4,013 matches
-
ultima,în fața distracției străzii, rămasă, pentru moment, impietrită, cu gura strâmbă,într-un început de convulsie, uimită,în același timp, de prăvălirea pe spate, a colosului de sub care, strivit ca o broască, Cercel Dumistrăcel dădea din deget, ca dintr-o labă de țânțar, a adio, spre mulțimea de care se despărțea, ca un fulg de nea, adâncindu-seîntr-un ocean fără fund și fără margini. FOTOLIUL DE VECI Da, gândi Mațoschi,în timp ce cobora, mândru, de la tribuna, de la al cărei microfon rostise primul său
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
împotriva germanilor. Și marea distrugere de vieți omenești a continuat. A continuat, până când, cunoaște lumea întreagă, că, cea de a doua mare conflagrație mondială, a luat, cu ajutorul celui de sus, și cu sacrificiul a 7o.ooo.ooo oameni, sfârșit. IA LABA! Domnul prefect Grigoruță Gugleș împlinea cincizeci de ani. Vârstă rotundă, la jumătate de veac, o viață din care-și amintea, mai cu plăcere, de anumite segmente. Căminul și grădinița nu și le luase niciodată în seamă. Peste primii ani de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Asta-i viața. O suportăm. Un pic de răbdare, și, gata, dăm drumul petrecerii. Se auzi apropierea lui, de dincolo de ușă. Când o deschise, pisica țâșni înlăuntru. Papagalul o observă. Și, obișnuit s-o întâmpine în felul acesta, strigă: ia laba! Ia laba! Clipă,în care, bucata de carne, pe care o cucoană, care-și pierduse răbdarea, și și-o dusese între buze, îi scapă, dintre degete și din gură, aceasta căzând cu zgomot, peste tacâmuri, pe care le burzului, mesenii
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
viața. O suportăm. Un pic de răbdare, și, gata, dăm drumul petrecerii. Se auzi apropierea lui, de dincolo de ușă. Când o deschise, pisica țâșni înlăuntru. Papagalul o observă. Și, obișnuit s-o întâmpine în felul acesta, strigă: ia laba! Ia laba! Clipă,în care, bucata de carne, pe care o cucoană, care-și pierduse răbdarea, și și-o dusese între buze, îi scapă, dintre degete și din gură, aceasta căzând cu zgomot, peste tacâmuri, pe care le burzului, mesenii întorcând capul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
69 Rar, dar bine! 72 Mirese la schimb 74 Nebunii 76 Copilul zăpezii 77 Cheltuieli - zero! 80 Premiul de originalitate 83 Noua față a Pământului 86 Stația Ocnă 88 Duminica neagră 91 Omul epocii 93 Front contra front 96 Ia laba! 98 Război în timp de pace 101 Râma 104 Canibal 106 Taxa de neputirință 108 Ringul de ocazie 110 La sfat cu sfinții 113 Nagâțele 115 Schiorul de la Rusca 118 Dincolo de pânzele albe - Întunericul 120 Sindromul Delia - din însemnările cronicarului
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
că potrivit teoriei de deplasare în spațiu al pixelului albastru, pătratul vitezei de deplasare a mâinii lui Sarkozy, ar fi trebuit să fie mai mare cu ½, din radicalul extras, din capul pătrat a lui Băsescu, pentru a fi considerată o labă peste ochi.. În urma acestei demonstrații, am admis și eu că nu a fost decât o palmă simbolică, pe care obrazul gros al președintelui nostru, nu a simțit o, dar pe care noi, ca români, am simțit-o din plin. Degeaba
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
deschisă. Tot el este cel care a demonstrat, că pixelul albastru l-a împiedicat pe Băsescu să lovească pe copilul acela băgăreț de la Ploiești și că de fapt, băiatul este cel care i-a tras o falcă zdravănă, fix peste laba cuminte a lui Băsescu, ce era susținută în poziție de plesnire doar de către susnumitul pixel. Dar cele mai mari realizări ale savantului, plantat ca un păstârnac de import la Palatul Victoria, le are pe tărâmul educației românești și se poate
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
flăcările o mistuie de jos în sus. Flăcările i-au ajuns la mâini când îi dă drumul, strigând „Nu!“ și băgându-și degetele în gură. Mona se dă înapoi, cu mâinile apăsate pe urechi. Cu ochii strâns închiși. În patru labe, din rigolă, de lângă familiile cuprinse de flăcări, Helen se uită în sus la Stridie. Stridie e un om mort. Coafura lui Helen e distrusă; șuvițele roz i-au intrat în ochi. Ciorapii i s-au rupt. Genunchii îi sunt plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dar întotdeauna mi-am dorit să am penis. Nu am chef să aud așa ceva, zic. Și Helen zice - prin gura polițaiului - zice: — Cum te urc în taxi, mă bate gândul să mai rămân în tipul ăsta și să fac o labă. Așa, ca să văd cum e. Și eu zic: Să nu crezi că treaba asta o să mă facă să te iubesc. Pe obrazul polițaiului se scurge o lacrimă. Stând aici așa, gol-pușcă, îi zic: Nu te vreau. Nu pot avea încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
