credință, să simtă că este mângâiat de harul lui Dumnezeu prin curăția lăuntrică
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
lăuntrică trebuie să ne facă să trăim din plin dragostea creștină. în ssufletului copilului să nu încapă sentimentul urii, ci să biruie dragostea. Când copilul se roagă cu credință, să simtă că este mângâiat de harul lui Dumnezeu prin curăția lăuntrică și unirea cu Hristos. Rugăciunea să-i creeze copilului o atmosferă duhovnicească, o condiție care îl va ajuta să calce peste toate ispitele și păcatele. Prin practicarea rugăciunii, copilul va deveni sincer și va avea puterea să vadă adevărul lui
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Deisis, Sibiu, 2003 și la Ierod. Paraschiv Cleopa și arhim. Mina Dobzeu, Rugăciunea lui Iisus, Editura Rugul Aprins, Făgăraș, 2002. „Rugăciunea lui Iisus înseamnă unirea minții cu inima și a omului cu Dumnezeu. Ea ajută creștinul la o însuflețită renaștere lăuntrică în Duhul Sfânt. Dar pentru aceasta trebuie să fie conștient de importanța ei, pentru că o prezinți lui Dumnezeu. Dacă ești neatent față de cuvintele pe care le pronunți, dacă inima ta nu le resimte sau dacă viața nu îți este îndreptată
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
demonii lucrează prin mijlocirea patimilor și a păcatelor. Prin rugăciune, harul lui Dumnezeu ne ajută la întărirea credinței, alungă deznădejdea și ne dă liniștea sufletească și produce în noi lucrarea Sfântului Duh. Rugăciunea lui Iisus ne ajută la însuflețirea renașterii lăuntrice în Duhul Sfânt și la întărirea harică cu Dumnezeu. Ea ne va ajuta, dacă am căzut în păcate, să ne despătimim și să ne însănătoșim sufletește prin pocăință, răbdare și muncă, forțe care alcătuiesc o morală biruitoare. Este necesar să
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
De aceea, pentru a avea o privire adevărată asupra lucrurilor, Sf. Marcu Ascetul recomandă să oferim iubirea ca pe o jertfă lui Hristos. Această ofrandă a reprezentărilor lucrurilor adusă lui Hristos se identifică cu intrarea lor în profunzimea cea mai lăuntrică și cea mai sensibilă a ființei noastre. Aici locuiește în noi Hristos încă de la botez. Demersul nostru cuprinde, așadar, trei aspecte: gândirea într-un mod adevărat și deci dezinteresat la fiecare lucru; oferirea acestuia lui Hristos și, prin El, tuturor
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
noi Hristos încă de la botez. Demersul nostru cuprinde, așadar, trei aspecte: gândirea într-un mod adevărat și deci dezinteresat la fiecare lucru; oferirea acestuia lui Hristos și, prin El, tuturor celor care îl iubesc; și căutarea centrului nostru cel mai lăuntric și actualizarea lui de fiecare dată când ne gândim la un lucru, practic în mod neîntrerupt. Sf. Marcu Ascetul descrie această operațiune în modul următor: „Acest templu (care este identic cu noi înșine) are un loc în partea dinăuntru a
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
altfel clasată, studiată 9. Ce poate fi, în definitiv, mai personal, subiectiv și incomunicabil decât fericirea? Dar echivocul rămâne. înțelegem și mai bine astfel de atitudini, inclusiv verbale, citind încă o confesiune 10: Ce limpede mi-e că limitele sunt lăuntrice. Ori de câte ori mi se plânge câte cineva de limitele exterioare, îl plâng că nu știe de cele interioare. Deci constrângerile regimului n-ar avea de fapt nici o importanță. Ele pot fi mental abolite. Sau că o țară, transformată într-o vastă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Ioana Lipovanu 3 sau Alexandru Petrescu 4. Există chiar o extindere a acestei idei, bazată însă pe o interpretare mai laxă a antinomicului, aparținând lui Zenovie Cârlugea, care, pornind dinspre opera poetică, privește întreaga creație blagiană "din perspectiva unui principiu lăuntric, coerent, dinamic și ordonator, în regimul antinomiilor imaginare"5. O sugestie cu o deschidere mai amplă decât aceasta face Liviu Petrescu, atunci când afirmă că fapta culturală a lui Blaga, în întregul ei, "are în esență caracterul unei multiple și cuprinzătoare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
într-un început nevăzut. Stă chiar în natura diafanului să facă posibil - vizibil-invizibil - semnul arătător prin transparența lucrurilor, străbătător "în simplu albastru, în simplă lumină 13". Cu alte cuvinte, o distanță nevăzută care dă de văzut, în ascunsul străluminat, deschiderea lăuntrică a manifestării. Căci calea lactee abia ghicită, astrul incert nu strălucesc în cuvântul poemului, ci în necuvântul ce răsare - minune a întunericului - în urma reducției fără rest a oricărei apariții 14. În lumina lumii, el e nevăzut și neauzit, ca și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
decor natural. Cufundate în aurul luminii, ele își pierd conturul, își estompează identitatea în așa măsură încât, printr-un paradoxal chiasm, ceea ce se dă vederii nu este ceea ce apare în vedere și se propune drept imagine-pastel a exteriorității, ci perspectiva lăuntrică a celor ce dispar în inaparentul unei manifestări trans-aparente. Iar repetiția nu face decât să dea relief acestei sublimări prin care tot ce dispare în lumină devine lumină. Dar în lumină lucrurile lumii ar trebui să apară în vizibilitate și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mijloacelor poiesis-ului, străduindu-se să dobândească luminozitatea cea mai strălucitoare"9. Interiorizarea imaginii nu ocultează transparența ei luminoasă, căci, pentru poet, "revoluția sensibilității cea adevărată" constă în decapsularea poemului, reducție radicală în urma căreia ceea ce vorbește strălucind e esența pură, "peisajul lăuntric" al unei imagini numenale. Cu revelarea unui astfel de peisaj ne întâlnim în poemul postum Lumină stranie 10. Efectul irealizării se împletește cu cel al desensibilizării, căci ecartul dintre realul sensibil, determinare definitorie pentru ființa-aici, și dispariția oricărei manifestări