expediază sacul de haine spre mine cu un șut, zicând: — Îmbracă-te odată, fir-ar al dracului! Eu am venit aici ca să te salvez. Cu pistolul tremurând, dom’ sergent zice: — Vreau să te scot odată de-aici ca să fac o labă! Capitolul 42 De jur împrejur cuvintele se amestecă. Cuvintele, versurile și dialogurile se amestecă într-o supă care ar putea declanșa o reacție în lanț. Poate actele lui Dumnezeu sunt doar combinația cea mai potrivită de mizerii mediatice aruncate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mult cu momentul când mergi într-o vizită undeva... Atenție, „în vizită” nu se merge oricum, vezi cum te pregătești!... Când câte unul ajunge mare mahăr, se găsesc nenumărați „cântăreți” care-i lălăiesc în „strună”! Când însă mahărul coboară cu labele pe pământ, „înălțimea” sa se mulțumește cu câte-un țambal ori cobză... Cartea este ogorul în care scriitorul seamănă stări sufletești de tot felul, ca cititorul să aibă ce culege... Gândul omului e fratele curcubeuluiamândoi apar și dispar după câte
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
noi iar!... Scena falsei revederi păru atât de naturală, încât vreo doi trecători care se nimeriră atunci prin preajmă nu băgară de seamă nimic neobișnuit și își văzură liniștiți de drumul lor. Nu mă cheamă Popescu! Și ia-ți imediat labele de pe mine!...protestă Nando, încercând să scape din îmbrățișarea celuilalt și s-o apuce în direcția opusă, dar din mașina neagră, care oprise în apropiere, țâșniră alți trei zdrahoni, care îi tăiară orice posibilitate de retragere. Ei, să lăsăm mofturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 prima lăcustă printre stânjeneii albi ce grațioasă e! Haiku 2 concert de broaște, bunicul ursuz în leagăn doar o muscă... Haiku 3 gărgăriță în păr... și rochia mea roșie cu cercuri negre... Haiku 4 sub laba pisicii un liliac apusul mai însângerat... Haiku 5 cu narcise spre cimitir prieten în urmă doar un câine. Harțanu Iulian, clasa a VI-a Școala Gimnazială “Ștefan Bozian” Șeitin - Arad profesor coordonator Georgiana-Ioana Deliman Primăvara Pe-o potecă foarte înaltă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fiind înzestrat cu cel de-al șaselea simț, de cum băiatul a leșinat, s-a rostogolit de trei ori, transformându-se într-o pană și, pe aici ți-e drumul!... Când descoperi pe prinți, iarăși se transformă în lup și cu laba începu a-l mângâia pe obraz, să se trezească. Andrei a revenit la împărat, scuze, la rege; îi povestit cele întâmplate cu frații săi și peripețiile din care scăpase cu fața curată grație proniei divine. Supărat, regele hotărî să-i
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
asta înțelegi tu prin cuvântul „om”? Da! Găina, mai sfătoasă decât toți cotcodăci: Greșit! Omul este o viețuitoare care, da, este mai mare decât tine și la fel de mare ca și calul, dar, pe deasupra, ea poate să stea doar pe două labe mai mult decât puteți oricare dintre voi! Da... nu pot comenta. Este adevărat, spuse boul. Dornic de afirmare, zglobiul șoricel interveni și el: Vai de voi! Habar nu aveți ce este omul. Eu locuiesc cu el și știu totul despre
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
general ridicat la rangul de idiot congenital al insulei. Cu toții recunoșteau totuși că Pierric ar fi putut ajunge și mai rău. A priori, el nu moștenise apucăturile violente ale tatălui. Sau, cel puțin, nu le dovedise Încă niciodată pînă atunci. Laba grea se lăsă peste umărul Mariei, care se clătină, lăsînd să-i scape un țipăt Înăbușit. Dar, În loc s-o Împingă, mîna o trase cu violență Îndărăt. Trăsăturile ei se destinseră cînd Îl recunoscu pe Pierric, căruia Îi ceru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dreapta la stînga, strîmbîndu-și gura din care scăpau onomatopee de neînțeles. Încerca În mod vizibil s-o facă să priceapă ceva, dar ce anume? Marie nu avea nici timp, nici chef să se țină de ghicitori. Își strecură mîna În laba grea a lui Pierric. - Arată-mi. Primele raze ale soarelui de iunie mîngîiau menhirii Înălțați spre răsărit. Pe masa cenușie a unuia, șiroiau două pîrÎiașe purpurii. SÎnge! Ținîndu-și respirația, Marie ridică ochii și văzu de unde porneau. Pe frontonul menhirului, sîngele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care Își recăpătase cunoștința. Doctorul citea liniile electrocardiogramei pe măsură ce aceasta ieșea din aparat. Gwen stătea la căpătîiul mamei sale. Pierric, ghemuit Într-un colț, Își strîngea spasmodic la piept grămada de cîrpe, ținînd totodată strîns mîna mică a Mariei În laba lui uriașă. Medicul lăsă să cadă banda, care alunecă pe jos ondulîndu-se. - Pare a fi infarct, spuse el, laconic. - O spuneți ca și cum nu ați fi sigur, sublinie Lucas, venind mai În față. - Am vorbit cu cardiologul ei la telefon. Ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fixată parcă asupra unei prăzi, cu o strîmbătură involuntară de dezgust, Îl pîndea pe Pierric care se agita Într-un mod Încă și mai dezordonat decît de obicei. Își legăna frenetic capul mare, cuprins de o excitație neobișnuită. Cu stîngăcie, labele lui mari traseră dintr-o ascunzătoare de sub pretențioasa placă de marmură de pe căminul din living o cutiuță de tablă. O vîrÎ printre cîrpele pe care le ținea În brațe și o șterse spre scara care ducea spre camerele de dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cum se erodează pietrele și se mișcă hotarele insulei, nu sesizează decât poziția soarelui pe boltă, stabilind ciclurile zilnice. Și ochiul nostru, arestat în nemișcarea lor, se lasă adesea antrenat de vânt, de valuri, de cercurile descrise de boobies cu labele late și albastre. În timpul acesta, cu mișcări mult prea lente ca ochiul nostru grăbit să le poată sesiza, se îndreaptă leneș spre mare. În locul în care a stat pentru o vreme o iguană, aerul este dislocat, peisajul pare pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sa soție, care în urma unei operații spirituale elimină un cancer la sân într-un stadiu înaintat. • O altă femeie, ce poartă din fragedă copilărie sechelele unei poliomielite, descoperă sub baia de cristale de la "Casa" că își mișcă necontrolat degetele și laba piciorului atins de polio. În urma unui transplant de tendon, pe care l-a făcut cu zeci de ani în urmă, laba piciorului a rămas complet imobilă. Din momentul operației invizibile, mersul ei a devenit mai sigur și mai natural. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din fragedă copilărie sechelele unei poliomielite, descoperă sub baia de cristale de la "Casa" că își mișcă necontrolat degetele și laba piciorului atins de polio. În urma unui transplant de tendon, pe care l-a făcut cu zeci de ani în urmă, laba piciorului a rămas complet imobilă. Din momentul operației invizibile, mersul ei a devenit mai sigur și mai natural. Cu fiecare pas pe care-l face, această femeie are sentimentul că strivește un miracol. Considerații generate de sublimarea fericirii Prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de băț. Nu-i vorbă, lui Lupino îi plăcea să-și petreacă timpul cu ei. Urmași a trei lupoaice puternice, copiii erau atît de veseli și de puși pe șotii, încît adora să-i privească: se agitau, curioși, răscolind cu labele prin toate ascunzișurile; săreau, se-mpingeau, se mușcau prietenesc-dușmănește de urechi sau de bot, măsurîndu-și puterile, se rostogoleau printre picioarele adulților, se alintau sau își disputau te miri ce ciudățenie găsită prin cotloane întunecate. Uneori, Lupino se trezea prins în
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ochilor, că, sătulă sau nu, mama îl alăpta de fiecare dată cînd i se făcea lui foame, că, oricît ar fi fost gerul de cumplit, el putea să-și ascundă botul sub burta lupoaicei și să-și strecoare codița între labele tatei, adormind în căldura corpurilor lor iubitoare. De îndată ce frigul se potolea, lupul pleca în căutarea vînatului. Nu exista animal mai priceput ca el la vînătoare, și niciodată nu s-a întors fără hrană pentru familia lui. Dacă nu era suficientă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
că sosise timpul să se odihnească. Soarele scăpăta la apus; fusese o zi lungă, dar ineditul întîmplărilor îl ținuse în continuă încordare, astfel încît nu apucase să resimtă oboseala. Știa că, odată așezat undeva, cînd își va culca botul pe labe, durerea îi va invada tot corpul. Noroc că adormi aproape instantaneu. Doar mușchii continuară să-i tresalte spasmodic, mult timp după ce Lupino se afundă într-un vis adînc, odihnitor. CAPITOLUL 9 ... și urm\toarele N ici nu și-ar fi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]