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
marginea orelor moarte/ nalt și aspru Turnul a crescut/ zi cu zi, noapte cu noapte/ întemnițându-mă./ Singur veghez. Niciun zvon. Lumea e de mine departe". Sfârșitul în care se sting datele obiective ale mundaneității marchează începutul configurării unui spațiu lăuntric, eshatologia interioară - nu a subiectului creator, ci a poemului însuși - care pune capăt temporalității. Poemul ia timpul pe cont propriu, își începe propriul timp; acolo unde timpul se oprește și lume nu mai este - adică în sfârșitul faptului-de-a-fi - se naște
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
însă doar relicva zilei defuncte; ea nu face decât să întrerupă "desflorirea și clipa plăpândă,/ Din zori până-n vremea când umbrele curg", adică în răstimpul limitat al curgerii lumii. Abia amurgul - declinul luminii - face să apară pe ecranul evacuat peisajul lăuntric al unei noi imagini, cufundată însă în inaparentul perspectivei diurne. Din nou, ceea ce scapă privirii exterioare se dă vederii interioare, iatacul lăuntric, a cărui imagine e pusă în abis, închisă în adâncul viziunii. Și atunci tot ceea ce se reflectă în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
adică în răstimpul limitat al curgerii lumii. Abia amurgul - declinul luminii - face să apară pe ecranul evacuat peisajul lăuntric al unei noi imagini, cufundată însă în inaparentul perspectivei diurne. Din nou, ceea ce scapă privirii exterioare se dă vederii interioare, iatacul lăuntric, a cărui imagine e pusă în abis, închisă în adâncul viziunii. Și atunci tot ceea ce se reflectă în sticla paharului nu mai e lumea a cărei lumină trece prin fereastră pentru a se opri în oglinda care îi întoarce imaginea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Nu numai că exterioritatea se înscrie în dispariție, dar conversiunea ascensională amintită este o interiorizare, o adâncire din perspectiva căreia datele prezenței exteriorului devin nevăzute. Interiorul se răsfrânge în exterior, ab extra ad intra, întoarcere pe dos a stărilor spirituale lăuntrice ieșite în afară, manifestate în imagini care se arată în dinamica trecerii și a întoarcerii: ""Simți - îmi spuneai - prezența altor călători în jurul/ Nostru. Invizibili". Nori suflați cu aur ca niște calești/ Merg spre apus. Sub respirație se aburește ca o
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
invizibilul înțelegerii, în imposibilul imaginii; dacă lutului îi e dat să modeleze splendoarea, o face în virtutea splendorii de sus care iradiază jos, în lucrurile create, la fel cum "în orice vers se scaldă, de sus, splendoarea ta", îmbibat de "geamănă (...) lăuntrica splendoare"7. Interioritate absolută a ascunsului nemanifestat în care "misterioasa carne se face duh în noi", iar "semințe tinere-n lumină sus/ Trec iar prin carnea fructului, spre nemurire"8. Prin carnea fructului, devenită străvezie, se trece, căci - expusă pe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu există legătură, căci "nimic nu-mi crește-n luminile nalte" decât imaginea stinsă "în hăul înălțării" ("o albie goală") - devine geografie interioară, relief al sufletului străbătut cu dezinvoltură, precum în poemul postum N-ai teamă 11. În noul tărâm lăuntric, situat dincolo de vămile trupului, toate determinațiile exteriorității se destramă, lăsând loc nedeterminării pure12. Într-adevăr, "în hăul lăuntricelor creșteri" se arată "pomii lăuntrici", "vremi subterane" sau un "lăuntric pisc alb de rugăciune", imaginând "un "vast labirint ascuns sub palatul frumuseții
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
albie goală") - devine geografie interioară, relief al sufletului străbătut cu dezinvoltură, precum în poemul postum N-ai teamă 11. În noul tărâm lăuntric, situat dincolo de vămile trupului, toate determinațiile exteriorității se destramă, lăsând loc nedeterminării pure12. Într-adevăr, "în hăul lăuntricelor creșteri" se arată "pomii lăuntrici", "vremi subterane" sau un "lăuntric pisc alb de rugăciune", imaginând "un "vast labirint ascuns sub palatul frumuseții"13. La acest nivel, al lumii scufundate în absoluta nedeterminare a posibilului, interioritatea inaparentă unifică două mișcări opuse
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
relief al sufletului străbătut cu dezinvoltură, precum în poemul postum N-ai teamă 11. În noul tărâm lăuntric, situat dincolo de vămile trupului, toate determinațiile exteriorității se destramă, lăsând loc nedeterminării pure12. Într-adevăr, "în hăul lăuntricelor creșteri" se arată "pomii lăuntrici", "vremi subterane" sau un "lăuntric pisc alb de rugăciune", imaginând "un "vast labirint ascuns sub palatul frumuseții"13. La acest nivel, al lumii scufundate în absoluta nedeterminare a posibilului, interioritatea inaparentă unifică două mișcări opuse în aparență, căci într-acolo
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]